A mintit Eva inainte de cadere?

Principalul feedback este de la Bev N. Din Canada care ne-a scris referitor la articolul Coranul vs. Geneza, ridicand cateva intrebari interesante cu privire la Cadere. Dr. Carl Wieland raspunde.

"Buna,

Tocmai am citit articolul lui David Catchpoole, Coranul vs. Geneza. In acest articol se spune ca Eva l-a citat gresit pe Dumnezeu atunci cand a spus ca El ar fi zis sa nu se atinga de pom [cunostintei binelui si raului, n.tr.] in loc sa zica sa nu manance din el. Cum putea ea sa-L citeze gresit pe Dumnezeu si sa zica ceva neadevarat cand pacatul nu avusese inca loc?"

CW: Ai dreptate cand spui ca pacatul nu intrase inca in lume. Dar o greseala, daca nu este facuta intentionat, nu este un pacat. Adica, daca o persoana face o afirmatie falsa, dar despre care crede ca este adevarata, aceasta persoana nu poate fi invinovatita. Sunt sigur ca atunci cand impartasim o amintire de-a noastra, de multe ori ni se intampla sa gresim. Cateodata este vorba doar despre o neintelegere, fara sa fie implicate fapte imorale.

"Se poate ca Adam sa-i fi transmis Evei instructiunile din moment ce ea nu era inca creata atunci cand Dumnezeu i-a zis lui Adam sa nu manance din pom. Se prea poate ca el sa fi fost cel care i-a zis sa nu se atinga de pom."

Ai dreptate. Si cu cat se transmit lucrurile de la persoana la persoana, cu atat e mai probabil sa apara asemenea interpretari gresite. Dar din nou, acest lucru nu este pacat daca el a interpretat gresit, sau daca ea a interpretat gresit. Adam si Eva nu au fost ultimii oameni care prin orice mijloace „au pus un gard in jurul Torei”.
Cu toate acestea, este posibil ca Dumnezeu sa fi dat instructiuni adiacente cu privire la care cititorul nu este informat. Biblia a fost scrisa pentru o societate cu grad inalt de contextualizare, in care mare parte din cunostintele de baza sunt presupuse de cititor, in opozitie cu societatea noastra, in care totul trebuie sa fie precizat.
Avand in vedere ca Dumnezeu i-a spus lui Adam sa aibe grija de Gradina, El i-a spus probabil Evei sa nu manance din fructele pomului, dar se poate si sa fi fost avertizati sa nu se atinga deloc de pom. Acest lucru nu ar duce la aparitia unei contradictii deoarece absenta dovezii nu reprezinta dovada absentei. Probabil ca Moise nu a considerat important sa repete instructiunile lui Dumnezeu date Evei deoarece el mentionase deja instructiunile date lui Adam, iar povestind ce i-a spus Eva sarpelui a fost indeajuns. Un exemplu graitor este acela ca ni se spune pur si simplu ca Eva i-a dat fructul lui Adam, dar nu ni se spune ce conversatie a avut loc dupa aceea. Chiar credem ca a fost un accident ca Adam a mancat din fruct? Aceasta ar insemna ca el a fost de asemenea inselat – de Eva – dar nu se mentioneaza nimic despre aceasta. El incearca sa evite responsabilitatea personala dand total vina pe Eva pentru ca i-a dat sa manance. El nu a pretins ca nu stia ce mananca.   

"Cred ca facem prea mult caz din lucrul acesta. "

S-ar putea prea bine sa fie asa. Eu personal nu vad aceasta diferenta ca fiind asa de drastica.; imi imaginez ca daca le spun copiilor mei: „Nu va atingeti de capsunile din gradina, ca de nu...” cu siguranta prin aceasta nu inteleg ca ei vor fi ispititi sa ii loveasca sau sa ii atinga – ci vreau sa spun desigur „Nu-i culegeti ca sa-i mancati”. La fel daca i-as spune unuia din copii „Nu manca capsunii din gradina” si el ar transmite mai departe fratilor sai vestea ca „Tata a zis sa nu ne atingem de capsunii din gradina” nici nu m-as deranja sa il corectez, daca aceasta afirmatie isi atinge scopul.

"Am auzit folosindu-se acelasi argument in justificarea importantei memorarii Scripturii."

Intr-adevar. Desigur ca este important sa nu adaugam sau sa scoatem NIMIC din Cuvantul lui Dumnezeu, desi nu imi este foarte clar cum poate citarea gresita, daca despre acest lucru este vorba, sa faca mai usoara intrarea pacatului in lume. Unul din argumente este acela ca incredintarea ei ca nici macar nu avea voie sa atinga pomul ar fi facut sa fie mai simplu pentru Sarpe sa faca sa para mult mai exagerata interzicerea lui Dumnezeu.

"Daca as fi crezut ca Eva a fost amagita pentru ca nu a citat corect Cuvantul lui Dumnezeu, atunci mi-ar fi fost frica sa citez vreodata un verset din memorie. "

Daca te linisteste cu ceva, Dr. David Catchpoole, autorul articolului, m-a asigurat ca, desi el vede semnificatia citarii gresite a Evei, el vede de asemenea ca Biblia se refera la faptul ca Eva a fost amagita de Sarpe si nu de citarea ei gresita.
La fel inteleg si ceilalti colegi ai mei 1 Timotei 2:14. Dorim de asemenea sa subliniem ca Eva a fost prima care a compromis Cuvantul lui Dumnezeu cu stiinta supusa greselii – ea a facut propria ei interpretare a informatiilor senzoriale care au trecut peste Cuvantul lui Dumnezeu. Adica, pomul era bun de mancat si placut la privit, asa ca s-a gandit ca aceasta intrecea comanda clara a lui Dumnezeu de a nu manca din pom (Geneza 3:6).

"Sunt uimit de libertatea pe care si-o iau scriitorii Noului Testament atunci cand citeaza din Vechiul Testament, de exemplu Evrei 10:37-38 citeaza Habacuc 2:3-4."

De fapt, ei doar folosesc niste proceduri exegetice standard pentru vremea lor. Memorarea si aplicarea adecvata a Scripturii era de o importanta majora. In orice caz, Duhul Sfant se poate parafraza pe Sine daca doreste.

"Am vazut aceasta teorie a faptului ca Eva a citat gresit instructiunile date cu privire la pom dar cred ca faci prea mare caz de aceasta, si trebuie sa fii atent in interpretarea acestei portiuni din Scriptura. Eva a fost ispitita de Sarpe sa manance din fruct, iar inselatoria ei nu a inceput atunci cand ea a spus ca nu ar trebui sa atinga pomul. "

Asa cum am mai spus, aceasta este si punctul meu de vedere si punctul de vedere al lui David. Probabil ca articolul ar fi putut fi redactat diferit pentru ca acest lucru sa fie clar.

"Cu multumiri,

Bev N."

 
Cu sinceritate,
Carl W.
Dr. C Wieland
Director, CMI - Australia

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Coranul vs. Geneza

de David Catchpoole

Rezumat

Oricare ar fi lucrul care se impotriveste lui Hristos – umanismul, islamismul, budismul, hinduismul, miscarea New Age, etc. – o cale de rastunare a lui (2 Corinteni 10:5) este sa aratam ca punctul lor de vedere asupra inceputurilor (spre deosebire de Geneza) nu se potriveste cu realitatea.
 „Numele meu este Mohamed”, a spus un tanar unei colege de la o universitate din Australia. „Mohamed?”, a intrebat ea, „Unde am mai auzit numele asta?”
Dupe ce el, musulman fiind, a explicat ca Mohamed [1] este numele „Marelui Profet” al Islamului, tanara, crescuta intr-o familie de crestini practicanti, a intrebat despre diferentele dintre islamism si crestinism.
Tanaral musulman i-a spus ca probabil cea mai mare diferenta este urmatoarea: Coranul [2] vorbeste despre Isus ca despre un profet – cu siguranta  nu il numeste Fiul lui Dumnezeu.
In acea seara, studenta australiana i-a spus tatalui sau despre intalnirea cu acel tanar si i-a pus urmatoarea intrebare: „Tata, m-am gandit... trupurile noastre sunt necurate! De ce Dumnezeu, care este curat, s-ar fi intinat prin coborarea pe Pamant luand trup de om?”
Tatal sau nefiind in stare sa-i ofere un raspuns satisfacator, ea a intors spatele bisericii din care venea, s-a convertit la Islamism, iar mai tarziu s-a casatorit cu un musulman [3].
Pentru a putea da raspuns unei astfel de intrebari e nevoie doar de o intelegere primara a ispasirii. Pentru mantuire este nevoie de un „ultim Adam” de sacrificiu (1 Corinteni 15:45) al carui sange sa fie varsat, unul care sa fie un descendent din punct de vedere fizic din primul Adam si totusi fara pacat. Acest lucru putea avea loc doar prin Dumnezeu facut om, Isus Hristos (Evrei 9:12,22). Observati, totusi, ca toate acestea sunt construite pe adevarurile de baza din Geneza despre primul Adam prin care a intrat pacatul si moartea in lume, si despre prima varsare de sange pentru ca pacatul sa fie iertat (Geneza 3:21). Confuzia crescanda din biserici, cauzata de compromisurile cu evolutionismul (care, prin asezarea suferintei, a mortii si a varsarii de sange inainte de Adam, discrediteaza aceste adevaruri) este una din cauzele majore pentru care multi din crestinii de astazi nu pot da raspunsuri rezonabile la intrebarile referitoare la lucrurile de baza ale Evangheliei (incalcand 1 Petru 3:15). Aceasta face ca tinerii din biserici sa fie vulnerabili si purtati de vanturile de invatatura ale doctrinelor false (Efeseni 4:14).
Dupa 11 Septembrie 2001, aparitia crescanda a islamismului in mass-media si in declaratiile publice ai multor lideri guvernamentali (si ai multor biserici) conform carora islamismul este o „mare” religie, a ridicat probabil multe intrebari in mintile multor tineri din biserici.
De exemplu: „Evreii, crestinii si musulmanii se inchina aceluiasi Dumnezeu?” si „Ce are de spus Coranul despre Biblie?”
Multi comentatori crestini au cautat sa atraga atentia asupra diferentelor doctrinare fundamentale dintre Coran si Biblie (vezi mai jos), dar putini oameni sunt constienti de felul in care cartea sfanta musulmana contrazice puternic relatarea biblica despre originea noastra.

Creatia, Caderea, Potopul si Turnul Babel

Geneza ne pune la dispozitie o descriere unitara a creatiei, pe cand Coranul nu. In schimb, pasaje fragmentate sunt raspandite in multe dintre 114 cele capitole  din Coran („Sura”). Tabelele (de mai jos) incearca sa puna fata in fata aceste fragmente pentru a crea o imagina mai clara asupra lucrurilor pe care le spune Coranul, comparativ cu Biblia.
Multele contradictii subliniate in aceste tabele demoleaza cu siguranta orice argument conform caruia „revelatia” data lui Mohamed nu este o stalcire a istoriei iudeo-crestine, ci se construieste pe ea.
De exemplu, in relatarea din Coran ni se spune ca lui Adam i s-a interzis sa mearga chiar si doar in apropierea Pomului interzis, in timp ce in Geneza gasim scris ca Dumnezeu i-a interzis lui Adam sa manance din roadele lui (vezi Tabelul 2). (Omul a fost pus in gradina sa aibe grija de ea (Geneza 2:15), ceea ce inseamna ca Adam trebuia sa aiba acces la fiecare pom pentru a-l curata, de exemplu.) E interesant de observat  ca Biblia relateaza ca Eva, care a fost amagita (1 Timotei 2:14), a interpretat gresit instructiunea lui Dumnezeu si a inteles ca a nu manca din fructele acelui pom inseamna de asemenea sa nu le atinga (Geneza 3:3). Totusi punctul de vedere distorsionat al Evei, evident gresit, este infatisat ca si adevar in Coran.
Relatarea biblica despre creatie are mai mult sens in lumea de azi decat Coranul – de exemplu, prezenta pacatului, a violentei, a mortii si originea limbilor (concomitent cu diferentele „rasiale” minore). Biblia explica de ce intreaga creatie geme in lanturile pacatului (Romani 8:19-22). In contrast, Coranul il face responsabil pe Dumnezeu pentru moarte si suferinta (vezi Tabelul 1 si 2), in acord cu perspectivele crestinilor evolutionisti si ale religiilor orientale.

Coranul si evolutia

O data cu adoptarea din ce in ce mai mult a programei scolare care contine invatatura evolutionista, unii lideri si oameni de stiinta musulmani au inceput sa recunoasca amenintarea la care era supus islamismul de catre un val de gandire evolutionista. Ei au ripostat fie prin atacarea evolutionisimului, fie, de cele mai multe ori, prin contopirea lui cu islamismul. 

1. Creationistii islamici

Musulmanii creationisti sustin ca „Aceasta teorie [a evolutiei] si Coranul sfant sunt in conflict direct si nu exista nici o compatibilitate intre cele doua doua. [4]”. New Scientist scria despre cartile creationistilor islamici in care sunt citati si copiati creationistii crestini, referintele biblice fiind insa sterse [5].

2. Evolutionistii islamici

Musulmanii care cred in evolutionism se pare ca sunt mult mai numerosi, si mai sonori, decat musulmanii creationisti.
Ei au un avantaj strategic substantial care consta tocmai in faptul ca Coranul este atat de vag, nebulos si aparent deschis la interpretari variate [6]. Ei isi gasesc placerea in a sublinia, in schimb, ca „nu exista absolut nici un fel de ambiguitate in descrierea biblica despre creatia care a avut loc in sase zile, urmata de o zi de odihna, sabatul, corespunzand zilelor saptamanii”[7]. Acesti musulmani care cocheteaza cu evolutionismul sunt de neclintit in credinta lor ca „zilele” creatiei in Coran „inseamna de fapt „perioade foarte lungi de timp, sau ani, sau ere”?”. [7]
Apologetii musulmani scot in evidenta cu voiosie faptul ca Coranul este compatibil cu evolutionsimul in timp ce Biblia nu este, de exemplu: „Nici aici nici nicaieri in Sfantul Coran nu se spune ca Adam a fost primul om sau ca Dumnezeu nu a creat altceva inainte de Adam, nici ca Adam ar fi trait sau ca omul a fost creat, sau ca pamantul a fost facut doar cu 6000 de ani in urma [8,9].” Musulmanii evolutionisti exploateaza de asemenea detaliile explicite din Biblie despre Potop. Ei spun ca din moment ce Biblia spune clar ca a existat o inundatie globala recenta, pe cand „stiinta” spune ca nu a existat, Biblia este gresita si se confirma inca o data ca Coranul are dreptate! [10] Unele carti musulmane afirma chiar ca in Coran se arata ca Allah i-a revelat lui Mohamed detalii despre „big bang”, despre universul antic si evolutionsim cu mult inainte ca oamenii de stiinta sa inceapa sa „descopere” astfel de „lucruri”. [11]

