Nota trad: vezi si "A fost cu adevarat creata viata intr-o eprubeta? Contrazice asta Creatia biblica?"
Ce s-ar intampla daca o echipa de oameni de stiinta ar anunta pe primele pagini ale ziarelor de maine ca au reusit sa sintetizeze viata? Cu alte cuvinte ca au reusit sa faca din nimic, din substante chimice lipsite de viata, un organism viu, reproducator?
Stiu (din intrebarile pe care le-am pus la unele intalniri si din vederea multor fete circumspecte) ca multi crestini s-ar ingrijora. Un lucru este sigur, multi umanisti nu ar fi in stare sa-si tina gura.
Ei ar pretinde ca acesta a fost ultimul cui in sicriul credintei in creationism. “Nu mai este nevoie de Creator ca sa creeze viata” ar fi cu siguranta o tema de succes de pe primele pagini.
Ca sa aratam ca acestea nu sunt doar speculatii hazardate, cu putin timp in urma o echipa a anuntat ca s-a apucat tocmai de o astfel de treaba. Tineti minte, nu s-a realizat inca nimic. Ei au spus doar “Ne vom apuca sa lucram la aceasta”. Imediat, un mesaj rautacios a fost primit prin email la Creation Ministries International spunand, in esenta, “Crestini prosti ce sunteti, veti vedea… de indata ce acest lucru se intampla, credibilitatea creationismului va fi terminata.”
Totusi, chiar daca am presupune ca sintetizarea vietii va fi posibila, ar fi astfel de raspunsuri pertinente? De fapt, nu este deloc greu de demonstrat ca acestea nu vor fi nici macar pe aproape logice sau rationale. In realitate, daca acest lucru ar avea loc, pe de-o parte crestinii ar trebui sa fie incantati si sa foloseasca acest lucru ca o dovada in favoarea creationismului.
De ce?
Daca luam in considerare modul in care a aparut viata, exista in realitate doar doua alternative.
Fie viata a fost creata de o sursa inteligenta, fie “a aparut prin sine insasi”, adica a evoluat. De fapt despre asta vorbeste evolutionismul – lucruri care s-au facut pe ele insele, care au aparut
spontan din natura – lumea materiala – fara un ajutor din afara. Asadar, daca cineva ar pretinde ca sintetizarea vietii intr-o eprubeta desfinteaza idea de creatie, ar spune in consecinta: “Sintetizarea vietii in eprubeta dovedeste ca aceasta a evoluat.” Acum inlocuiti cuvintele subliniate din fraza cu altele cu acelasi sens si absurditatea acestei afirmatii devine clara: “Folosind inteligenta pentru a crea viata intr-o eprubeta dovedeste ca aceasta s-a creat de la sine si nu a aparut prin inteligenta.”
O alta analogie poate fi urmatoarea: sa spunem ca cineva, naufragiat pe o insula indepartata, vede un televizor portabil actionat cu baterii. Nemaivazand un televizor pana atunci, in cele din urma se intampla sa il porneasca si se uita la el cu uimire. Framantandu-si mintea despre cum a fost construit acest dispozitiv, descoperitorul lui hotaraste sa-l demonteze. Petrece ani in sir studiind si cautand sa inteleaga cum functioneaza. Folosind mii de ore de efort intelectual si fizic, acea persoana invata cum sa realizeze o copie exacta a fiecareia dintre componentele aparatului, [1] si cum sa puna componentele impreuna exact in aceeasi ordine ca la inceput. In sfarsit a sosit momentul – comutatorul este apasat – si iata, merge! Acum, dacă o astfel de realizare uimitor de geniala ar fi avut loc ar fi în mod evident o mare prostie ca o astfel de persoană să spună incantata: “Oau, acum stiu cu siguranta ca dispozitivul pe care l-am gasit s-a creat el insusi!”
Cred ca analogia este clara. Daca (sau mai bine zis “atunci cand”, cu conditia ca rabdarea lui Dumnezeu cu omenirea razvratita sa nu se termine curand) umanitatea va reusi sa sintetizeze un organism viu, acest lucru se va asemana foarte mult cu aparatul TV de pe insula. Designul original va reusi sa fie copiat, cu un mare efort intelectual.
Faptul ca, in ciuda tuturor cunostintelor noastre de biologie moleculara, nu suntem nici pe departe in zona de a sti totul despre complexitatea chiar si a celor mai “simpliste” organisme vii arata doar cat de multa “putere creatoare” si inteligenta au fost folosite in crearea primelor organisme de acest fel.
Cred ca, in principiu, oamenii vor fi capabili sa invete indeajuns astfel incat sa poata spera ca intr-o zi vor reusi sa realizeze un astfel de lucru, probabil pentru o celula bacteriana. Insa, departe de a submina creatia prezentata in Geneza, acest lucru nu face altceva decat sa reflecte chipul lui Dumnezeu in umanitate (Geneza 1.27) – creativitate si inteligenta, chiar daca acestea sunt o umbra palida a celor prezente in Creatorul ei.
Crearea unui virus sintetic
Aceeasi echipa care a anuntat ca vor incepe sa lucreze la “viata sintetica”, la sfarsitul anului 2003 au anuntat de asemenea ca au realizat un virus functional, din componente simple pe care le aveau la indemana.
Bineinteles ca un virus nu este o fiinta vie. Nu are nici un mecanism care sa il ajute sa se sustina sau sa se reproduca singur. In realitate el nu este mai mult decat o piesa parazita de ADN care are capacitatea sa “deturneze” mecanismul unei celule cu adevarat vii, pacalind-o sa faca copii ale virusului. Acest lucru este mult mai usor de inteles intr-o vreme in care virusii calculatoarelor sunt asa de raspanditi, asa cum e aratat si in tabel.
Virus existent | Virus de calculator | |
Amandoi sunt paraziti ai gazdei, care este: | O celula vie | Calculatorul tau |
Amandoi constau in principal din segmente relativ mici dintr-un cod, care este: | ADN sau ARN | O linie de cod |
Acest segment de cod se introduce singur (sau imita) intr-un program preexistent, numit: | ADN-ul celulei gazda | Software-ul existent pe calculator |
Aceasta “reprogramare” creaza copii ale codului parazit, folosind: | Mecanismul complex al unei celule vii, care implica software-ul (informatia) si hardware-ul (mecanismul biologic) | Software-ul si hardware-ul calculatorului tau (care ar putea include si conexiunea la internet) |
Analogia
Virusul sintetic care a tinut capetele de afis a fost o replica a tipului de virus cunoscut ca PhiX, care nu este daunator omului. Un lucru asemanator fusese facut si mai inainte, imitand virusul polio.
In niciunul din cazuri “virusul sintetic” nu a fost facut pornind de la zero. Si in ciuda formularii anuntului, componentele pe care le-au folosit nu sunt ceea ce veti gasi dumneavoastra la magazinul din coltul strazii. De exemplu, ei nu au sintetizat ADN din ingrediente brute. In schimb, au fost folosite bucati mici de ADN deja existente care au fost apoi “cusute” impreuna din punct de vedere chimic astfel incat molecula mare rezultata sa contina secventa corecta. Cum au stiut care este secventa corecta? Prin cunoasterea (si copierea) secventei in virusul PhiX deja existent. Cu toate acestea, acesta este un pas major inspre posibilitatea crearii unui organism unicelular viu.
Referinte
1. Cercetatorii creaza virus intr-un timp record, , 24 Noiembrie 2003.
Informatia- cheia vietii
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu