Nietzsche, anti-Dumnezeu si anti-Darwin

Evolutionistul care era impotriva lui Dumnezeu dar si impotriva lui Darwin

de Russell Grigg

Filosoful german Friedrich Nietzsche (1844-1900) este probabil cel mai cunoscut pentru afirmatia “Dumnezeu este mort”. Nu asa de bine cunoscut este faptul ca desi el credea in evolutie, a respins vehement principiile majore ale Darwinismului. (1)

Nietzsche si “moartea lui Dumnezeu”

Nietzsche a proclamat moartea lui Dumnezeu in “Stiinta voioasa” (2) printr-o parabola despre cu un nebun si o lanterna care il cauta pe Dumnezeu, numai pentru a sfarsi ridiculizat de concetatenii sai:

wikipedia.org

“Nebunul a sarit in mijlocul lor si i-a pironit cu privirea. “Unde este Dumnezeu?” a strigat el; “Iti voi spune. L-am ucis – eu si cu tine. Noi toti suntem ucigasii sai... Dumnezeu este mort.... Si noi l-am omorat”. (3,4)

Nietzsche a explicat apoi ca se referea la faptul ca “credinta in Dumnezeul crestin a devenit incredibila”. (5) Motivul sau pare a fi fost contracarea conceptului viitoarei judecati – prin anuntarea mortii Judecatorului! El a scris: “Il respingem pe Dumnezeu; prin respingerea Sa, negam orice raspundere.” (6)

In locul lui Dumnezeu, Nietzsche a propus Super-omul, (Übermensch in limba germana) (7), un individ amoral, imaginar, super-puternic, care va infrange orice opozitie precum si nevoia de Dumnezeu – pentru ca in viziunea lui Nietzsche, Dumnezeu era o iluzie a mintii.

Nietzsche si Geneza

In “Anticristul”, Nietzsche s-a dezlantuit impotriva lui Dumnezeu si a istoriei Genezei: “A fost oare inteleasa cu adevarat povestea care sta la inceputul Bibliei – povestea fricii mortale a lui Dumnezeu de stiinta”...

“Prima greseala a lui Dumnezeu: omul nu a gasit animalele distractive – le-a dominat, el nu si-a dorit sa fie un ‘animal’. In consecinta Dumnezeu a creat femeia. Si atunci intr-adevar a luat sfarsit plictiseala dar a fost si un sfarsit al altceva! Femeia a fost a doua greseala a lui Dumnezeu. – “Femeia in esenta ei este sarpe, Eva – orice preoteasa stie, orice rau vine in lume prin femeie’...” (8)

Poate cel mai elegant comentariu asupra acestei afirmatii este sa o tratam ca pe un semn al inceputului ultimilor 11 ani de nebunie ai lui Nietzsche.

Nietzsche vs Darwin

Nietzsche a scris la scurt timp dupa Darwin. Milioanele de ani de evolutie erau deja considerati “fapt”, iar teoria evolutionista era extrem de populara printre membrii elitei vremii, din care o parte inca mai dezbatea mecanismul. Un ateu trebuie, prin definitie, sa creada in ‘evolutie’ – o lume care s-a creat singura – indiferent de cum s-au intamplat aceste transformari. Nu este deci surprinzator sa vedem un ateist ca Nietzsche scriind in “Asa grait-a Zarathustra”: “Voi [omenirea] v-ati transformat din viermi in oameni, si mare parte din voi e inca vierme. Odata erati primate, si chiar si acum fiinta umana este mai primata decat orice primata.” (9)

Totusi, el s-a opus vehement ideilor lui Darwin despre “cum” s-a petrecut evolutia, preferand propria notiune, ceea ce el numea “vointa de putere”.

Nietzsche a afirmat ca Darwin s-a inselat in patru aspecte fundamentale ale teoriei sale.

1. Schimbarile mici nu pot produce organe noi

El a realizat ca un organ partial format nu are nici o valoare pentru supravietuire si a scris:

“Impotriva darwinismului. – Utilitatea unui organ nu ii explica originea; din contra! Pentru o mare parte a duratei de formare acesta nu ajuta individul si nu ii este de nici un folos, cu atat mai putin in lupta cu inamici si circumstante externe.” (10)

Nietzsche sustine ca in viata reala mai repede supravietuiesc cei slabi decat cei puternici. El a scris:

2. Cei slabi supravietuiesc celor puternici

“Anti-Darwin – Cu privirea la mult aclamata “lupta a vietii”, ... acolo unde este o lupta este si o lupta pentru putere... deznodamantul este invers celui dorit de scoala lui Darwin... cei slabi ii domina pe cei puternici din nou si din nou – motivul fiind ca ei sunt in majoritate si sunt mai isteti.... Darwin a uitat mintea.” (11)

3. Selectia sexuala nu normala

Nietzsche a scris despre notiunea lui Darwin:

“Anti-Darwin ... Aproape intotdeauna vedem masculi si femele care fructifica orice oportunitate intamplatoare, nearatand nici un fel de selectivitate.” (12)

4. Absenta formelor tranzitionale

Nietzsche scrie:

“Nu exista forme tranzitionale. ... Se spune ca fiintele primitive sunt stramosii celor existente. Dar o privire aruncata asupra florei si faunei din Tertiar nu ne duce cu gandul decat la o tara neexplorata care gazduieste specii care nu exista in alta parte, in timp ce altele care exista in alta parte lipsesc.” (12) [Tertiarul este o perioada geologica ulterioara disparitiei dinozaurilor, in viziunea care considera o perioada lunga a istoriei pre-umane.]

Nietzsche ne ofera apoi o alta sectiune, din nou indreptata Anti-Darwin:

“Anti-Darwin. – Ceea ce ma surprinde cel mai mult atunci cand ma gandesc la destinul omenirii este ca intotdeauna vad oposul a ceea ce Darwin si scoala lui doresc sa vada astazi: selectia in favoarea celui mai puternic, mai bine alcatuit si progresul speciilor. Exact oposul este palpabil ... Inclin sa cred ca scoala lui Darwin a fost inselata complet ... .

Vointa de putere, in care recunosc caracterul si fundamentul tuturor schimbarilor, ne ofera motivatia pentru care selectia nu este in favoarea exceptiilor si norocului: cei mai puternici si norocosi sunt slabi in comparatie cu instinctele unei turme organizate, timiditatii celui slab, cu vasta majoritate.” (13)

Nu este surprinzator atunci ca in autobiografia sa, “Ecce Homo” (14), Nietzsche descrie ca “bivoli” pe acei carturari care cred ca super-omul sau este un produs al evolutiei darwiniene. (15)

Nietzsche, Darwin si Hitler

Exemplul cel mai bun al ‘Super-omului’ lui Nietzsche este omul care a trait dupa propria moralitate si si-a anihilat orice opozitie, Adolf Hitler. Hitler a imbratisat atat Darwinismul cat si filosofia lui Nietzsche. Pentru el notiunea lui Darwin despre dominarea celor slabi de catre cei puternici era cel mai puternic bine. In acelasi timp, el se considera a fi ‘super-omul’ descris in filosofia lui Nietzsche, (16) si a aplicat ideea acestuia legata de superioritatea unor indivizi in incercarea de a convinge poporul german ca apartine ‘rasei superioare’.

Hitler a transpus ideile lui Darwin si Nietzsche la o concluzie logica – o morala ateista care a rezultat in devastarea Europei si uciderea a peste sase milioane de civili in Holocaust. (17)

Concluzie

Nietzsche si-a fluturat pumnul catre Dumnezeu, dar Nietzsche este mort iar Dumnezeu este viu. Asa ca ultimele cuvinte ii apartin lui Dumnezeu.

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” (Psalmii 14:1)

“Fiindcă propovăduirea crucii este o nebunie pentru cei ce sunt pe calea pierzării; dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Căci este scris: „Voi prăpădi înţelepciunea celor înţelepţi şi voi nimici priceperea celor pricepuţi.” (1 Cor 1:18,19)

Referinte si note

1. Pentru mai multe detalii despre viata si scrierile lui Nietzsche vezi Grigg R vezi Journal of Creation 24(1):106–112, 2010.
2. Stiinta Voioasa a lui Nietzsche.
3. Nietzsche si-a scris lucrarile in sectiuni numerotate (cateodata o carte intreaga, cateodata capitol cu capitol), facand astfel usoara gasirea oricarui citat in orice traducere sau in orice editie, prin simpla cautare a numarului sectiunii. Vom folosi aceasta practica si in acest articol.
4. Stiinta Voioasa (Germana: Die fröhliche Wissenschaft, 1882), section 125; trad. de W. Kaufmann, Random House, New York, 1974, p. 181.
5. Ref. 4, section 343, p. 279.
6. Nietzsche, F., Twilight of the Idols, or, How to Philosophize with a Hammer (German Götzen-Dämmerung, oder, Wie man mit dem Hammer philosophiert, 1889), cap 6 Cele patru mari erori, sect 8, trans. de R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, p. 65.
7. Introdusa in cartea, Thus Spoke Zarathustra: A Book for All and None (Germana Also sprach Zarathustra: Ein Buch für Alle und Keinen, 1883–1885), in care profetul fictional Zarathustra prezinta ideile lui Nietzsche lumii. Aceasta a inspirat poem simfonic omonim, scris de Richard Strauss (1896), cunoscut publicului larg pentru deschiderea sa – tema filmului lui Stanley Kubrik din 1968:  2001: A Space Odyssey
8. Nietzsche, The Anti-Christ, section 48, trans. by R.J. Hollingdale, Penguin Books, London, 1968, pp. 175–76
9. Nietzsche, F., Thus Spake Zarathustra, Zarathustra’s Prologue section 3, trans. by G. Parkes, Oxford University Press, New York, 2005, p. 11.
10. Nietzsche, F., The Will to Power, section 647. trans. by W. Kaufman and R.J. Hollingdale, Random House, New York, 1967, p. 343.
11. Ref. 6, chapter 9, section 14, trans. by R.J. Hollingdale, pp. 86–87
12. Ref. 10, section 684, pp. 362–363.
13. Ref. 10, section 685, p. 364. Nietzsche pare a fi inteles gresit argumentele darwiniene, considerand “capabilitatea” ca “putere” in fraza  “cele mai capabile de reproducere/supravietuire”.
14. Latina pentru ‘Iata Omul’, preluat din Ioan 19:5, cuvintele lui Pilat catre gloata cand l-a infatisat pe Mantuitorul biciuit.
15. Nietzsche, F., Ecce Homo, chapter 3, section 1, trans. by W. Kaufman, Vintage Books, (Random House), New York, 1967, p. 261.
16. Shirer, William. The Rise and Fall of the Third Reich, 1959. New York: Simon & Schuster, 1990, p.101. Shirer a scris: “Ca la sfarsit s-a considerat super-omul profetit de Nietzsche nu poate fi contestat.”
17. Documentat in Weikart, R., From Darwin to Hitler: Evolutionary Ethics, Eugenics, and Racism in Germany, Palgrave Macmillan, New York, USA, 2004; see review in Creation 27(4):39, 2005

Tradus cu acordul autorului. Originalul il puteti gasi aici. 

Petre Tutea - un gand

"Omul absurd vrea sa iasa de sub stapanirea zeului, acceptand topirea in natura, in locul ferestrei deschise spre Absolut. Acesta este destinul omului in natura. Om si natura, "titanism iluzoriu anulat de perspectiva infinitului si mortii", formula existentiala a umanismului sofistilor si al Renasterii. A doua forma istorica a termenilor dialectici da si nu este "echilibrul intre antiteze", intelegerea dialecticii de Heliade Radulescu, sau formula complementaritatii lui Niels Bohr, deopotriva iluzorii prin natura lor uman-istorica. Stilul speculativ, chiar util, nu duce la adevar. Iesirea din lantul nesfarsit al contradictiilor, sau din iluzoriul fluviu heraclitic, adica din istorie, este cuprinsa in formula esentiala a lui Nicolaus Cusanus: "Coincidentia oppositorum" - anularea contrariilor in Dumnezeu aratandu-ne ca mistica este sediul adevarului, adica realul,  sinele, este transcendent. Altfel nu este. "
                                                                                         Petre Tutea, "Batranetea si alte texte filosofice"

Viata - un dar de la Dumnezeu

 “Nu voi incredinta nimanui otravuri, daca-mi va cere, si nici nu voi indemna la asa ceva; tot astfel nu voi incredinta nici unei femei leacuri care sa o ajute sa lepede” Juramantul lui Hippocrate [1]

Aceste cuvinte, spuse cu aproximativ 400 de ani inaintea lui Hristos, au o imensa relevanta si in ziua de azi. Hippocrate, considerat a fi parintele medicinii, a studiat filosofia greaca antica. Juramantul lui Hippocrate cuprinde pozitia multor filosofi greci care condamnau sinuciderea, in special Pythagora, acestia socotind-o vecina cu crima si a devenit un standard de etica pe care medicii sa-l urmeze.

In multe tari din Occident studentilor la Medicina inca li se cere sa depuna acest “Juramant al lui Hippocrate”. Totusi, clauza anti-avort, cel putin in tara mea – Australia, a fost foarte convenabil (si tragic totodata) indepartata din juramant, fiind o reflexie a secularizarii culturii noastre evoluate. Medicina moderna nu a facut decat sa abandoneze principiul sanctitatii vietii umane pe care a enuntat-o Hippocrate si care se regaseste de asemenea in relatarea din Genesa, unde se spune ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. De exemplu, in ziua de azi avortul este considerat de multi ca fiind o “alegere facuta in sarcina” si nu distrugerea unei alte fiinte umane. Tratamentele medicale sunt intrerupte in cazul unor persoane pe motivul ca acestora le lipseste “o viata de calitate”, in loc sa se ia in considerare faptul ca acel tratament va ajuta acea persoana sa se faca mai bine sau va mentine viata acelei persoane pana la sfarsitul care va surveni pe cale naturala.

Credinta ca am evoluat din creaturi mai simple este deseori folosita ca justificare pentru a-L respinge pe Dumnezeu ca si Creator si deci pentru a respinge autoritatea care vine din Legea Sa. Fara Dumnezeu viata nu are sens. Dizabilitatea, suferinta si fazele terminale ale vietii sunt vazute ca si stadii fara sens, iar aceasta contribuie la “cultura mortii” care afecteaza lumea vestica in domenii cum sunt medicina si sistemul de asistenta medicala, in care vietile oamenilor depind de alti oameni.

Acceptarea tot mai crescuta a eutanasiei face parte din schimbarea mentalitatii fata de “cultura mortii”. Intreaga lume a vazut recent cum tribunalele Statelor Unite au dat o lege ca o persoana cu dizabilitati, Terri Schiavo, sa moara prin flamanzire si dezhidratare. Cum se poate permite ca o persoana nevinovata sa moara in acest fel? 

Adevarul este ca oamenii au pierdut sensul a ceea ce inseamna cu adevarat sa fii om. Viata, in loc sa fie considerata un dar pretios, este evaluata dupa “calitatea” ei. Cat timp o persoana este tanara, activa si productiva are un nivel ridicat al “calitatii vietii”, dar dupa ce aceasta persoana imbatraneste, are handicapuri sau devine dependenta de cineva, calitatea vietii se reduce, si se considera ca viata lui/ei nu mai merita traita sau protejata. Daca nu mai exista posibilitatea de recuperare, dizabilitatea sau dependenta de altii devin motive de reziliere a vietii acelei persoane. Acest lucru a fost din nefericire confirmat in cazul lui Terri Schiavo.

Ecouri ale acestui simtamant se regasesc de asemenea si in filmul bine cunoscut al lui Clint Eastwood. Personajul principal, o femeie boxer, incepe plina de indrazneala si succes, dar sufera un accident grav la nivelul coloanei vertebrale care o lasa cu un handicap pe viata, dependenta de un ventilator (aparat care o ajuta sa respire), incapabila sa isi miste mainile si picioarele. Pentru ea, pierderea abilitatilor pe care le-a avut e prea mult si incearca sa moara, ventilatorul ei fiind oprit, fapt care este descris de Hollywood ca un profund act de compasiune. (Este interesant sa observam ca cel de-al Treilea Reich a folosit filme similare pentru a promova acceptarea eutanasiei inainte de exterminarea persoanelor cu handicap mental si fizic din Germania Nazista [2]). Departe de a arata compasiune, medicii au ales pur si simplu calea mai usoara. In loc sa o sprijine in infirmitatea ei si sa o ajute sa se adapteze la circumstantele vietii, ei au luat parte la omorarea ei. Un asemenea act respinge aspectul esential ca viata nu ii apartine ca sa si-o poata lua singura. Creata dupa chipul lui Dumnezeu, ea nu are nici un drept sa isi distruga propria viata, sau sa permita altora sa faca acest lucru, indiferent de situatia in care se afla.

Povestea lui Iov din Biblie ne aminteste cum el a refuzat sa “il blesteme pe Dumnezeu si sa moara” in ciuda sfaturilor care i s-au dat de mai multe ori. Acest lucru s-a intamplat deoarece Iov se temea de Dumnezeu si a inteles ca doar El are dreptul sa dea si sa ia viata. Chiar daca nu mai este bucurie in viata, asa cum a fost in cazul lui Iov, acest lucru tot nu justifica luarea vietii. Chiar si in cele mai adanci suferinte, imaginea lui Dumnezeu ramane in om, iar viata ramane un bun intrinsec, demn de a fi protejat si sustinut.

Biserica crestina, si chiar si societatea in general, nu ar trebui sa accepte niciodata minciuna ca eutanasia reprezinta o “moarte buna”. Eutanasia, in adevaratul sens al cuvantului, reprezinta o respingere, in cel mai profund sens, a darului vietii, si deci a lui Dumnezeu Insusi. In schimb, ar trebui sa se recunoasca faptul ca omul, creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, are o valoare si o demnitate intrinseca de la nastere si pana la moartea naturala. Scaderea respectului pentru viata in cultura occidentala este un simptom in plus al transferului fundamental si tragic de la o perspectiva biblica a lumii la una bazata pe umanism evolutionar

Referinte si note

1. Dupa cum e tradus de Ludwig Edelstein.
2. Michael Burleigh, Moartea si Izbavirea, Cambridge University Press, p. 210.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Crezi ca Richard Dawkins exista?

de Ellen Barrington

Crezi in Richard Dawkins? Daca raspunsul este da, de ce? Majoritatea dintre noi au presupus existenta lui Dawkins, bazandu-ne pe foarte putine dovezi. Eu nu l-am intalnit niciodata. Si desi am vazut cateva filme, cateva poze si numele sau ca autor al catorva carti, daca ne gandim un pic, nu este deloc substantial. Am vazut videoclipuri si poze si cu Mos Craciun. Autorii folosesc foarte des pseudonime, asa ca nu putem sa stim cu siguranta cine a scris cu adevarat "The God Delusion" si "The Greatest Show on Earth". Probabil ca ati citit pana aici si va ganditi "bineinteles ca exista; nu am vazut niciodata dovezi directe dar am motive serioase sa cred ca exista". Si desi convingerea dumneavoastra este bazata pe credinta, este una rezonabila. In esenta, nimic in aceasta lume nu poate fi dovedit stiintific 100%. Ca oameni ce poseda resurse limitate si o ratiune failibila, de multe ori ajungem la concluzii bazate pe credinta, date de greutatea dovezilor.

Folosim o astfel de ratiune, ce implica deductii logice si inferente, frecvent in viata de zi cu zi. De asta cred ca sunt inconjurat de aer, desi nu il vad. Si de asta cred ca exista o tara numita Uzbekistan, la mii de kilometri departare, desi nu am fost niciodata acolo.

In acelasi fel, sunt convis ca Dumnezeu a creat lumea si tot ce este in ea, mai exact Dumnezeul biblic. De fapt, as putea afirma ca am vazut mai multe dovezi ale existentei lui Dumnezeu, decat ale existentei lui Dawkins. Sceptic? Sa ne uitam la cateva dovezi in favoarea unui Dumnezeu creator.

Dumnezeu nu poate fi masurat sau detectat prin mijloace stiintifice, si o mare parte a comunitatii stiintifice sustine ca acesta este un motiv bun pentru a nega existenta Sa. Dr. Scott Todd, un imunolog de la Universitatea de Stat din Kansas, a afirmat odata "chiar daca toate datele ar indica spre un creator inteligent, o astfel de ipoteza este exclusa de stiinta deoarece nu este naturalista" (1). Cu alte cuvinte, creatia supranaturala si miracolele sunt excluse filozofic, chiar daca sunt adevarate sau nu.

Existenta tuturor lucrurilor din jurul nostru

Majoritatea evolutionistilor cred ca materia si energia din intregul univers, chiar si insasi legile fizicii, au aparut din nimic, din neant, fara motiv. Apoi tot universul astronomic - ordinea clara a stelelor, galaxiilor si planetelor - a aparut in existenta prin procese naturale, de la sine. Daca ar fi sa presupunem adevarata aceasta afirmatie, urmatoarea intrebare ar fi cum a aparut viata pe pamant. Evolutionistii pretind ca a aparut prin abiogeneza, viata a aparut din materie moarta, de una singura. Si totusi, dovezile stiintifice moderne sustin numai biogeneza, viata aparuta din materie vie. Biogeneza este una din legile de baza ale biologiei.. Oamenii de stiinta de astazi rad de ideea "generarii spontane" - o teorie populara in anii 1800 care afirma ca viata ar putea sa apara spontan din materie moarta (ca exemplu, viermii aparand spontan pe carne aflata in descompunere) - si totusi ideea abiogenezei este exact aceasta, aparitia spontana a vietii din materie moarta! Este mult mai logic sa atribui existenta materiei, vietii si universului unui Creator inteligent.