Constientizarea crestinilor

In acelasi fel in care faptul ca suntem constienti de provocarile pe care le aduce evolutionismul credintei noastre ne ajuta sa ne pregatim raspunsurile [12], trebuie sa fim de asemenea constienti despre ce spun de fapt alte religii, inclusiv islamismul, pentru a fi gata sa raspundem intrebarilor puse de copiii nostri [13]. Atunci cand cineva da invatatura care contrazice Biblia ni se porunceste sa ne opunem in mod activ unor astfel de idei (2 Corinteni 10:5). Crestinii au nevoie sa fie gata sa-i ghideze pe tineri prin „criza intelectuala a credintei” cu care multi dintre ei se confrunta in anii tineretii – fie din cauza expunerii la invataturile care au la baza evolutionismul, fie altor religii.
Stiind ca Cuvantul lui Dumnezeu explica exact cum este lumea in care traim, dincolo de toate ideile care i se opun, nu numai ca ne intareste credinta ci ne si da increderea sa ii intampinam cu dragoste pe cei care reprezinta o provocare – chiar si pe musulmani.

Putem folosi Geneza pentru a ajunge la musulmani?

La fel cum Apostolul Pavel a folosit invatatura ateniana pentru a-i atrage pe ascultatorii greci la adevarul Evangheliei (Faptele Apostolilor 17:22-23,28), si crestinii pot folosi abordari similare atunci cand stau de vorba cu musulmani. Se poate aminti de exemplu unui musulman ca in Coran spune ca Scripturile Iudeilor si ale Crestinilor au fost date de Dumnezeu, Coran 2:87 – „I-am daruit lui Moise cartea si am facut sa-i urmeze alti trimisi. I-am dat lui Isus, fiul Mariei, semnele deslusite si l-am intarit cu duhul sfant”. In mod similar in Coran 6:91, Cartea data lui Moise este descrisa ca „o lumina si indrumare pentru oameni...”.
Atunci de ce sunt atat de multe diferente ireconciliabile intre Geneza 1-11 si Coran? Un musulman ar putea spune ca copiile Bibliei din ziua de azi au fost modificate. Dar manuscriptele biblice timpurii (de exemplu, cele aflate in British Museum [14]) dateaza dinainte de Mohamed, demonstrand caracterul demn de incredere al copiilor din ziua de azi.
O provocare in plus pentru musulmani ar fi cea referitoare la prezenta mortii, a suferintei, a durerii, etc., in lume. Urmariti urmatorul schimb de cuvinte dintre gazda de la un post de televiziune american, Larry King, si un profesor de teologie de la Universitatea islamica din Georgetown, Maysam Al- Faruqi:
KING: Maysam, daca crezi in rai si paradis, atunci e bine sa mori?
AL-FARUQI: Absolut. Iar moartea este un proces perfect natural, este sfarsitul lucrurilor.
KING: Atunci de ce o tratam ca ceva atat de tragic?
AL-FARUQI: Ei bine, mai este durerea... [15]
Asadar daca acest musulman (de asemenea adept al evolutionismului teistic) vede moartea ca ceva „perfect natural”, atunci de ce sa fi trist sau sa bocesti la moartea cuiva drag? Raspunsul profesorului islamic, „Ei bine, mai este durerea...” atrage dupa sine intrebarea: „Asadar durerea si suferinta sunt de asemenea ceva natural in creatia buna (Coran 32:7) a lui Dumnezeu?” Cu siguranta, musulmanii nu au un raspuns satisfacator.
Dar Biblia explica ca moartea, violenta, durerea si pacatul au intrat intr-o lume perfecta ca si rezultat al pacatului lui Adam din gradina Edenului (Geneza 2:17, 3:19; Romani 5:12-17; 8:19-22, 1 Corinteni 15:21-22). Din fericire aceasta situatie este doar temporara, deoarece Dumnezeu l-a dat pe Fiul Sau, Isus Hristos, a doua Persoana din Trinitate, pentru ca toti cei ce cred in El sa poate privi la restaurarea viitoare, la o lume in care „nu va mai fi moarte, bocet, planset sau durere”, adica nimic din blestemul din Genesa (Ioan 1:18, 3:16, Faptele Apostolilor 3:21, Apocalipsa 21:4, 22:3)

Diferente cheie intre Biblie si Coran

Tabel 1. Creatia Biblia spune: Coranul spune: Omul a fost creat pe Pamant, in gradina Edenului (Geneza 2:8) Omul a fost creat in paradis („janna”) [1], nu pe pamant (primul cuplu a fost alungat mai tarziu pe pamant, Coran 2:36) Biblia descrie in mod clar ce a fost creat in fiecare zi din saptamana creatiei. Teoria „Big Bang-ului” este exclusa tocmai prin aceasta secventa (de exemplu: pamantul a fost inainte sa fie soarele) Nu exista detalii clare din fiecare zi a creatiei. Exista doar o pomenire vaga a catorva zile in 49:9-12 [2] Creatia a avut loc in 6 zile care in mod evident sunt zilele de rotatie ale pamantului (circa 24 ore) Creatia a vut loc in 6 „zile” [2] dar aceste zile se pot interpreta usor ca reprezentand „milioane de ani” (vezi textul principal) Oamenii si animalele au fost create sa fie vegetariene (Geneza 1:29-30). Nu a existat moarte sau suferinta in creatia originala Carnivorii (care au cauzat moarte si suferinta) au fost de la inceput parte integranta din pamantul creat. Coranul (6:142, 16:5, 40:79) spune ca vitele au fost create pentru ca sa fie mancate de om. Omul a fost creat in pielea goala (dar nu ii era rusine – Geneza 2:25) Coranul vorbeste despre goliciunea lui Adam care le-a devenit evidenta dupa ce au pacatuit (20:121, de asemenea si in 7:22), cu toate acestea se vorbeste si despre faptul ca purtau un fel de vesminte inainte de Cadere (Coran 7:27 [3]) Toate lucrurile au fost create prin Hristos si pentru Hristos. El exista dinainte de Creatie (Geneza 1:26, 3:22, 11:7; Mica 5:2, Ioan 1:1-3, 10; 3:13; 6:62; 8:35,58; 17:5,24; Romani 11:36; 1 Corinteni 8:6; Coloseni 1:16-17, Evrei 1:2) Isus Hristos este o fiinta creata. Coran 3:59 „Isus este asemenea lui Adam, pe care el l-a facut din lut...” Referinte si note pentru Tabelul 1 Niciodata inainte musulmanii nu au pus la indoiala faptul ca janna despre care se vorbeste in Coran („paradis”), in care omul a fost creat, nu ar fi pe pamant. Dar presiunile evolutioniste i-a facut pe multi (dar nu pe toti) savanti musulmani din ziua de azi sa afirme ca gradina dinainte de cadere din Coran nu a fost pe pamant. Unii critici spun despre 41:9-12 ca ofera un total contradictoriu de opt zile, dar apologetii musulmani explica acest lucru prin doua zile concomitente: Coran 41:9-12 „Spune: Oare voi nu credeti in Acela care a creat pamantul in doua zile?... Si el a pus de deasupra lui [a pamantului] munti neclintiti si l-a binecuvantat... pana la patru zile... Si le-a hotarat El sa fie sapte ceruri, in doua zile.”  „O, fii ai lui Adam! Sa nu va amageasca Seitan, asa cum i-a scos pe parintii vostri din rai, dezbracandu-i de vesmintele lor ca sa le arate goliciunile lor!”

