luni, 20 decembrie 2010

“Stalpii Pamantului” – Ne invata Biblia o cosmologie mitica?

Scepticii/deistii/ateii  folosesc de multe ori 1 Samuel 2:8 ca argument pentru a dovedi ca Biblia sustine ca pamantul este asezat pe piloni, o teorie ne-stiintifica. Iata un scurt raspuns la aceasta aberatie:

Comentariul biblic al lui John Gill, publicat pentru prima data in 1766:
Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Şi pe ei a aşezat El lumea.”

Pamantul are fundatia sa, pe care este asezat, si stalpii pe care a fost asezat; insa acestia nu sunt decat puterea si  providenta lui Dumnezeu; altfel pamantul este spanzurat deasupra nimicului, inconjurat pe toate partile de aer: ca Dumnezeu poate si chiar face asta se poate concepe, si ca toate lucrurile sunt posibile prin providenta si har, lucrari alaturate in verstele precedente. Figurativ, pilonii Pamantului pot face referire la regii acestei lumi, conducatorii popoarelor si magistratilor, care uneori sunt numiti pietre de temelie si scuturile Pamantului (Zah 10:4, Ps 47:9), deoarece ei ar trebui sa indeplineasca rolul de a uni, sustine si proteja oamenii, si de a le asigura pacea si bunurile.  La fel, se poate face referire la oamenii virtuosi, care, fiind sarea pamantului, sunt si pilonii acestuia, pentru care pamantul a fost facut, este pastrat, si va continua sa existe; biserica este pilonul si pamantul adevarului; si orice om bun este un stalp in casa lui Dumnezeu, si in special propovaduitorii Evangheliei (vezi Apocalipsa 3:12, 1 Tim 3:15, Gal 2:9, Prov 9:1).

Este evident ca, in context, referinta este la regi si nu la pamantul fizic. Imediat inainte de acest verset, se vorbeste despre oameni, si imediat dupa, in context, se face referire la oameni. Este destul de clar ca acesta este sensul, asa cum Gill subliniaza. (Biblia de Studiu Ryrie mentioneaza aceleasi sensuri).

Comparati cu Iov 26:7 “El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic”. Aici contextul este cel al Creatiei fizice si este greu de inteles cum aceasta formulare ar putea avea un sens figurat.

Vezi si „Credeau autorii Bibliei ca Pamantul este plat?

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Credeau autorii Bibliei ca Pamantul este plat?


NU – aceasta idee nu este o invatatura scripturala!

In Vechiul Testament, Iov 26:7 explica ca Pamantul este suspendat in spatiu – comparatia evidenta fiind cu soarele si luna, amandoua sferice.  Pana in anul 150 iHr., astronomul grec Eratostene deja descoperise ca circumferinta Pamantului era de 25.000 mile. Forma rotunda a planetei noastre se deducea usor prin observarea vaselor care dispareau la orizont si prin observarea umbrelor eclipselor, si putem presupune ca asemenea informatii erau cunoscute de autorii Noului Testament. Forma sferica a Pamantului era, desigur, inteleasa si de Cristofor Columb. Unii oameni predau invatatura conform caruia Pamantul era plat, dar cu siguranta nu marii exploratori. Unii critici ai Bibliei pretind ca in Apocalipsa 7:1 se demonstreaza credinta autorilor intr-un Pamant rotund, din moment ce versetul se refera la cei patru ingeri care stau la cele patru colturi ale Pamantului. De fapt, versetul se refera la cele patru puncte cardinale: nord, sud, est si vest. O terminologie similara este folosita si astazi, atunci cand vorbim despre rasaritul si apusul soarelui, desi Pamantul si nu soarele, se misca. Autorii Bibliei au folosit un limbaj “uzual”, asa cum majoritatea oamenilor fac si astazi. Fara aceasta, mesajul ar fi fost  in cel mai bun caz ciudat si probabil foarte greu de inteles. Atunci cand Biblia atinge subiecte stiintifice, ea este in intregime adevarata.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

miercuri, 15 decembrie 2010

Coaste care se regeneraza


de Carl Wieland

Un impact frontal cu o cisterna plina cu combustibil la viteza de pe autostrada [1] este o experienta pe care nu o doresc nimanui. Surpriza a fost ca am supravietuit – cu siguranta Dumnezeu avea alte planuri pentru mine [2].

In timpul celor 5 luni si jumatate petrecute in spital, si in anii care au urmat, am suferit o serie de operatii pentru a mi se reconstrui diferite parti din corp, in special oasele fetei [3].
Aceste operatii au presupus de multe ori folosirea propriilor mele oase pentru grefe. Am observat ca chirurgul plastician se intorcea mereu la partea dreapta a cutiei toracice, la aceeasi cicatrice orizontala, ca sa obtina oase pentru aceste proceduri. Intr-o zi, l-am intrebat cum de nu se „termina oasele”. Mi-a aruncat o privire inexpresiva, apoi mi-a explicat ca el si echipa lui au scos cate o coasta intreaga de fiecare data. „Am lasat periostul intact si in acest fel coasta creste de obicei la loc”.

Cu toate ca am invatat si m-am pregatit sa devin medic de familie, am fost intrigat: niciodata nu am stiut asta. Periostul (sensul literal al cuvantului este „in jurul osului”) este o membrana care acopera fiecare os – acesta este acel ceva care intra intre dinti in timp ce roadeti un picior de miel, de exemplu. Periostul contine celule care pot produce un os nou. In special la tineri, „periostul coastei are o capacitate remarcabila de a regenera osul, poate mai mult decat alte oase” [4].