Complexitatea ireductibila si imposibilitatea evolutiei

Michael Behe, profesor asociat de biochimie la Universitatea Leigh, a studiat celula si multe sisteme biochimie in detaliu. El a concluzionat ca multe dintre aceste sisteme remarcabile afisau o complexitate ireductibila, nu puteau aparea prin mijloace naturale din cauza ca fiecare parte a unui sistem (exp. chimia vederii) este vitala pentru functionarea celorlalte parti ale celulei si astfel tot sistemul trebuie sa fi venit in existenta in acelasi timp, asa cum exista astazi. Nu pas cu pas, cu fiecare pas evoluand, asa cum cere teoria evolutiei.

In cartea sa, "Darwin's Black Book: The Biochemical Challenge to Evolution", Behe concluzioneaza ca "pentru o persoana care nu restrictioneaza cautarea la cauze neinteligente, concluzia evidenta este ca majoritatea sistemelor biochimice au fost proiectate" (2). Acelasi lucru este valabil nu numai pentru celule, dar si pentru organisme complexe si ecosisteme. Chiar si Darwin a realizat ce pagube ar aduce teoriei sale complexitatea ireductibila, afirmand ca "daca s-ar putea dovedi ca un organ comple a exista, neputand fi format de numeroase si succesive modificari minore, teoria mea s-ar dezintegra." (3)

Lasand la o parte complexitatea ireductibila, evolutia este o imposibilitate fizica. Desi exista variatia naturala a fondului genetic animal, raspunzatoare de multitudinea de specii pe care le vedem astazi, ideea ca ceea ce a pornit intr-o zeama primordiala a devenit om nu este asa usor de explicat. Evolutionistii pretind ca evolutia "gelatina - om" este posibila prin mutatii si selectie naturala, totusi, mutatiile sunt de cele mai multe ori daunatoare si chiar si cele care pot fi benefice implica aproape intotdeauna degenerarea - pierderea de informatie. (4) Selectia naturala este un proces care apare in natura, favorizand speciile care sunt mai bine adaptate la mediu, cu toate acestea, selectia naturala nu inseamna evolutie. Este un proces de selectie care mai degraba scade variatia genetica. (5). Fara teoria evolutiei care ar explica existenta organismelor complexe din zilele noastre, un Dumnezeu Creator este singura concluzie logica.

Fosilele tranzitionale (verigile lipsa ale evolutiei) sunt si ele relevante prin absenta lor. In Originea Speciilor, Darwin a afirmat ca masa de fosile ar trebui sa contina "nenumarate forme tranzitionale", si a pus lipsa acestora pe seama faptului ca in perioada sa nu existau foarte multe fosile descoperite. Astazi, cu milioane de tone de fosile, in cel mai bun caz evolutionistii pot indica spre un mic numar de candidati, si aceia discutabili, fiind frecvent infirmati pe masura ce cercetarile avanseaza. (6)

Inferenta Design-ului

Care ar fi reactia dumneavoastra daca v-as spune ca, computerul pe care il folositi acum, a aparut prin procese naturale si nu prin proiectarea inteligenta de catre un producator? Sau daca v-as spune ca va aflati acum intr-o cladire care a aparut prin mijloace naturale, ca urmare a eroziunii cauzate de vant si ploaie? Cu totii avem abilitatea de a recunoaste un lucru creat. William Dembski, matematician si filozof, a identificat factorii care ne permit sa recunoastem un lucru proiectat - probalitate redusa si specificitate. (7) Acolo unde vedem ceva care contine informatie specifica sau chiar un sablon si exista o probabilitate redusa ca aceasta ar fi aparut prin intamplare, putem recunoaste un proiect. Acesti factori au condus multe persoane la concluzia ca ordinea universului si viata insasi pot fi atribuite unui Creator divin.

Informatia pe care o gasim in organismele vii, ADN-ul,  este extrem de specifica si putin probabila. ADN-ul este cel mai bun mecanism de stocare al informatiei cunoscut de om. Un varf de ac de ADN contine la fel de multa informatie cat ar putea stoca 2 milioane de hard disk-uri de 2 terabytes.(8) Chiar si Dakwins admite ca "biologia este studiul lucrurilor complicate, care au aparenta de a fi fost proiectate pentru un scop". (9)  Dumnezeu ne-a oferit destule dovezi in lumea inconjuratoare, pentru a ne convinge de existenta unui Creator (Romani 1:20). Asa ca avem foarte multe dovezi in jurul nostru, insa cine ne-a creat? Dovezile stiintifice, geologice, arheologice si istorice indica spre Dumnezeul Bibliei ca fiind Dumnezeu creator.


Concluzie

Dovezile care sustin existenta lui Dumnezeu, sunt mult mai concludente decate cele pe care le-am vazut personal in favoarea existentei lui Richard Dawkins. Sincer, cred ca si Richard Dawkins exista. Dar sunt si mai sigur de existenta lui Dumnezeu.


Referinte si note:
1. Todd, S.C., correspondence to Nature 401(6752):423, 30 Sept. 1999 on creation.com/todd.
2.  Behe, M., Darwin’s Black Box: The Biochemical Challenge to Evolution, The Free Press, 1996, p. 193.
3.Darwin, C., On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life, Sterling Publishing and Capricorn Link, 1859, p.158
4. Sarfati, J., Refuting Evolution, Creation Book Publishers, Powder Springs, GA, 2010
5. Ibid.
6. Referinte articolul Russell Griggsin in Creation 33(3).
7.  Dembski, W., The Design Inference: Eliminating Chance through Small Probabilities, Cambridge University Press, 1998
8.  Sarfati, J., DNA: marvellous messages or mostly mess? Creation 25(2):26–31, 2003, creation.com/message.
9.  Dawkins, R., The Blind Watchmaker: Why the Evidence of Evolution Reveals a Universe Without Design, Norton & Company, 1996, p. 1.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Exista cu adevarat Dumnezeu? Cum ai raspunde?