Tabel 2. Coruperea (Caderea omului) Biblia spune: Coranul spune: Inainte de a pacatui, Adam si Eva aveau intrare libera la fructele din „Pomul vietii” (Geneza 2:9; 16-17)  „Pomul vesniciei” (care se spune ca dadea viata vesnica 7:20, comparabil totusi cu Pomul vietii din Biblie) era Pomul interzis (20:120) Pomul interzis e clar identificat ca fiind „Pomul cunostintei binelui si raului”. „Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit." (Geneza 2:16-17) Nu se mentioneaza nici un „Pom al cunostintei binelui si raului”. Coran 7:19 „Iar tu, o Adam! Salasluieste tu impreuna cu soata ta in Rai! Mancati voi ori de unde voiti insa nu va apropiati de acest pom caci astfel veti fi dintre cei nelegiuiti!” (De asemenea si 2:34) Sarpele din Eden (Geneza 3) In Coran nu se vorbeste de nici un sarpe (in afara de referinta la transformarea toiagului lui Moise in sarpe) Sarpele a ispitit-o pe Eva, mintind-o ca nu va muri (Geneza 3:1-5) „Hotărât, că nu veţi muri: dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii, şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". Satan i-a ispitit pe Adam si pe sotia sa. Coran 20:120 „Si l-a ispitit pe el Seitan zicandu-i: O, Adam, vrei tu sa-ti arat pomul vesniciei [1] si imparatia care nu piere?” Coran 7:20-21 „Dar Seitan i-a ispitit... zicand: Domnul vostru nu v-a oprit de la acest pom decat pentru ca voi sa nu deveniti ingeri si sa nu deveniti nemultumitori!”  „Domnul Dumnezeu a făcut lui Adam şi nevestei lui haine de piele, şi i-a îmbrăcat cu ele.” (Geneza 3:21)  „Vesmintele” sunt mentionate, dar nu se spune ca ar fi fost din piele (Coran 7:26) Dupa cadere, Adam si Eva au ramas pe pamant, dar li s-a interzis sa ramana in Eden (Geneza 3:23-24) Adam si Eva au fost mutati din Paradis (care nu se afla pe pamant) jos pe pamant (7:24, si de asemenea 2:36) Dupa cadere, omul avea sa se hraneasca de acum cu „multa truda” si (in urma blestemului rostit asupra pamantului) „in sudoarea fetei tale” (Geneza 3:17,19) Truda si sudoarea faceau parte deja din pamantul creat la inceput. Coran 90:4 „Noi l-am creat pe om spre incercare.” Moartea este un „dusman” care a intrat in lume dupa ce Adam a pacatuit (Geneza 2:17; 3:19; Romani 5:12, 17:1; 1 Corinteni 15:21-22, 26) Nu se face referinta la moarte in Coran ca fiind un „dusman” sau orice altceva, decat o parte integranta din pamantul creat la inceput Pamantul este de acum „blestemat”; intreaga creatie „suspina” acum, in „robia stricaciunii” (Geneza 3:17; Romani 8:20-22, Apocalipsa 22:3) Aparent, „lucrurile rele” nu sunt o consecinta a caderii omului, ci parte integranta din creatia initiala Referinte pentru Tabelul 2. Un comentator musulman, in mod evident incurcat de relatarea din Geneza, scrie ca acest pom este denumit in Biblie ca si „pomul vietii” si „pomul cunostintei binelui si raului”. Mahomed Asad, Mesajul Coranului, Dar al-Andalus Ltd, Gibraltar, p.484 (nota de subsol 106, 1984.)

Tabel 3. Catastrofa (Potopul lui Noe) Biblia spune: Coranul spune: Noe face parte din a zecea generatie de la Adam (Geneza 5:3-32; Luca 3:36-38). Alte genealogii biblice ne permit sa datam potopul ca avand loc cu aproximativ 4300 de ani in urma. Nu sunt date genealogii clare. Arca a fost izolata cu „smoala” (probabil rasina de copac [1]- Geneza 6:14) Arca a fost captusita cu fibre de palmier (Coran 54:13-14) Biblia ne spune dimensiunile Arcai lui Noe (Geneza 6:14-16) Nu se mentioneaza marimea Arcai Durata ploii (40 de zile si nopti), timpul de plutire (150 de zile), durata totala (370 zile) a Potopului (Geneza 7:12, 24; 8:4,14) Nu este mentionata nicio perioada de timp legata de Potop. Opt oameni au supravietuit Potopului (1Petru 3:20), adica toata familia lui Noe (Geneza 7:1,7) Nu este mentionat numarul celor aflati la bord. Coranul sustine ca unul din fiii lui Noe s-a inecat (11:42-43) si lasa un semn de intrebare asupra faptului daca sotia lui Noe a supravietuit (66:10, 11:40) [2] Omul a primit permisiunea sa manance carne dupa Potop (Geneza 9:3) Omul a mancat carne pe pamant de la inceput (6:142, 16:5, 40:79)  „Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nor, el va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ... şi apele nu se vor mai face un potop, ca să nimicească orice făptură.” (Geneza 9:11-17) Nicaieri in Coran nu este mentionat vreun curcubeu sau semnificatia lui. Referinte la Tabelul 3. Walker, T.B., Smoala pentru Arca lui Noe, Creation 7(1):20, 1984 Mohamed Asad, Mesajul Coranului, Dar al-Andalus Ltd, Gibraltar, p. 877 (footnote 21), 1984.

Tabel 4. Confuzia (Originea limbilor) Biblia spune:   Coranul spune: Inainte ca Dumnezeu sa aduca confuzie intre limbi la Turnul Babel, lumea intreaga avea o singura limba si un limbaj comun (Geneza 11:1-9) Nu se mentioneaza existenta unui limbaj comun sau al Turnului Babel. Dupa ce au imprastiati la Babel, oamenii s-au adunat pe clanuri si natiuni, fiecare s-a alaturat celor care vorbeau limba lui (Geneza 10:5, 20,31) Privitor la limbile diferite, Coranul (30:22) spune: „Si printre semnele Lui sunt crearea cerurilor si a pamantului si deosebirea limbilor voastre si culorilor voastre...”