Chirurgii care fac operatii pe cutia toracica inlatura in mod natural coaste, iar acestea de cele mai multe ori se refac, partial sau total. Totul depinde de grija cu care este scoasa coasta; ea trebuie „decojita” de periostul in care e invelita astfel incat acesta sa ramana cat mai intact posibil. Unul din motivele principale pentru care coasta in special prezinta aceasta capacitate de regenerare este faptul ca muschii intercostali atasati furnizeaza membranei o cantitate importanta de sange.

La inceput cand chirurgul mi-a zis acest lucru, imediat m-am gandit – „Wow, asta e intr-adevar super pentru ca asta inseamna ca Adam nu a umblat toata viata cu un defect in trupul lui!” In Geneza 2.21, privitor la crearea Evei, ni se spune:
 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.”

In mod surprinzator, unii crestini au crescut crezand ca barbatii au cu o coasta mai putin decat femeile. Dar bineinteles ca numarul de coaste este acelasi. Unii anti-creationisti au folosit faptul ca barbatilor nu le lipseste nici o coasta ca sa batjocoreasca Cuvantul lui Dumnezeu. 

Timp de ani de zile inainte de accident, atunci cand eram intrebat despre acest lucru, dadeam urmatorul raspuns: „Daca tatal tau si-ar fi taiat un deget la un ferastrau circular, te-ai astepta ca si copiii lui sa aibe cu un deget mai putin? Sau doar fiii lui, nu si ficele? Bineinteles ca nu. Instructiunile ADN-ului care sunt transferate de la parinte la copil sunt sub forma de cod – inlaturarea unei coaste (sau a unui deget) nu va schimba instructiunile din cod, astfel incat toti urmasii vor avea toate coastele (sau degetele).”

In timp ce acest lucru este inca adevarat si pertinent, aceste informatii despre regenerarea coastei adauga o noua si fascinanta perspectiva. Dumnezeu a creat coasta, si a creat si periostul. El stia cu siguranta cum sa scoata coasta in asa fel incat mai tarziu aceasta sa creasca la loc, la fel cu se intampla cu coastele si in ziua de azi – fara a fi nevoie de vreun miracol special [5].

Adam nu a avut, deci, nici o zona sensibila in cutia lui toracica, dar a avut in tot timpul vietii lui de sute de ani, acelasi numar de coaste pe care tu si eu le avem azi.

Note

  1. Viteza insumata a coliziunii, in 1986, a fost de aproximativ 180 kilometrii (112 mile)/ ora.
  2. La fel ca si fiica mea Lisa, care avea 11 ani la vremea aceea, care a scapat nevatamata in mod miraculos.
  3. Ca si rezultat direct al accidentului, am suferit in total 55 de interventii chirurgicale sub anestezie generala (majoritatea insa nu au necesitat scoaterea de coaste).
  4. Chirurgul plastician dr. David Pennington, intr-un comunicat 7 mai 1999.
  5. Bineinteles ca miracolul in sine l-a constituit modul in care Eva a fost modelata din carne si oase. De ce in acest fel – de ce nu direct din elemente  simple, sau din „tarana”, asa cum a fost creat Adam? Toti am pacatuit „in Adam” – si toti putem fi salvati prin sacrificiul lui Isus Hristos, „ultimul Adam” (1 Corinteni 15:45). Asadar era important ca fiecare din noi, inclusiv Eva, sa fim descendenti ai lui Adam.
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici

marți, 14 decembrie 2010

Nascuti pentru a comunica

Aparitia in mod uimitor a unei limbi noi la 500 de copii surzi ne ofera o perspectiva asupra darului vorbirii care s-a intalnit la primii parinti.


 Limbajul – folosirea lui este cel mai important lucru care diferentiaza omul de celelalte mamifere. Noi suntem capabili sa exprimam tot felul de idei si sentimente, pe langa faptul ca putem vorbi despre obiecte materiale si putem aduce in discutie probleme ipotetice si de asemenea realitati trecute, prezente si viitoare.

Oamenii au facut experimente cu anumite animale si pasari, incercand sa le invete sa raspunda la anumite cuvinte. De exemplu, cimpanzeii au fost invatati sa foloseasca limbajul semnelor pentru a exprima un numar limitat de concepte. Dar nici un animal nu a dovedit abilitatea de a folosi limbajul la un nivel apropiat de cel al invatatorilor sai [1]. Suntem intr-adevar “fapturi minunate”.

Limbajul este parte din ceea ce te defineste ca om

 Limbajul este o parte esentiala a existentei umane. Acest lucru ne face unici in regnul animal. Dar cum au dobandit oamenii limbajul?

Este limbajul o abilitate invatata, facuta posibila prin evolutia de la primitivele mormaieli si grohaituri, sau este o latura innascuta si esentiala a fiintei umane? Filosofi si lingvisti au dezbatut aceasta intrebare timp de ani de zile, mai ales de cand Charles Darwin a popularizat teoria evolutiei.

Multi experti, care nu au dorit sa contemple existenta unui Creator, au cautat sa explice dezvoltarea si folosirea limbajului prin mijloace naturale. Astfel ei ne spun ca pe masura ce omul a evoluat, aparatul vocal al acestuia a ajuns la forma potrivita pentru a produce diferite sunete si ca pe masura ce creierul sau a devenit tot mai mare omul a dezvoltat abilitatea de a controla si de a folosi aparatul vocal pentru a comunica.

Celebrul lingvist al secolului al XX-lea, Noam Chomsky (care nu a fost creationist), a incercat sa explice limbajul. Concluzia lui a fost, opunandu-se multor contemporani ai sai, ca abilitatea omului de a folosi limbajul este innascuta [2]. Astazi avem si mai multe dovezi pentru a intari aceasta afirmatie [3].