De Ken Ham

In viata de zi cu zi, cam totul pare sa aiba un inceput. De fapt, legile stiintei arata ca pana si lucrurile care par sa nu se schimbe, de-a lungul vietii noastre, cum ar fi soarele si restul stelelor, se consuma incet. Soarele isi consuma combustibilul intr-o rata de milioane de tone pe secunda – cauza datorita careia nu poate rezista la infinit, si automat trebuie sa aiba un inceput. Acelasi lucru este valabil pentru tot universul.

Asa ca atunci cand crestinii afirma ca Dumnezeul Bibliei a creat intreg universul, unii ar putea pune o intrebare care pare logica, adica “Dumnezeu cum a aparut?”

Biblia spune foarte clar, in mai multe locuri ca Dumnezeu este in afara timpului. El este etern, fara inceput si fara sfarsit – El este infinit! El stie toate lucrurile, avand o inteligenta infinta. (1)

Este logic? Poate stiinta moderna accepta o asemenea notiune? Si cum ai recunoaste dovezile in favoarea unui Creator inteligent?

Recunoscand inteligenta

Oamenii de stiinta se entuziasmeaza cand gasesc, intr-o pestera, unelte din piatra, deoarece acestea vorbesc despre inteligenta – un creator. Nu puteau sa apara de la sine. Cum nimeni nu ar putea crede ca sculptura de pe Mt Rushmore, reprezentand figurile presedintilor americani ar fi produsul a milioane de ani de eroziune fortuita.  Putem recunoaste design-ul – dovada manifestata a inteligentei – in toate obiectele create de om.

In mod similar, ne putem reaminti de faimosul argument al lui William Paley, “un ceas implica si un ceasornicar”.(2). Cu toate acestea, astazi, o mare parte din oameni, incluzand oameni de stiinta, cred ca toate plantele si animalele, inclusiv incredibil de complexele creiere al oamenilor care construiesc ceasuri, masini,etc., nu au fost proiectate de un Dumnezeu inteligent ci au aparut dintr-un proces evolutionar neinteligent. Dar este aceasta o pozitie argumentabila?

Design-ul in lucrurile vii

Dr. Michael Denton, specializat in biologie moleculara, scriind ca agnostic, a concluzionat:

“Pe langa nivelul de ingeniozitate si complexitate prezentat de masinaria moleculara a vietii, chiar si cea mai avansata tehnologie ( a secolului XX) pare stangace... Este o iluzie sa credem ca in acest moment suntem constienti de mai mult de o mica fractiune din totalul design-ului biologic. In practica, in fiecare camp al cercetarii biologice fundamentale, sunt descoperite noi trepte de complexitate si design, intr-un ritm aflat in accelerare continua.” (3)

Renumitul cruciat al darwinismului si ateismului, Prof. Richard Dawkins, afirma:

“Am constatat ca fiintele vii sunt atat de frumos “create” incat este improbabil sa fii aparut din intamplare.” (4)

Astfel chiar si cei mai inflacarati atei, admit ca tot ce ne inconjoare denota un design. Pentru un crestin, designul pe care il vedem peste tot in jurul nostru, este in total acord cu explicatia biblica conform careia Dumnezeu a creat totul.

Totusi, evolutionisti ca Dawkins, resping ideea unui Creator. El comenteaza (sublinere adaugata de autor):

“In ciuda tuturor aparentelor, singurul ceasornicar din natura, este reprezentat de fortele oarbe ale fizicii, desfasurate intr-un mod cu totul special. Un ceasornicar adevarat are viziune: el proiecteaza rotite si resorturi, planifica conectarea lor, luand in calcul viitoarea lor utilitate. Selectia naturala, procesul orb, inconstient, automat descoperit de Darwin, si care acum stim ca este explicatia pentru existenta si aparenta forma utila a tuturor formelor de viata, nu are un scop... Nu are ratiune.... Nu planifica pentru viitor.... este ceasornicarul orb.” (5)

Selectia si design-ul

Viata este construita pe informatie, continuta in molecula ereditatii, ADN-ul. Dawkins crede ca selectia naturala (6) si mutatiile (greseli oarbe, fara sens in ADN) asigura impreuna mecanismul responsabil de producerea a vaste cantitati de informatii necesare pentru aparitia fiintelor vii. (7)

Selectia naturala este un proces logic, care poate fi observat. Totusi, selectia nu poate opera decat cu informatia deja continuta in gene – nu produce informatii noi. (8) In fapt, aceasta este conforma cu descrierea biblia a originilor: Dumnezeu a creat specii distincte de animale si plante, fiecare fiind capabila de reproducere cu exemplare din propria specie.

Se poate observa o variatie foarte mare in cadrul unei specii, ca rezultat al selectiei naturale. Ca exemplu, cainii dingo, lupii si coiotii s-au dezvoltat de-a lungul timpului ca rezultat al selectiei naturale care opera in cadrul informatiilor stocate in genele speciei lup/caine.

Dar nu s-a adaugat produs informatie noua – aceste varietati au rezultat din rearanjarea si sortarea informatiei prezente initial in cadrul speciei. O specie nu a fost niciodata observata transformandu-se in cu totul alta specie, cu informatii genetice noi care nu existau inainte!

Fara o cale de a creste cantitatea de informatie, selectia naturala nu va functiona ca mecanism pentru evolutie. Evolutionistii sunt de acord cu aceasta, dar sustin ca mutatiile, cumva, ofera noile informatii pe baza carora sa actioneze selectia naturala.

Pot mutatiile sa produca informatie noua?