O divinitate foarte diferita Ne-ar lua multe pagini daca am enumera toate exemplele in care Coranul contrazice Biblia. Dar urmatoarele exemple sunt de ajuns ca sa arate in ce fel invatatura Coranului este absolut incompatibila cu Biblia: Biblia spune ca salvarea vine doar prin Isus Hristos (Ioan 14:6, Faptele Apostolilor 4:12) in timp ce Coranul spune ca doar prin islamism (ascultare de Allah si de profetul sau, Mohamed) poate evita cineva „Focul Arzator” (Coran 3:85; 48:13) Coranul neaga moartea si invierea lui Hristos. Anumite pasaje din Coran (de exemplu 4:155-159) spun ca Allah a facut ca iudeii sa vada cum ca Isus Hristos a fost rastignit – in acelasi timp Allah luandu-l pe Isus in cer. In timp ce Biblia spune ca noi toti ca si urmasi ai lui Adam suntem nascuti cu o natura pacatoasa (Psalm 51:5, Romani 3:23), punctul de vedere musulman este acela ca omul se naste nevinovat [1]. Coranul face referire la pacat ca fiind „dobandit” (4:111, 6:120, 24:11) Coranul neaga faptul ca Dumnezeu este triunic (Tatal, Fiul si Duhul Sfant) [2]. (Musulmanii nu spun Dumnezeu „Tatal”, din cauza ca ei cred ca nici un om nu poate fi „fiul” lui Dumnezeu) „... iar crestinii zic: Mesia este Fiul lui Dumnezeu!... Allah sa-i nimiceasca! Cum se inseala ei departandu-se de Adevar!” (9:30-31) In timp ce Biblia spune ca suntem salvati prin har, prin credinta, „nu prin fape ca sa nu se laude nimeni” (Efeseni 2:8-9), Coranul (23:102-103) ne spune o poveste diferita: „Apoi, cei a caror balanta (de fapte bune) este grea, - vor ajunge la mantuire: Dar cei a caror balanta este usoara, vor fi cei care isi vor pierde sufletele; in Iad vor locui.” In timp ce Biblia ii indeamna pe crestini sa mearga „sa faca ucenici din toate neamurile...” (Matei 28:19), lucru care trebuie facut cu „blandete si teama” (1 Petru 3:15) – crestinii nu folosesc armele lumii pentru a predica Evanghelia (2 Corinteni 10:3-5). Dar pentru musulmani exista o abordare foarte diferita descrisa in Coran. De exemplu: „... atunci omorati-i pe idolatri oriunde ii aflati! Prindeti-i, impresurati-i si intindeti-le lor orice cursa! Insa daca ei se caiesc, implinesc Rugaciunea [As-Salat] si achita Dania [Az-Zakat] atunci dati-le lor drumul...” (9:5). Si „... eu voi arunca spaima in inimile celor care nu cred! Loviti-i deci peste gaturi si loviti-i peste toate varfurile degetelor!” (8:12) In timp ce Biblia invata sotii sa nu fie asprii cu sotiile lor si sa le iubeasca cu o iubire jertfitoare asa cum „Hristos a iubit Biserica”, si sa nu se priveze unul pe altul de datoria de soti (1 Corinteni 7:5, Efeseni 5:25, Coloseni 3:19), Coranul (4:34) spune: „Pe acelea [sotii] de a caror neascultare va temeti povatuiti-le, parasiti-le in paturi si loviti-le...” Biblia spune ca Dumnezeu este Dragoste (1 Ioan 4:8,16). Coranul nu spune acest lucru. Referinte si note De exemplu: un site musulman  clarifica acest punct de vedere: Al-Kathany, A.H., Adevarul despre pacatul original, www.al-sunnah.com/truth.htm, 1 Noiembrie 2001. O povestire interesanta despre cum un crestin care vorbea fluent limba araba si era familiar cu gandirea islamica a reusit sa aibe o conversatie cu un musulman egiptean despre baza pentru ideea de Dumnezeu Triunic, vezi: Spiritul Islamului, , 9 Noiembrie 2001

In concluzie

Musulmanii sustin ca ei il respecta pe Isus si alte personaje biblice, ceea ce i-a facut pe multi sa creada ca islamismul este o revelatie „suplimentara” data de Creator, avand fundatie biblica. Cu toate acestea, diferentele dintre Coran si Biblie sunt majore, incepand cu istoria fundamentala din Geneza, pe care se bazeaza Evanghelia. Aceasta dovada este in concordanta cu afirmatia conform careia Biblia este revelatia adevarata, unica a Creatorului, iar Coranul, in ciuda unor asemanari superficiale, este o abatere radicala de la invatatura Bibliei.
Biblia ne invata despre un Dumnezeu al dragostei pentru care moartea si suferinta nu au facut parte din creatia originala; pacatul a facut ca lumea sa decada din perfectiunea initiala. In schimb, in acord cu coruperea teista evolutionista a doctrinei biblice, Coranul vede moartea si suferinta ca facand parte din creatie, ca pe un mod natural in care au loc lucrurile. Nu e de mirare, asadar, ca viziunea islamica asupra lumii duce la o intelegere total diferita a naturii lui Dumnezeu, a umanitatii, a mantuirii si a lumii in general. Acest lucru afecteaza nu doar pozitia individului, ci culturile in totalitate. 

Referinte si note

1. Scriere alternativa: „Mohamed”. Am folosit aici scrierea traducerii din 1935 a lui Yusuf Ali a Coranului de pe CD-ul Cuvantul, Biblia Online
2. Scriere alternativa: Qur’an (de asemenea: Quran, Qur-an)
3. Desi se bazeaza vag pe un program de dezbateri la ABC Radio (Australia), 19 martie 2001, povesti similare sunt din abundenta in ziua de azi.
4. Seicul Mohammed Shihabuddin Nadvi, Evolutionsim sau creationism? , 21 noiembrie 2001
5. Mackenzie, D., Selectie nenaturala, New Scientist 166(2235):34–39, 2000
6. Coranul poate acomoda de asemenea diferite puncte de vedere in alte domenii. Musulmanii dornici sa promoveze islamismul ca si o religie a „pacii” au citat public doar pasaje din Coran care aparent vorbesc frumos despre non-musulmani, ignorand acele pasaje care le poruncesc musulmanilor sa poarte „jihad” [razboi] impotriva lor.
7. Crearea cerului si pamantului: diferente si asemanari cu descrierea biblica, , 16 noiembrie 2001
8. Maulvi Muhammad Ali, Coranul Sfant, care contine textul in araba cu traducere si comentarii in engleza. Editia a 3-a, Ahmadiyya Anjuman-I-Ishaat-I-Islam, La­hore, Punjab, India, p. 24 (nota de subsol 52), 1935.
9. Geneza este considerata „mit” de unii musulmani. Perspectiva islamica asupra creatiei, , 21 noiembrie 2001
10. De exemplu: Este Coranul salvatorul Biblie?  , 4 Decembrie 2001.
11. De exemplu: Bucaille, M., Coranul si stiinta, , 16 noiembrie 2001.
12. Ham, K., Am Biblia – ce pot sa-mi doresc mai mult? Creation 15(2):28–30, 1993
13. O resursa foarte importanta este Gitt, W., Cum ramane cu celelalte religii? CLV press, Bielefeld, Germania, 1994
14. Manuscrisele timpurii ale Bibliei, , 11 Decembrie 2001.
15. Weekend la CNN cu Larry King, , 11 Decembrie 2001 (difuzat 1 December 2001).

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Inundatii extrem de violente!