Copiii invata cu usurinta limbajul

E fascinant sa privesti un copil mic care invata sa vorbeasca. La inceput un copil nu poate sa spuna nimic. Dar dupa cateva luni, dupa ce i-a auzit pe parintii sai si pe alti oameni vorbind in jurul sau sau vorbindu-i lui, el incepe sa spuna cuvinte care sunt inteligibile. La inceput va ganguri, scotand sunete fara inteles, explorand posibilitatile pe care le are. Cuvintele incep sa iasa pe rand (de obicei “mama”, “tata”, etc.), apoi face propozitii scurte (cum ar fi “vreau apa”), iar apoi propozitii in toata regula. Indiferent de cat de complicata este gramatica limbii materne, copilul o invata si o foloseste. Pana pe la varsta de cinci ani el cunoaste toate tiparele gramaticale semnificative, desi vocabularul sau este inca destul de sarac. Vocabularul se dezvolta rapid imediat dupa aceasta varsta, astfel incat pana la varsta adolescentei el ajunge sa invete cuvinte noi cu o viteza fantastica. Aceasta abilitate de a-si imbunatati limbajul este in sine o dovada a unei porniri innascute de a comunica. Si nu numai atat.

La copiii care cresc intr-un mediu al surzeniei, poate fi vazuta mult mai clar dorinta interioara de a comunica, deoarece acest lucru se poate face si fara folosirea cuvintelor rostite. Daca e vorba de un copil surd, iar parintii folosesc limbajul semnelor, copilul invata foarte repede sa se exprime de asemenea in limbajul semnelor. Daca parintii sunt surzi, copilul va invata acelasi lucru; iar daca auzul lui este intact, el va invata de asemenea sa vorbeasca fluent si natural datorita contactului cu alti oameni. De fapt el devine bilingv, deoarece limbajul semnelor este un limbaj adevarat cu o structura gramaticala si sintactica[4] recunoscuta, care foloseste doar gesturile facute cu ajutorul mainilor si expresii ale fetei in loc de sunete. Asadar dorinta si abilitatea de a comunica cu ajutorul limbajului este prezenta, fie ca exista, fie ca nu exista abilitatea efectiva de a vorbi [5]. 

Copiii surzi din Nicaragua

 Un exemplu deosebit de frapant in acest sens este cazul unor copii surzi din Nicaragua, raportat de Peter Radetsky [6]. In jur de 500 de asemenea copii s-au adunat pentru prima data in scoli pentru surzi, construite in 1980.  Pana atunci ei nu invatasera o forma stabilita de limbaj al semnelor. Ei traiau in diferite parti ale tarii si comunicau cu rudele lor care nu erau surde prin gesturi. Cu toate acestea, setul de gesturi al fiecarui copil avea ceva in comun cu al celorlalti.

Dar atunci cand s-au intalnit in scoli, ei au dezvoltat foarte repede intre ei o forma aparte de limbaj al semnelor. La inceput era foarte rudimentar, dar nu dupa mult timp a devenit un limbaj obisnuit care avea reguli caracteristice de gramatica si sintaxa. Judy Kegl, un neurolog comportamental la Universitatea Rutgers, a descris acest fenomen ca fiind “primul caz documentat al nasterii unui limbaj”. Ea a continuat: “Copii cu varste cuprinse intre 3 si 4 ani au fost expusi la acest limbaj improvizat si l-au absorbit. Iar apoi, in virtutea capacitatii lor de a genera un limbaj, s-a ajuns la un limbaj in toata regula.” Acest limbaj al semnelor nu are precedent. In propria noastra cultura, limbajul semnelor a fost transmis de la o generatie la alta, dar acesti copii nu au avut o astfel de mostenire. Limbajul lor a fost in totalitate fabricat de ei. “Nu au nimic pe care sa-l fi folosit ca si model”, spune Kegl. “Este o dovada clara a unei capacitati innascute de a folosi limbajul”[7].

Adam a avut un limbaj inca de la inceput

Primii oameni, Adam si Eva, au avut abilitatea de a comunica unul cu celalalt (si cu Dumnezeu) inca de la inceput, folosind limbajul. Acesta include abilitatea mentala (si dorinta) de a comunica, mijloacele fizice necesare producerii sunetelor vorbirii, abilitatea de a le auzi si abilitatea mentala de a procesa sunetele si de a le conecta cu conceptele pe care le reprezinta. Din moment ce ei nu aveau experienta majoritatii cuvintelor pe care le folosea Dumnezeu, mare parte din vocabularul lor se poate sa fi fost pre-programat, mai degraba decat dobandit.

Dupa ce Dumnezeu l-a creat pe Adam El i-a spus cateva lucruri, cum ar fi: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Daca lui Adam nu i s-ar fi dat in prealabil unele intelesuri ale sensurilor acestor cuvinte, alaturi de structurile gramaticale in care erau folosite, comunicarea lui Dumnezeu cu el nu ar fi mers.

Dar Adam nu vazuse inca nici o faptura murind, deoarece moartea a intrat in lume doar dupa ce Adam a pacatuit (Romani 5.12). Ce a inteles el atunci din cuvantul “a muri”? Noi astazi suntem toti familiarizati cu intelesul cuvantului “a muri”, deoarece vedem moartea frecvent in jurul nostru. Nu ne place cuvantul “a muri” asa ca folosim expresii mai dulci pentru acest cuvant, cum sunt “a trece in nefiinta” sau “a se duce in cer”.  

Textul nu ne da nici un indiciu cum ca Adam nu ar fi inteles. Chiar daca el nu intelegea semnificatia si oroarea pe deplin, el trebuie sa fi stiut ca moartea era un lucru rau. Se poate de asemenea ca  Dumnezeu sa-i fi explicat ce inseamna moartea atunci cand vorbea cu Adam in gradina. Dar trebuie sa conchidem cu ideea ca el stia intelesul acestui cuvant pe care l-a folosit Dumnezeu, chiar mai dinainte sa ii experimenteze semnificatia [8].    