De fapt, raspunsul este acum clar, nu! Dr. Lee Spetner, un om de stiinta care a predat teoria informatiei si comunicarii la Universitatea John Hopkins, afirma urmatoarele in cartea sa:

“In acest capitol voi aduce cateva exemple de evolutie, [exp. presupuse exemple de evolutie], in particular mutatii, si voi arata ca informatia nu este sporita.... Dar in toata lectura pe care am citit-o in literatura stiintifica, nu am descoperit niciodata o mutatie care sa adauge informatie. (9)

Toate mutatiile care au fost studiate la nivel molecular, au dat dovada de material genetic redus si nu crescut. (10)

Teoria ND  (neo-darwiniana) ar trebui sa explice cum informatia necesara vietii a fost crescuta prin evolutie. Diferenta biologica esentiala intre oameni si bacterii este informatia continuta in gene. Toate celelalte diferente biologice provin din aceasta. Genomul uman contine mult mai multa informatie decat genomul bacterial. Informatia nu poate fi crescuta prin mutatii care o pierd. O afacere nu poate fi profitabila, mergand constant in pierdere.” (11)

Oamenii de stiinta evolutionisti nu pot ocoli concluziile la care multi dintre ei, inclusiv Dr Spetner, au ajuns. Mutatiile nu actioneaza ca mecanism de alimentare a procesului de evolutie.

Mai multe probleme!

Oamenii de stiinta au descoperit ca intr-o celula, sunt mii de asa-numite “masinarii bio-chimice). Ele trebuie sa fie complete, altfel celula nu poate functiona. Lucruri pe care le consideram foarte simple, ca abilitatea de a percepe lumina si a o transforma in impulsuri electrice, sunt in fapt foarte complicate.

Din moment ce viata este construita pe aceste “masini”, ideea ca procesele naturale ar fi putut crea un sistem viu este nesustenabila. Dr. Michael Behe, biochimist, (Vezi The mouse trap man) foloseste termenul de “complexitate ireductibila” in descrierea acestor “masini” bio-chimice.

“... sisteme de o complexitate ingrozitoare, ireductibila locuiesc in celula. Realizarea consecintelor este ca viata a fost proiectata de o fiinta inteligenta ne socheaza, in secolul XX, cand ne-am obisnuit cu ideea ca viata a aparut ca un simplu proces natural. Dar alte secole au avut parte de socurile lor, si nu exista nici un motiv pentru care noi sa prespunem ca noi ar trebui sa scapam. “ (12)

Richard Dawkins a admis aceasta problema a nevoii unor “masinarii” pentru aparitia vietii:

“Teoria ceasornicarului orb este extrem de puternica, daca ni se permite sa presupunem replicarea si de aici selectia cumulativa. Dar daca replicarea necesita masinarii complexe, din moment ce  stim ca singura cale de existenta a unor masinarii complicate este selectia cumulativa, avem o problema.” (13)

O problema intr-adevar! Cu cat analizam mai mult mecanismele vietii, cu atat mai complicate le descoperim, si cu atat mai mult descoperim ca viata nu putea sa apara de la sine. Nu este nevoie numai de o sursa de informatie, dar si de “masiniariile” complexe ale chimiei vietii, chiar de la inceput!

O problema si mai mare!

Unii insista in continuare ca masinaria primei celule putea sa apara din intamplare. De exemplu, spun ei, prin extragerea aleatoare a literelor alfabetului dintr-o palarie, cateodata vom obtine un cuvant simplu ca “BAT ( traducerea din engleza – liliac)” (14) Asadar, luand in calcul perioade lungi de timp, de ce nu ar fi putut ca informatia complexa sa apara intamplator?

Totusi, ce ar insemna acest cuvant pentru un german sau pentru un chinez? Ideea este ca ordinea literelor este fara sens, daca nu exista o conventie lingvistica si un sistem de traducere care sa ii ofere un sens!

Intr-o celula, exista un astfel de sistem (alte molecule) care traduce secventa ADN. ADN-ul fara sistemul de traducere este fara sens, iar aceste sisteme nu ar exista fara ADN.

O alta complicatie ar fi faptul ca masinaria de traducere, care citeste ordinea literelor din ADN, este ea insasi specificata in ADN. Este inca una din acele masinarii care trebuie sa fie complet functionala, altfel viata nu ar functiona.

Poate informatia sa apara din non-informatie?

Dr Werner Gitt, director si profesor la Institutul Federal German pentru Fizica si Tehnologie, afirma foarte clar ca unul dintre lucrurile foarte clar pe care le stim, este ca informatia nu poate aparea din haos, intamplator. Intotdeauna este nevoie de informatie suplimentara pentru a produce informatie, si in esenta informatia este un rezultat al inteligentei:

“Un cod este intotdeauna rezultatul unui proces mental (are nevoie de o origine inteligenta sau inventator)...  Ar trebui subliniat ca materia nu este capabila sa genereze nici un cod. Toate experimentele indica ca este nevoie de o fiinta inteligenta, care isi exercita vointa libera, constiinta si creativitatea.” (15)

“Nu se cunoaste nici o lege naturala prin care materia sa dea nastere informatiei, nici un proces fizic sau fenomen material care sa poate reusi acest lucru.” (16)

Care este sursa informatiei?

Putem astfel deduce ca enorma cantitate de informatie continuta in fiintele vii trebuie sa aiba o origine inteligenta, care trebuie sa ne fie cu mult superioara, asa cum oamenii de stiinta descopera in fiecare zi. Dar unii ar putea spune ca o astfel de sursa, ar fi trebuit sa fie cauzata de ceva cu si mai multa informatie/inteligenta.

Totusi, daca am gandi asa, ne-am putea intreba de unde a aparut acesta inteligenta superioara? Si cea care a creat-o?... si am putea extrapola pentru totdeauna, la infinit, doar daca....

Doar daca ar exista o sursa a inteligentei infinite, dincolo de intelegerea noastra finita. Dar nu asta ne indica Biblia cand afirma “La inceput Dumnezeu....”? Dumnezeul Bibliei este neindoielnic o fiinta infinita, neconstransa de limitarile spatiale, temporale, cognitive sau oricare alte limitari.

Care este pozitia aparabila din punct de vedere logic? – ca materia exista din eternitate (sau a aparut spontan, fara nici un motiv), si apoi s-a auto-aranjat de una singura, in sisteme informationale impotriva tuturor observatiilor stiintifice? Sau ca o fiinta cu inteligenta infinta (17), a creat sistemele informationale pentru ca viata sa exista, in acord cu observatiile stiintifice?

Raspunsul pare evident, atunci de ce nu toti oamenii inteligenti accepta? Michael Behe raspunde:

“Multi oameni, incluzand multi oameni de stiinta importanti si respectati, pur si simplu nu doresc sa fie ceva dincolo de natura. Ei nu vor ca o fiinta supranaturala sa afecteze natura, indiferent cat de scurta sau constructiva ar putea fi aceasta interactiune. Cu alte cuvinte.... ei aduc un abordare filozofica a priori a stiintei, care restrange ce fel de explicatii vor accepta pentru lumea fizica. Cateodata aceasta duce la comportamente destul de ciudate.” (18)

Ideea de baza este urmatoarea: Daca acceptam ca exista un Dumnezeu care ne-a creat, atunci acest Dumnezeu are drept asupra noastra. In consecinta are dreptul sa stabileasca regulile dupa care sa traim. In Biblie, El ne reveleaza ca noi suntem intr-o stare de rebeliune impotriva Creatorului nostru. Din cauza acestei rebeliuni, numite pacat, trupurile noastre fizice sunt condamnate la moarte – dar vom trai in continuare, fie cu Dumnezeu, fie fara El intr-un loc al judecatii.

Vestea buna este ca El, Creatorul nostru, ne-a oferit prin crucea lui Isus Cristos, o cale de izbavire din pacatul rebeliunii, pentru ca cei care vin la El in credinta, in pocainta fata de pacat, sa primeasca iertarea unui Dumnezeu Sfant si sa petreaca vesnicia cu Domnul lor.

Deci cine l-a creat pe Dumnezeu?

Prin definitie, o fiinta infinita, eterna, care a existat dintotdeauna  - nimeni nu l-a creat pe Dumnezeu. El este cel care este – marele “Eu sunt” al Bibliei (19). El este in afara timpului, de fapt El a creat timpul.

Ai putea spune, “Dar asta inseamna sa accept asta prin credinta, pentru ca nu pot intelege.”

In cartea Evrei ni se spune “Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

Dar aceasta nu este credinta oarba, asa cum cred unii. De fapt, evolutionistii care il neaga pe Dumnezeu au o credinta oarba – ei cred ceva impotriva stiintei – si anume ca informatia a aparut din haos, prin intamplare.

Credinta crestina nu este o credinta oarba – ea este aparabila logic. De aceea Biblia ne spune foarte clar, ca oricine nu se increde in Dumnezeu nu are nici o scuza:

“În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;” (Romani 1:20)

Refereinte si note:

1. Psalmul 90:2, 106:48, 147:15. Notati ca numai lucrurile care au inceput, au nevoie si de o cauza. Vezi J. Sarfati – If God created the universe, then who created God?, CEN Technical Journal 12(1) 20-22, 1998
2. W. Paley, Natural Theology, 1802. Reprinted in 1972 by St Thomas Press, Houston, Texas.
3. M. Denton, Evolution: A Theory in Crisis, Adler and Adler, Maryland, p. 342, 1986
4. R. Dawkins, The Blind Watchmaker, W.W. Norton & Co, N.Y., p. 43, 1987.
5. Ref. 4, p. 5.
6. Selectia naturala – concept conform caruia unele exemplare dintr-o populatie, vor fi mai putin apte de supravietuire/reproducere, decat altele asemanatoare.
7. Vezi C. Wieland – Stones and Bones, Creation Science Foundation Ltd, Australia, 1995, and G. Parker, Creation:Facts of Life, Master Books, Green Forest Arkansas, 1996
8. L Lester si R. Bohlin – The Natural Limits to Biological Change, Probe Books, Dallas Texas, pp. 175–6, 1989.
9. L. Spetner, Not by Chance, The Judaica Press Inc, Brooklyn, New York, pp. 131–2.
10. Ref. 9, p. 138.
11. Ref. 9, p. 143.
12. M. Behe, Darwin’s Black Box, The Free Press, New York, 1996, pp. 252–253.
13. Ref. 4, pp. 139–140.
14. In fapt, generarea cuvintelor este mult mai simpla decat aceea a propozitiilor si paragrafelor. Calcule simple arata ca si un miliard de ani nu ar fi suficienti pentru generarea unei singure “propozitii” a unei proteine.
15. W. Gitt, In the Beginning there was Information, CLV, Bielenfeld, Germany, pp. 64-7
16. Ref. 15, p. 79
17. Astfel capabil de a genera informatie infinita, si in mod cert, enorma, desi finita, informatie necesara vietii.
18. Ref. 12, p. 243
19. Exod 3:14; Iov 38:4; Ioan 8:58, 11:25, etc.

Tradus cu acordul autorului. Originalul il puteti gasi aici.