Imagine Wikipedia - Imagine marita

Recent, britanicii au descoperit ce i-a separat pe ei de continentul principal Europa: o inundatie catastrofala! Si nu doar una, ci doua! Cercetari detaliate efectuate asupra fundului Canalului Manecii au scos la iveala valea unui rau antic care odinioara colecta apele Tamisei, raului Somme, Rinului din Moesia si ale raului Scheldt – rauri care se varsa astazi in Marea Nordului. [1,2]

Imagini de mare rezolutie de pe fundul marii nu au aratat doar albia raului antic ci si semne clare ale unui potop la scara mare (megainundatie) – semne cum ar fi insule aplatizate, alungite si cu forma hidrodinamica de pana la 10 km lungime si 4 km latime, plus santuri de aproximativ 200 m latime, 2-3 m adancime si 10-15 km lungime [1].

In timpul inundatiei a fost dislocata o cantitate de 1 x 10⁶ m³ s^-1  de apa rezultata din topirea ghetarilor dintr-un lac proglaciar localizat in Marea Nordului de astazi. Conform calendarului evolutionist, se crede ca prima inundatie a avut loc cu aproximativ 425.000 de ani in urma, in timpul Erei Glaciare. Din punctul meu de vedere, totusi, primul eveniment de eroziune il constituie retragerea apelor de la potopul din vremea lui Noe [3] (cu 4.500 de ani in urma, Geneza 8) care a taiat un canion adanc prin portiunea de pamant care atunci unea Europa si insulele britanice, o creasta structurala cunoscuta sub denumirea de anticlinalul Weald- Artois, facut aproape in intregime din creta.

Mai apoi, la sfarsitul ultimului episod de inghet masiv (oamenii de stiinta evolutionisti cred ca a avut loc cu 20.000 de ani in urma) un alt lac si mai mare format din apa rezultata din topirea ghetarilor a format nordul canionului care se crede ca a fost indiguit cu morene sau de alte stavilare. La un moment dat barajul a cedat si un potop chiar mai mare decat cel precedent a curatat toate ramasitele crestei structurale, creand Canalul Manecii asa cum il stim noi astazi [1,2]. 

Istoria se repeta

Imagine Wikipedia - Labirintul din Antarctica

 Acest superpotop nou acceptat este ultimul dintr-o serie de mai multe si a inceput sa-si faca loc in cercurile stiintifice cu mai mult de 80 de ani in urma, cand Harlen J. Bretz a propus ideea ca Canalele Scabland din Statul Washington au fost create de o inundatie puternica [4]. Bretz a fost luat in deradere iar ideea sa a fost respinsa in totalitate timp de aproape 50 de ani. Azi, inundatia produsa de Lacul Missoula este o explicatie larg acceptata si chiar sunt unii care cred ca acest eveniment a fost unul ciclic! [5]

Apoi mai este inundatia produsa de Lacul Agassiz: un lac glaciar gigant care s-a format la marginea sudica a Ghetarului Laurentide in Canada, drenat brusc intr-un mod catastrofic spre est, taind Defileul Niagara si raul St. Lawrence intr-un moment geologic [6,7]. Cercetari suplimentare efectuate in Canada au aratat ca in mod repetat sub stratul de zapada au avut loc inundatii [8,9]. Cercetarile proprii asupra Povarnisului Niagara au scos la iveala ca asemenea inundatii subglaciare au fost cel mai probabil responsabile pentru formarea acestui reper faimos. La vest de Lacul Agassiz, la poalele Muntilor Stacosi din Alberta, se pare ca o alta inundatie masiva subglaciara a modelat majoritatea colinelor si posibil chiar si Muntii Stancosi [9,10,11].

Pe masura ce aceasta idee iconoclasta a luat avant, urme ale unor inundatii similare s-au gasit in locuri cum ar fi Antarctica. Peisaje ciudate cum este Labirintul din Vaile Vestice Uscate ale Antarcticii sunt in prezent atribuite unor “inundatii subglaciare extinse” (notati va rog pluralul!) la mijlocul perioadei Miocene (cu mult inainte ca oamenii sa fie prin preajma, conform evolutionistilor)[12].

Toate aceste inundatii s-a estimat ca au avut loc descarcari la acelasi nivel de magnitudine ca si cele care au creat Canalul Manecii. Intrarea unei cantitati atat de mari de apa dulce in oceane ar fi afectat cu siguranta sistemul de circulatie termosalin [7,13] iar prin aceasta clima globala in intregime. 

Ce urmeaza?

Imagine Wikipedia - Faimoasele stanci albe din Dover

 Este interesant sa observam ca ideea revarsarii Marii Nordului (intentionat voi folosi acest apelativ aici) a intrat tarziu in geostiinte, desi fizic este localizata in leaganul geologiei moderne! Faptul ca informatiile se afla sub mare nu ar trebui sa fie o scuza. Aceasta nu este orice fel de mare ci Canalul Manecii, pe departe cel mai investigat adanc din lume!

Cred ca are mai mult de-a face cu naluca intarziata a lui Lyell despre care Derek Ager – un dusman al creationismului! – spune in prefata ultimei sale carti (vazuta de multi ca si testamentul lui stiintific): 

 “La fel cum politicienii rescriu istoria umanitatii, asa si geologii rescriu istoria pamantului. Timp de un secol si jumatate lumea geologica a fost dominata, cineva ar putea spune chiar ca i s-a spalat creierul, de uniformitarianismul gradual al lui Charles Lyell. Toate sugestiile cu privire la evenimente “catastrofice” au fost respinse si catalogate drept demodate, nesiintifice si chiar hilare.” [14]

Ar mai putea fi un motiv pentru recunoasterea tardiva a inundatiilor glaciare si subglaciare: muntii. In America de Nord (unde majoritatea inundatiilor glaciare si subglaciare au fost documentate) lanturile muntoase se afla in partea de nord-sud sau nord-est-sud-vest si sunt localizate la marginea continentului.  Asadar nu a existat nici o bariera muntoasa nici pentru stratul de gheata in crestere la sud de Oceanul Arctic, nici pentru apele rezultate din topirea ghetii pe care le-a produs la sfarsitul Erei Glaciare. Pe de alta parte, in Europa, (unde stratul de gheata a avansat de asemenea din bord) Pirineii, Alpii, Muntii Tatra si Muntii Carpati au creat o bariera masiva de la est la vest de la Oceanul Atlantic la Marea Neagra (bariera continuata de partea cealalta de Muntii Caucaz, Karakorum si Himalaya). Aceasta bariera a oprit efectiv inaintarea ghetii iar cand apa rezutata din topirea ghetarilor s-au adunat in spatele ei, se prea poate sa fi fost directionata spre capetele din vest si din est ale obstacolului. De aceea este posibil ca inundatia produsa de revarsarea Marii Nordului sa fi fost alimentata cu mult mai mult decat doar cu apele rezultate din topirea ghetarilor locali.

Mai exista insa o posibilitate interesanta: inundatia produsa de revarsarea Marii Negre sa nu fi fost cauzata de invadarea apelor Marii Mediteraneene (asa cum cred aparatorii acestui eveniment catastrofic [15]) ci de apele rezultate din topirea ghetarilor care au luat-o spre est, iar apoi spre sud peste stepa ucrainiana, varsandu-se apoi in Marea Neagra. Aceasta ar fi putut face ca Marea Neagra sa se reverse in partea de est, taind sau adancind trecatoarea Bosfor. Probabil ca Marile Caspica si Aral (Albastra) s-au format de asemenea in acest mod. Nimeni nu a facut cercetari inca pentru a gasi urme ale unor astfel de inundatii glaciare si subglaciare in Estul Europei, dar avand impulsul acestei incredibile abordari neo-catastrofale, acest lucru poate avea loc curand!