Limbajul este unul din principalele motive pentru care, dupa cum gasim scris in Geneza 2.20, inainte ca Eva sa fie creata, Adam nu a gasit nici un partener potrivit pentru sine printre toate animalele. Ele nu puteau sa vorbeasca cu el! Adam avea nevoie de un partener care sa poata comunica pe deplin cu el, si de asemenea sa fie cineva cu care sa poata intemeia o familie. Asa ca Dumnezeu i-a dat-o pe Eva, iar el a recunoscut ca ea era din el (Genza 2.23). Dumnezeu stia ce era cel mai bine pentru Adam si pur si simplu i-a daruit-o – la fel cum face si in ziua de azi pentru toti aceia care depind de El.

Marimea creierului nu determina abilitatea
Vestitul lingvist William Foley sustine ca limbajul s-a dezvoltat atunci cand marimea creierului la oamenii evoluati a facut un salt inainte [1]. Pe masura ce creierul s-a marit, complexitatea conexiunilor neuronale a devenit mult mai mare si astfel a devenit posibila folosirea limbajului.

In realitate nu marimea creierului conteaza ci felul in care creierul este organizat.

Marimea creierului la om variaza foarte mult, in mod normal undeva intre 1040 ml si 1595 ml [2]. Chiar daca marimea creierului tinde sa fie corelata cu marimea organismului, ar fi simplist si fals sa spunem ca o persoana bine facuta cu un creier de 1500 ml trebuie sa fie aproape de doua ori mai inteligenta decat un pigmeu cu un creier de 900 ml!

Oameni de toate marimile au aceleasi abilitati mentale potentiale, pur si simplu din cauza ca sunt oameni. Este adevarat ca unii au un IQ mai mare decat altii. Acest lucru face parte din varietatea obisnuita intre indivizi. 
Dar IQ-ul nu este proportional cu marimea fizica a creierului [3].

Referinte
  1. Foley, W., Lingvistica antropologica: O introducere, Blackwell Publishers, Oxford, UK, p. 60, 1997.
  2. Cam 90%. Extremele pentru oamenii normali de aproximativ 900- 2000 ml. Vezi Lubenow, M., Bones of Contention, BakerBooks, Michigan, USA, p. 138, 1992.
  3. Eg. Skoyles, J.R. si Sagan, D., De la dragoni incoace: Evolutia inteligentei umane, McGraw–Hill, New York, p. 239, 2002, face referire la o femeie a carei creier era de 760 ml si IQ normal.
Top of Form
Bottom of Form

Referinte si note
  1. De exemplu, recursivitatea – concepte in interiorul conceptelor, de exemplu “Ti-am spus sa citesti acest articol”. Un copil intelege acest lucru; un cimpazeu insa nu, indiferent de ce semne sunt folosite. Un copil se poate pune pe sine in locul altcuiva. Vezi .
  2. Chomsky este faimos pentru dezvoltarea metodei analizei structurilor gramaticale cunoscute sub denumirea de “gramatica transformationala”, care s-a bazat in special pe tiparele limbii engleze. Nu a avut intotdeauna succes pe teren in analizarea altor limbi. Dar se pare ca a avut dreptate in ce priveste caracterul innascut al limbajului.
  3. Vezi Sarfati, J., Infirmarea evolutionismului 2, cap. 12, Master Books, Arkansas, USA, 2004.
  4. Sintaxa = Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze.
  5. Limbajul semnelor la oamenii surzi foloseste aceleasi arii ale creierului ca si oamenii care aud pentru limbajul vorbit. 
  6. Radetsky, P., Tacere, semne si surprindere, Revista Discover, 15(8):60–68, August 1994.
  7. Citata de Radetsky, ref. 6.
  8. La urma urmei, Adam a stiut ce inseamna “sa nu”, desi el nu experimentase mai inainte un “nu” – conform lui J. Sarfati, Respingerea compromisului, Master Books, Arkansas, USA, p. 223, 2004.
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

luni, 13 decembrie 2010

Povestea Oposumului

Virginia Opossum - image from Wikipedia
Povestea oposumului (1)

La numai opt ani dupa ce Columb a pus piciorul pe pamantul american, un oposum a intrat in istorie. Un oposum din sudul Braziliei a fost primul marsupial adus in Europa. Exploratorul Vincente Pizon l-a prezentat regelui Ferdinand si reginei Isabela a Spaniei in anul 1500, aratandu-i si puiul aflat in marsupiu. Monarhii au numit exemplarul „mama incredibila”(2).

De unde vin si incotro se indreapta?

Timp de cateva secole dupa Columb, diverse forme de oposumi au fost singurele marsupiale vazute de europeni. Cu siguranta erau destui; astazi sunt recunoscute 66 de specii. Habitatul lor se intinde din sud-estul Canadei in partea de nord, prin Statele Unite, Mexic, America Centrala si pana in Argentina la sud (3).

Dar desi erau destul de multi, ei erau un grup izolat, o ciudatenie intre mamifere. Oamenii de stiinta ii considerau „ciudatenii zoologice”(4). Situatia s-a schimbat atunci cand europenii au descoperit marsupialele australiene, in 1770. Asa cum a aflat comunitatea stiintifica, diversele tipuri de oposumi din America erau doar varful aisbergului – marsupialele australiene ocupau aproape toate nisele ecologice posibile, de la oposumul care plana pana la cartita marsupiala.

Din secolul 18, marsupialele au constituit una din problemele clasice ale bio-geografiei: cum au ajuns marsupialele in zonele de astazi? Si de ce sunt distribuite atat de ciudat (numai in Australia-Asia si Americi)? Dar sunt si alti factori care complica lucrurile. Alte feluri de marsupiale au trait in America (unele asemanatoare hienelor si tigrilor cu colti-sabie (5)); astazi numai oposumii au ramas. Mai mult, marsupialele erau odata foarte intalnite; specimene fosile au fost descoperite in Europa, Asia si Africa (6).

Ceea ce este interesant la modul in care evolutionistii trateaza marsupialele este modul in care relationeaza cu modele biblice de disperie post-potop.

Pentru inceput, evolutionistii nu iau in serios ideea conform careia marsupialele au evoluat independent in locatii diferite (asta s-ar numi „evolutie convergenta”). Aceasta ar fi prea improbabila – desi sunt dispusi sa invoce „evolutia convergenta” intr-o incercare de a explicat incredibilele similaritati dintre multe marsupiale si mamifere placentare. Aceasta include cartitele marsupiale si placentare, soarecii, pisicile si mancatorii de furnici (7).

Asadar, ce sugereaza evolutionistii? Exista neintelegeri pe tema locatiei in care au aparut primele marsupiale in America, Australasia si chiar in Estul Asiei. In orice caz, evolutionistii cred ca, la acea vreme, America de Sud si Australia erau conectate via Antarctica (o mare masa de pamant numita „Gondwana”). Marsupialele europene au venit aici, probabil din America de Nord. Atunci cand aceasta masa de uscat s-a separat, marsupialele de pe diverse continente au mers pe cai diferite. Timp de 60 de milioane de ani, America de Nord si America de Sud au fost separate, mamiferele din Sud diversificandu-se. Aceste marsupiale exotice au disparut atunci cand legatura intre America de Nord si cea de Sud s-a realizat ( cu „doar” 2 pana la 5 milioane de ani in urma) (8).

In ciuda premiselor false ( uniformitatea de lunga durata si darwinismul (9)), exista cel putin un motiv pentru creationisti de a gasi teoria evolutionista interesanta: evolutionistii sunt de acord ca a fost nevoie de o migratie la scara larga a catorva familii de animale, din ceea ce a fost in esenta un singur punct de origine. Acest model ar putea avea o sustinere biblica, cu doua modificari majore – un alt interval de timp ( o disperie rapida post-Potop), si un alt continent de origine (Asia Mica, de pe Arca).

Dupa Potop, marsupialele au parasit Arca si s-au raspandit peste tot in lume. Este posibil sa se fi dispersat inaintea altor specii de mamifere. Au ocupat diverse nise, peste tot in lume, dar au fost in final indepartate de competitorii din Europa, Africa si Asia. Intr-un final, s-au stabilit in regiuni mai departate (vis-a-vis de Orientul Mijlociu). Atunci cand nivelul oceanelor a crescut, la sfarsitul Erei Glaciare, puntile de trecere au fost acoperite de ape si marsupialele au ramas blocate acolo unde erau (10). Exista unele dovezi, conform carora calatorii umani au introdus unele marsupiale in zone indepartate, ceea ce ar putea explica aparitiile aproape contradictorii ale unor marsupiale foarte asemanatoare in diverse parti ale lumii (11). (Aceasta este o explicatie care nu este la indemna evolutionistilor!)

Aventura vietii (pornind de la nastere)

Oposumul si tot ordinul marsupialelor nu sunt doar un studiu de caz interesant in domeniul bio-geografiei. Ei se deosebesc fundamental de alte mamifere prin modul in care isi cresc puii (12). Mamele dau nastere puilor atunci cand acestia sunt in primele faze ale dezvoltarii. Apoi puii se catara in marsupiul mamei unde continua sa se dezvolte pana sunt capabili de supravietuire.

Aceasta forma unica de nastere si crestere a fost cea care a capturat atentia monarhilor Spaniei, atunci cand au examinat pentru prima data oposumul. Aceasta a fost inregistrata si intr-una din cele mai timpurii descrieri a oposumului, scris in 1612 de Capt. John Smith din Colonia Virgina:”Oposumul are un cap asemanator porcului, o coada ca de sobolan si este de marimea unei pisici. Sub burta are o punga, in care adaposteste, cara si alapteaza puii: (13).

Smith scria despre Oposumul de Virgina, cel mai familiar americanilor si unul din cei mai raspanditi oposumi. La o inspectie atenta, cate caracteristici remarcabile sunt descoperite in procesul de crestere a puilor, precum si cateva lucruri care ne aduc aminte de efectele Caderii vietii, ca urmare a rebeliunii omenirii impotriva lui Dumnezeu.

Un oposum de Virginia are o perioada de gestatie remarcabil de scurta de 13 zile, dupa care da nastere unui numar de pui ce variaza intre 16 si 54, mici, fara blana si orbi. Aceste mici animale se tarasc pana in marsupiu, la 8 cm departare. Picioarele anterioare sunt dotate cu mici gheare (membrele posterioare nu sunt inca dezvoltate) care ii ajuta la catarare. Apoi, dupa ce ajung in marsupiu, isi pierd ghearele, reducand riscul de ranire a celorlalti ocupanti ai marsupiului (14). Odata inauntru, se ataseaza de un san si cresc pentru o perioada de aproximativ 75 de zile pana cand sunt intarcati si se aventureaza afara din marsupiu.

Totusi, odata cu acest design unic este si un memento al mortii si suferintei in aceasta lume decazuta. Majoritatea oposumilor dau nastere mai multor pui decat numarul sanilor pentru alaptare – ceea ce inseamna ca toti cei care nu reusesc sa prinda un loc mor. Acest fenomen, „supra-fatare” sai nasterea de pui in exces (15), este un memento ca procesele genetice si biologice – inclusiv nasterea – au suferit mutatii si au degenerat de la Creatia originala. Ne aduce aminte, ne arata cum Creatia plange dupa restaurare (16).