Concluzie

In mod evident, exista o dorinta mare a partidei geologice evolutioniste de a accepta catastrofele in istoria geologica (“evenimentul rar”, cum il numeste Ager). Cu toate acestea, partida nu poate fi convinsa ca aceste catastrofe nu au fost izolate si nu au avut loc la distante mari de timp. Deci, atunci cand aceste catastrofe vor fi recunoscute, ele trebuie sa se potriveasca calendarului geologic de lunga durata (“sindromul de intarire”).

Toate aceste inundatii au fost o consecinta a Erei Glaciare Cuaternare, pentru care creationistii au singura explicatie plauzibila. Era Glaciara a avut loc dupa Potopul despre care se vorbeste in Geneza si reprezinta o consecinta a lui. Mai mult, Era Glaciara de dupa potop a fost unica (in ciuda faptului ca unii evolutionisti au postulat pana la 40 de evenimente glaciare in timpul erei pe care noi o numim Era Glaciara[16]).

In cadrul temporal biblic, toate aceste inundatii catastrofice au avut loc una dupa alta, iar efectul lor cumulat asupra climei globale trebuie sa fi fost dramatic. Mari semi-inchise cum sunt Mediterana, Marea Neagra, Marea Rosie se poate sa fi fost inundate si/sau sa se reverse in mod repetat.

Imagine Wikipedia

 Conform modelelor climatice existente[13], revarsarea unei cantitati atat de mari de apa dulce ar fi cauzat o racire semnificativa la nivel global, iar acesta este chiar episodul Marelui Inghet [13,17] de la sfarsitul Erei Glaciare, aparent la scara globala [18]. O alta consecinta a fost cresterea rapida a nivelului oceanului care ar fi izolat rapid tinuturi care anterior comunicau. Oameni si animale au fost izolate dintr-o data, permitand astfel dezvoltarea demografiei si biogeografiei din ziua de azi.

Studierea efectelor multiple ale acestor inundatii postdiluviene ne poate pune la dispozitie informatii pretioase cu privire la multe aspecte ale istoriei pamantului, de la dinamica si efectele Potopului din zilele lui Noe pana la risipirea oamenilor dupa episodul de la Turnul Babel. Realitatea este gata sa fie studiata si folosita pentru inaintarea Imparatiei! Dorinta de cercetare si finantarea sunt ceea ce avem nevoie!

Referinte

1. Gibbard, P., Europa taiata in deriva, Nature 448:259–260, 19 Iulie 2007.
2. Gupta, S., Collier, J.S., Palmer-Felgate, A., Potter, G., Originea inundatiilor catastrofale din Canalul Manecii, Nature 448:342–346, 19 Iulie 2007.
3. Batten, D., et al. Cum ramane cu era glaciara? www.creation.com/images/pdfs/cabook/
   chapter16.pdf
4. Bretz, J.H., Potopul din Spokane dincolo de Canalele Scabland, Journal of Geology 33:97–115, 236–259, 1925.
5. Oard, M.J., Doar o singura inundatie a lacului Misoula, Journal of Creation 14(2):14–17, 2000; www.creation.com/article/5066/
6. Broecker, W.S., Kennett, J.P., Flower, B.P., Teller, J.T., Trumbore, S., Bonani, G. si Wolfli, W., Rutele apelor rezultate din topirea ghetarilor din Ghetarul Laurentide in timpul Marelui Inghet, Nature 341:318–321, 28 Sept. 1989.
7. Silvestru, E, Schimbarile climatice, Niagara si catastrofa; www.creation.com/article/4271
8. Shaw, J., Un model al topirii ghetarilor pentru peisajele subglaciare Laurentide; in: Geomorfologia fara frontiere, McCann, S.B. and Ford, D.C., (Eds.), Wiley, Chichester, pp. 182–226, 1969.
9. Shaw, J., Ipoteza topirii ghetarilor pentru “paturile” subglaciare, Quaternary International 90:5–22, 2002.
10. Shaw, J. si Kvill, D., O origine glaciofluviala pentru crestele din zona lacului Livingstone, numita Saskatchewan, Canadian Journal of Earth Sciences 21:1442–1459, 1984.
11. Shaw, J., Faragini, D., Kvill, D.R. si Rains, R.B., Canelurile din Athabasca, Alberta, Canada: implicatii pentru formarea canelurilor la scara mare (liniatii erozionale), Quaternary Science Reviews, 19:959–980, 2000.
12. Lewis, A.R., Marchant, D.R., Kowalewski, D.E., Baldwin, S.L. si Webb, L.E., Varsta si originea Labirintului din vestul Valor Uscate, Antarctica: Dovezi pentru inundatiile extinse de la mijlocul perioadei Miocene si revarsarea apelor dulci in Oceanul Sudic, Geology 34(7):513–516, 2006; su-thermochronology.syr.edu/baldwin/
    LewisetalLabyrinth.pdf
13. Mecanisme care pot cauza schimbari climatice serioase, www.ncdc.noaa.gov/paleo/abrupt/story3.html
14. Ager, D., Noua Catastrofa: Importanta evenimentelor rare in istoria, Cambridge University Press, Cambridge, p. xi, 1993.
15. Walker, T., Inundarea Marii Negre: cu siguranta nu e vorba de Potopul lui Noe, Journal of Creation 14(1):40–44, 2000; www.creation.com/article/5019/
16. Billard, A., O analiza critica a Perioadei Cuaternare, Edit, CNRS, Paris, 1987.
17. Marele Inghet, www.agu.org/revgeophys/mayews01/node6.html
18. Rutter, N.W., Este vorba despre Marele Inghet global? 2003 Seattle Annual Meeting, Paper 132-1, 2003. gsa.confex.com/gsa/2003AM/finalprogram/abstract_63494.htm

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici. 

Smoala pentru Arca lui Noe

Multi geologi pretind ca Noe nu ar fi putut construi arca, dupa modelul descris in cartea Genesa. Argumentul lor este ca smoala nu putea fi folosita in acea vreme, pentru a izola arca, pentru a o face rezistenta la apa. Smoala, sustin ei, este un derivat din petrol sau carbune, si daca carbunele nu se formase pana in zilele in care a avut loc potopul lui Noe, el nu avea cum sa izoleze arca cu smoala.

Pentru aceia dintre dumneavoastra care nu sunt geologi, mentionam ca smoala este o substanta neagra de consistenta lipiciului, reziduu provenit in urma incalzirii sau distilarii gudronului de carbune. Face parte din aceeasi categorie de substante ca si asfaltul sau bitumul. In ziua de azi, smoala este produsa pe scara larga prin incalzirea carbunelui. Majoritatea geologilor contemporani nu cunosc o alta sursa pentru smoala. Dar gudronul de carbune si titeiul nu sunt singura sursa pentru smoala. Cei care isi fac timp sa consulte un dictionar rezonabil de geologie vor gasi ca smoala poate fi obtinuta si prin distilarea si incalzirea lemnului. De fapt, asa se obtinea smoala inainte de aparitia industriei prelucrarii carbunelui si titeiului.

Timp de cel putin o mie de ani, industria producerii de smoala a inflorit in Europa. Smoala obtinuta in aceasta industrie a fost folosita in construirea acelor nave mari de lemn care figureaza atat de proeminent in istoria europeana. Fabricarea smoalei era o meserie calificata, multe nume de familie europene fiind o marturie a acestui fapt chiar si in ziua de azi. In Polonia, cuvantul pentru smoala sau gudron este „smola”. In orice carte de telefoane poloneza gasesti nume precum Smøla, Smolander, Smolen, Smolenski şi Smolarz. Toate aceste nume de familie inseamna „omul care face smoala.”

In mod similar, in Germania, cuvantul pentru smoala este „Teer” si apare in nume cum sunt Teer si Teerman. Chiar si englezii au familii care se numesc Pitcher, Tarrier sau Tarmen, ca sa nu mentionam decat cateva.

Toate acestea indica faptul ca producerea si comertul cu smoala erau extrem de des intalnite in toata Europa.
Deci cum se obtinea smoala inainte de dezvoltarea industriei titeiului si carbunelui? Primul pas era sa se obtina rasina de la pini, care la acea vreme cresteau in padurile dese din toata Europa. Se faceau niste taieturi sub forma de schelet de peste in trunchiul copacului, iar rasina care curgea prin aceste santuri era colectata in vase asezate la baza copacului. Rasina de pin este inca recoltata in acest fel in Polonia, Ucraina, Rusia, Finlanda si in alte tari Europene in care se intalnesc inca paduri de pin.

Dupa ce nu mai curgea rasina, copacii erau taiati, acoperiti cu pamant sau cu cenusa si arsi incet pentru a produce o forma de carbon neagra, pura, usoara numita carbune. Ultima faza in acest proces de producere a smoalei era adaugarea carbunelui transformat in praf in rasina de pin care fierbea. Proportii diferite de carbune duceau la producerea unei smoale cu proprietati diferite. Aceasta smoala a fost folosita pentru a izola navele oceanice mari. Dupa parerea mea nu este o coincidenta faptul ca smoala din ziua de azi poate fi extrasa din carbune care in mare parte in Australia prezinta dovezi ca s-a format din resturi de brad.

In timp ce eu nu pot spune cu siguranta ca Noe a obtinut smoala pentru arca sa exact in acest mod, aceast lucru ilustrează faptul că nu trebuie sa extragi fie petrol, fie cărbune din sol pentru a produce smoala. Cei care au taiat la fel de multi copaci, ca si Noe si ajutoarele sale, pentru constuirea unei nave oceanice, au descoperit cu siguranta rasinile copacilor. Daca europenii au avut o metoda bine cunoscuta si folosita pe scara larga pentru producerea smoalei inainte de descoperirea titeiului, in mod sigur si Noe a avut o metoda satisfacatoare de a izola arca acoperind-o cu smoala.  

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Robotii nu vor stapani lumea

Expertii spun ca inteligenta artificiala implica unele mituri periculoase

Inteligenta artificiala, sau “IA”, este un domeniu de cercetare captivant. Pe masura ce viteza calculatoarelor creste din ce in ce mai mult, s-au dat nastere la multe predictii, apartinand atat scriitorilor de SF dar si cercetatorilor seriosi din domeniu, cu privire la o lume in care masinile superinteligente, dotate cu constiinta vor “stapani” planeta.

Fanii unor astfel de predictii vor fi dezamagiti de afirmatia recenta a unui cercetator principal al IA – Noel Sharkey, profesor de Inteligenta Artificiala si Robotica la Universitatea din Sheffield. Intr-un interviu recent[1], el sustine ca acestea au fost “povesti de adormit copiii”, bazate pe niste convingeri nedovedite care sustin ca inteligenta implica “putere de calcul”. El spune ca “nu exista nici o dovada cum ca masinariile ne vor stapani sau ca vor avea constienta [constienta de sine]”.

Desi nu pretinde nici un fel de convingeri religioase, el spune ca atunci cand spune altor oameni ca nu exista dovezi care sa sustina ideea ca inteligenta noastra este legata de felul in care functioneaza calculatoarele, acestia devin “aproape religiosi” in reactiile lor (antireligioase). Ei il acuza de faptul ca el crede ca mintea functionezea, atunci, intr-un mod “supranatural”. Dar desi accepta ca creierul este un sistem fizic, el spune in acelasi timp ca “poate fi considerat un sistem fizic care nu poate fi recreat de un calculator.”

Sharkey foloseste simulatoare se sah de ultima generatie ca exemplu de “chestii foarte destepte realizate de oameni care sunt facute prost de catre masinarii.” Desi sahul presupune in mare parte inteligenta pentru recunoasterea mutarilor si asa mai departe, unele supercalculatoare din ziua de azi ii pot depasi pe cei mai buni jucatori de sah din lume. Dar modul in care fac asta este destul de diferit de cel al oamenilor – nu au nevoie deloc de inteligenta, ci mai degraba doar de “forta bruta” a calculelor.

IA- stiinta iluziei

Starkey comenteaza ca multe din realizarile IA de care oamenii se bucura peste masura folosesc de fapt “trucuri si iluzii” pentru a face ca masinile sa para aproape vii – cum ar fi programe semantice care “cauta in baze de date ca sa gaseasca fraze conversationale adecvate.” El mai spune: “Daca lucratorii IA ar accepta rolul de trisori pe care il joaca calculatoarele si ar fi cinstiti cu privire la acest lucru, am putea progresa ceva mai repede.”

El mai spune ca se pare ca exista o dorinta in oameni sa vada masinile ca si potentiale animale sau oameni. Starkey spune ca acest lucru duce la “suspendarea dorita a necredintei”, chiar si printre colegii lui cercetatori in domeniu. El este ingrijorat ca aceasta cale trasata de fantezie poate duce la creerea unei lumi distopice. 

Robotii lipsiti de emotii pot fi folositi pe scara larga ca sa inlocuiasca oamenii in acele lucruri cum ar fi ingrijirea varstnicilor, care au nevoie de “dragoste si contact uman” pe care doar o persoana reala le poate furniza.

Franchetea lui Sharkey privind acest subiect, chiar daca este inviorator, nu este populara. Obisnuia sa primeasca telefoane de la reporteri care ii cereau comentarii pe acest subiect, dar atunci cand le-a spus ca el nu crede ca robotii vor stapani lumea, ei nu au mai fost interesati sa scrie despre aceasta sau sa vorbeasca cu el mai departe.

Nestingherit, Starkey iese in fata si vorbeste despre multele realizari impresionante din domeniul lui care probabil trebuie sa fie evidente: “Omul este cel care a construit algoritmii si programele care fac masinaria inteligenta, si nu masina insasi.” Ce uimitor sa contempli, mai intai de toate, superinteligenta Celui care a construit creierul uman, capabil de asemenea ispravi.

Top of Form

Bottom of Form

Resurse recomandate

La inceput a fost informatia de Dr. Werner Gitt

 Aceasta carte vorbeste despre originea vietii din punctul de vedere al stiintei informatice, dand multe exemple extraordinare pentru a clarifica urmatoarele intrebari – Care este originea informatiei? Care sunt legile naturii cu privire la informatie? Cum s-au dezvoltat limbajul si comunicarea? Este posibila inteligenta artificiala? 256 pagini

Referinte

 “Revolutia nu va fi robotizata”, Nic Fleming, New Scientist 29 August 2009, pp. 28–29

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.