Referinte

  1. Ideea titlului provine din cartea lui Richard Dawkins „Povestea/Coada stramosului” (The Ancestor's Tale - joc de cuvinte in limba engleza), o carte a careia critica am facut-o in „Cozi Lungi, povesti inalte), Journal of Creation 22(1):37–40, 2008.
  2. Macdonald, D., Encyclopedia of Mammals, Facts on File Publications, New York, USA, p. 830, 1985.
  3. Nowak, R., Walker’s Mammals of the World, 6th ed., 1:17, The Johns Hopkins University Press, Baltimore, USA, 1999.
  4. Ref. 2, p. 824.
  5. Forsyth, A., Mammals of the American North, Camden House, Camden East, Canada, p. 326,
  6. McKenna, M., Review: marsupials right side up, Science 244(4908):1096–1097, 2 June 1989; Bown, T. and Simons, E., Prima mentionare a marsupialelor (Metatheria: Polyprotodonta) din Oglicocene in Africa, Nature 308(5958):447–449, 29 March 1984; ref. 2, p. 824.
  7. Despre evolutia convergenta vezi: Batten, D., Are look-alikes related? Creation 19(2):39–41, 1997; .
  8. Ref. 2, pp. 824, 825, 837; McKenna, ref. 6; Bown and Simons, ref. 6; Forsyth, ref. 5; Jablonski, D., Flessa, K. and Valentine, J., Biogeography and Paleobiology, Paleobiology 11(1):75–90, Winter 1985; p. 83
  9. Critica realizata in diverse articole la Geology Questions and Answers and Charles Darwin Questions and Answers .
  10. Pentru mai multe vis-a-vis de bio-geografia creationista in general, si cum se potriveste cu Potopul si Era Glaciara, vezi: Batten, D., ed., The Creation Answers Book, Creation Ministries International, Brisbane, Australia, chapter 16, 2006; Woodmorappe, J., Studies in Flood Geology, Institute for Creation Research, California, USA, pp. 7–11, 1999.
  11. Woodmorappe, ref. 10.
  12. Ref. 2, p. 826.
  13. Citat in Feldhamer, G., Thompson, B. and Chapman, J., Wild Mammals of North America, 2nd ed., The Johns Hopkins University Press, Baltimore, USA, p. 4, 2003 (original spellings)
  14. Harrison, K. and G., America’s Favorite Backyard Wildlife, Simon and Schuster, New York, USA, p. 264, 1985.
  15. Se gaseste si la cateva specii de marsupiale australiene. Ride, W., A Guide to the Native Mammals of Australia, Oxford University Press, London, UK, pp. 107–108, 1970.
  16. Vezi Romani 8:22–23; Grigg, R., The future—some issues for “long-age” Christians, Creation 25(4):50–51, 2003;

    Tradus cu acordul autorului. Originalul aici

vineri, 10 decembrie 2010

Cum era Adam?

Adam avea oare par negru, piele inchisa la culoare si ochi caprui? Avea oare peste 2 metri inaltime? Acestea sunt intrebari la care nu putem raspunde cu exactitate, pentru ca nu am fost acolo sa il vedem pe Adam. Cu toate acestea, daca citim cartea Geneza, si daca ne inarmam cu cunostinte generale de genetica, putem afla o multime de lucruri despre felul in care probabil ca arata Adam.
Avea Adam buric?
Cat de in detaliu putem merge in ceea ce il priveste pe acest barbat? De exemplu, avea Adam buric? Am fost intrebat de multe ori acest lucru. De fapt, cred ca putem da un raspuns categoric la aceasta intrebare. Buricul este o cicatrice formata de legatura cu mama prin cordonul ombilical. Dupa nastere, cordonul este taiat, iar in locul in care acesta se lega de corpul copilului se formeaza o crusta si apoi o cicatrice cunoscuta sub denumirea de buric.
Adam a fost primul barbat
Sa ne gandim putin la Adam. A fost nascut in acelasi fel in care eu si tu ai fost nascut? Cu siguranta nu. El a fost creat direct de Dumnezeu din tarana pamantului. In Geneza 2.7 citim: “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Adam nu a fost nascut dintr-o femeie. El a fost primul om. In 1 Corinteni 15.45 citim: “De aceea este scris: "Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu." Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.” Adam a fost primul barbat.
De altfel este de asemenea important faptul ca nu au mai fost alte fiinte umane create pe langa Adam.
Adam a avut prima operatie
Daca Adam nu a fost nascut din femeie, atunci el nu avea cum sa aiba cordon ombilical, asadar nu avea nici cicatricea, deci nici buric. Sa luam in considerare acum Geneza 2.21-23, “Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om. Şi omul a zis: Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.”
Geneza 3.20 spune: “Adam a pus nevestei sale numele Eva: căci ea a fost mama tuturor celor vii.” Prima femeie (prima sotie) a fost facuta direct din Adam. Nici ea nu a fost nascuta dintr-o alta femeie. Adam si Eva au fost unici. Niciunul din ei nu a avut buric. Daca stai sa va ganditi, faptul ca ei nu aveau buric trebuie sa fi fost o dovada de netagaduit pentru orice ii vedea. Ei aveau dovada ca sunt primii oameni.
Avea Adam o coasta mai putin decat Eva?
Au fost multi cei care m-au intrebat, dupa ce au citit pasajul din Geneza unde se vorbeste despre crearea femeii, de ce barbatii nu au o coasta mai putin decat femeile daca Dumnezeu a facut-o pe Eva din coasta lui Adam. Felul in care raspund la aceasta intrebare este: daca un barbat are un accident si unul din picioare ii este amputat ca urmare a acestui accident, iar apoi el se casatoreste si are copii, toti copiii lui vor avea doar un singur picior?
Bineinteles ca nu! Iar acest lucru se intampla pentru ca instructiunile despre cum suntem construiti se gasesc in ADN-ul din nucleul celulelor corpului – in genele noastre. Atunci cand Dumnezeu a luat o parte din Adam pentru a o face pe Eva, El nu a schimbat genele lui Adam. Toata informatia din genele lui Adam era la locul ei.
Adam a fost primul sot
Eva a fost facuta special pentru Adam. Aceasta a fost prima casatorie. De aceea le aminteste Isus oamenilor in Matei 19.4-6 ca insemnatatea casatoriei este dependenta de originea casatoriei – iar despre prima casatorie scrie in Geneza: “Drept răspuns, El le-a zis: Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”
Adam a fost primul femier
In Geneza 2.15 citim: “Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” Lui Adam, primul barbat, i s-a spus sa lucreze si sa aibe grija de gradina pe care Dumnezeu a facut-o. Acest lucru nu trebuie sa fi fost o corvoada pentru Adam ci mai degraba o placere. Aceasta gradina era perfecta. Nu existau spini si scaieti, deoarece acestia au aparut doar dupa ce Dumnezeu a blestemat pamantul. Si deoarece tot ceea ce a creat Dumnezeu era “foarte bun” (Geneza 1.31), Adam, plantele, gradina, si toate lucrurile de fapt, erau perfecte.
Ce diferite sunt lucrurile in lumea de azi. Ce diferit este sa ai grija de o ferma si sa lucrezi pamantul in ziua de azi!
Adam a fost primul taxonomist
In Geneza 2.19-20 ni se spune ca Adam a dat nume animalelor. “Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele. Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului.”

Omul a denumit intotdeauna lucrurile. Oamenii de stiinta care denumesc diferite animale si plante se numesc taxonomisti. Oricine care studiaza taxonomia stie cat de greu este sa iti amintesti toate acele nume. Adam nu ar fi avut insa aceasta problema deoarece el a fost creat perfect – ar fi fost pe cat de inteligent poate fi un om vreodata.
Adam a fost primul lingvist
Apropos, ca sa denumeasca animalele, Adam ar fi trebuit sa stie sa vorbeasca. El ar fi trebuit sa aiba un limbaj complex inca de la inceput. El nici macar nu a trebuit sa invete sa vorbeasca asa cum s-a intamplat in cazul nostru. El a fost creat direct o fiinta umana matura.
Cat de diferite au fost lucrurile pentru Adam. El s-a trezit dupa ce a fost creat si era o fiinta constienta, deplin formata, capabila sa comunice si sa inteleaga. V-ati gandit vreodata la faptul ca Adam nu l-a vazut pe Dumnezeu in timp ce-l facea? Dovada faptului ca Dumnezeu a fost cel care l-a creat se gasea insa peste tot in jurul lui. Adam nu l-a vazut nici macar pe Dumnezeu creand-o pe Eva. Acest lucru inseamna ca Adam a trebuit sa se increada in Cuvantul lui Dumnezeu privitor la modul in care a aparut, la fel cum si noi trebuie sa ne incredem azi. Dar la fel ca si Adam, si noi avem o multime de dovezi care atesta faptul ca Dumnezeu a creat lumea in felul in care ne spune Cuvantul Sau.
Unii oameni sunt de parere ca, deoarece Adam a trebuit sa numeasca toate acele animale in a sasea zi a creatiei, aceasta nu a fost o zi obisnuita. Ei sunt de parere ca aceasta a durat o perioada mai lunga de timp. Mi se spune destul de des ca nu este posibil ca un om sa dea toate acele nume intr-o singura zi. Cu toate acestea, oamenii care spun lucrul acesta se gandesc ca daca ei nu sunt in stare sa numeasca si sa-si aminteasca toate aceste nume, nici Adam nu o putea face.
Totusi Biblia ne spune ca primul barbat, Adam, s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si astfel a intrat pacatul in lume. De atunci incoace, creatia a inceput sa se duca de rapa. Nu numai ca nu mai sunt oameni perfecti in lume, dar toti oamenii poarta o gramada de greseli in genele lor (mutatii sau greseli de copiere care s-au acumulat incet-incet in rasa umana).
Primul om nu avea nici un defect cand a fost creat – el a fost facut perfect. Cred ca putem zari (privind printr-o sticla intunecata, ca sa spunem asa) cum era Adam prin observarea anumitor oameni din ziua de azi. Am intalnit oameni care au memorie vizuala, altii care sunt artisti stralucitori. Am citit despre oameni care de la o varsta foarte frageda au cantat stralucit la un instrument muzical, asa cum a fost Mozart. Sunt altii care pot face calcule matematice extrem de complicate in minte, calcule pentru care chiar si computerele avansate au nevoie de timp pentru a le face. Daca punem toate aceste talente, plus multe altele, intr-o singura persoana, cred ca ne apropiem de “portretul” lui Adam. Aproape te face sa te simti deprimat, asa-i?
Trebuie sa fim constienti ca Adam a fost mult mai inteligent decat suntem noi. Ni se spune chiar ca noi nu folosim prea mult din capacitatea creierului nostru. Imaginati-va un om care isi foloseste creierul la capacitatea maxima. Cu siguranta ca lui Adam nu i-a fost greu sa numeasca si sa-si aminteasca toate animalele intr-o singura zi.
Adam avea pielea inchisa la culoare?
Nu putem stii sigur, dar eu cred ca Adam avea pielea putin inchisa la culoare. Toti oamenii au aceasi culoare a pielii. Pielea contine un pigment numit melanina. Daca pielea contine mai mult pigment din acesta atunci culoarea pielii va fi foarte inchisa (chiar neagra). Daca pielea contine putin pigment din acesta atunci culoarea pielii va fi foarte deschisa (alba).
In Cartea Raspunsurilor despre Creatie se explica cum din doi oameni care au amestecul potrivit de gene recesive si dominante pentru cantitatea de melanina, pot iesi toate nuantele de culori de piele. Astfel, daca Adam si Eva aveau amandoi pielea putin inchisa la culoare, toate nuantele de la negru la alb se puteau intalni la copiii lor si la generatiile viitoare. Din acelasi motiv, Adam si Eva probabil ca aveau ochi caprui si par saten.
Intr-un mod asemanator, daca Adam avea grupa sanguina “A”, iar Eva grupa sanguina “B”, toate grupele sanguine (A, B, AB, 0) puteau iesi de aici.
Adam a fost primul tata
Geneza 5.4 ne spune ca Adam si Eva au avut multi fii si multe fiice. Traditia evreiasca spune ca in total au avut 56 de copii! Amintiti-va ca Adam a trait 930 de ani (Geneza 5.5). Daca Adam si Eva au fost primii oameni, si toti oamenii au iesit din ei (Faptele Apostolilor 17.26, “El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur…”), atunci fratii au trebuit sa se insoare cu surorile lor. (acest lucru este explicat in detaliu in Cartea Raspunsurilor despre Creatie).
Adam a fost primul pacatos
In Geneza 2.17, lui Adam I s-a spus ca nu poate sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. De aceea, pentru ca Adam, in calitate de conducator federal al rasei umane, nu a ascultat, toti descendentii lui trebuie sa suporte consecintele.
Chiar daca Eva a fost ispitita de sarpe si prima care a mancat din fructul oprit, Adam a fost cel prin care a intrat pacatul in lume, pentru ca el era capul rasei umane si cel caruia I s-a dat prima data porunca.
Romani 5.12 spune: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit...”. Din cauza acestui pacat al neascultarii impotriva Legii lui Dumnezeu, Dumnezeu a blestemat pamantul (Geneza 3.17), a facut sa apara spini si scaieti (Geneza 3.18) si a facut sa intre moartea in lume – Adam si Eva au murit din punct de vedere spiritual si au inceput sa moara si fizic.
Prima moarte fizica inregistrata este cea a cel putin unui animal atunci cand “Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.” Dumnezeu a omorat un animal, a varsat sange, si le-a dat lui Adam si Evei ceva cu care sa se acopere. Aceasta imagine este o ilustratie frumoasa a ceea ce avea sa se intample – acel sange varsat va fi un acoperamant din cauza pacatului.
Evrei 9.22 spune ca “fără vărsare de sânge nu este iertare.” Dumnezeu a cerut varsare de sange pentru iertarea pacatelor. Cu toate acestea, sangele taurilor si al caprelor nu era de ajuns. Din cauza ca un om a adus pacatul in lume, tot un om trebuia sa-l ispaseasca – dar acel om trebuia sa fie un om perfect. Daca toti descendentii lui Adam erau acum pacatosi, cum se putea realiza acest lucru?
Primul Adam avea nevoie de un “ultim Adam”
Dumnezeu a dat un al doilea Adam – un Adam perfect care reprezenta jertfa perfecta. Dumnezeu Insusi a venit pe pamant ca si om. Isus Hristos, al doilea membru din Trinitate, a fost nascut dintr-o femeie pentru a deveni om astfel incat sa poata fi adusa jertfa perfecta. Isus este Dumnezeu, dar El este si omul, asa cum a intentionat Dumnezeu sa fie omul – fara pacat. El a fost jertfit pe cruce pe Calvar. El si-a varsat sangele si a platit pretul pentru pacatele noastre si a inviat din morti, biruind moartea, judecata pe care Dumnezeu a adus-o peste om din cauza pacatului.
De aceea Pavel spune in 1 Corinteni 15.20-22: “Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor. Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos”.

Citim mai departe in 1 Corinteni 15.45-47: “De aceea este scris: Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu. Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă… Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer.” 1 Corinteni 15.26 spune: “Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.” Moartea este distrusa de victoria lui Isus, dupa cum spune Pavel. Iar noi putem spune impreuna cu el: “Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15.55). Hristos a platit pentru pacatele noastre. Ultimul Adam a biruit moartea si ne-a oferit un mijloc de izbavire de pacatul primului Adam, care a dus la separarea de Dumnezeu.
Acesta este mesajul Evangheliei. Dar nu este trist faptul ca acei crestini care accepta ideile evolutioniste distrug acest mesaj? Pavel ne spune in Romani 8.22 ca intreaga creatie geme din cauza pacatului, asteptand vremea in care toate lucrurile vor fi innoite. Moartea si suferinta pe care o vedem in jurul nostru astazi a rezultat din actiunile primului Adam.
Cu toate acestea, daca evolutionismul este adevarat, si daca lumea de azi a aparut prin evolutie, o lume in care moartea si suferinta reprezinta modalitatile lui Dumnezeu de a face lucrurile, atunci de ce a fost nevoie ca al doilea Adam sa vina in lume si sa moara? Prin ce va fi restaurata aceasta lume? Care au fost consecintele actiunilor primului Adam?
Evolutionismul distruge mesajul Evangheliei. Evolutionismul distruge orice intelegere a ceea ce a facut Isus Hristos pe cruce. Evolutionismul nu ii lasa pe oameni sa inteleaga ce reprezinta primul si al doilea Adam. Daca luam cartea Geneza in sens literar si intelegem cine a fost primul om Adam, atunci intelegem despre ce ni se vorbeste in tot restul Bibliei.
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.
 

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator