Cine a fost sarpele?

I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe?

In relatarea ispitirii Evei si a Caderii omenirii, in Geneza capitolul 3, ne este prezentata o creatura numita “sarpele”. Cine sau ce este aceasta creatura? Era el un sarpe adevarat? Unii oameni sustin ca povestea este doar simbolica sau alegorica, deoarece animalele nu vorbesc limba oamenilor. Deci cine sau ce este persoana care foloseste corpul acestei “bestii a campului” nu doar pentru a vorbi Evei, dar si pentru a o convinge pe ea sa nu se mai supuna atotputernicului Dumnezeu?

Regula de baza in intelegerea Scripturii, si mai ales a acelor versete care pot crea putina deruta, este de a interpreta Scriptura pe baza Scripturii, adica, sa vezi ce au de spus alte versete despre acelasi subiect. Deci ce  gasim in restul Bibliei si ne-ar putea ajuta sa identificam acest sarpe?

Ce a spus Isus

Cu o anumita ocazie Isus le-a spus unor Farisei care incercau sa il omoare:

“Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan 8:44)

La care eveniment, care sa implice minciuna si crima, de la inceput, se putea referi Isus?

 Ispitirea Evei este categoric catalogata ca avand loc la  inceput, deoarece este primul eveniment inregistrat in care este implicata Eva dupa crearea ei.  Sarpele a mintit-o pe Eva cand i-a spus: “Cu siguranta tu nu vei muri”, si cum asta este prima minciuna inregistrata in Scriptura, insusirea de “tata al ei” [“ea = minciuna sau actul de a minti”] pare sa fie o descriere foarte clara a persoanei care minte cu aceasta ocazie.

Comentatorul din secolul XVIII al Bibliei, Matthew Henry, comenteaza referitor la acest pasaj:

“El [Satana] este marele promotor al falsitatii de orice fel. El este un mincinos, toate tentatiile sale sunt duse la indeplinire prin numirea de catre el a raului bine, si a binelui rau si prin promisiunea libertatii in pacat”¹

Pana la urma, eforturile sarpelui au dus la pedeapsa cu moartea care a cazut nu numai asupra lui Adam si a Evei, ci asupra intregii rase umane. Termenul de „criminal” folosit de Isus se aplica prin urmare oricui a ispitit-o pe Eva.

Munca sarpelui este deci punerea in scena a tot ceea ce Isus a pus pe seama “diavolului” in Ioan 8:44.

Mai mult, nu exista alt eveniment in istoria inregistrata care sa se potriveasca mai bine cu aceasta descriere a diavolului decat relatarea ispitirii Evei de catre sarpe in Geneza 3.

O alta legatura intre sarpele din Geneza 3 sau Satana, diavolul, apare in Apocalipsa 12:9 si 20:2:

“Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume”

Cuvantul “Satana” inseamna “adversarul” – in primul rand al lui Dumnezeu si in al doilea rand al oamenilor; cuvantul “diavol” inseamna “calomniatorul” - lui Dumnezeu in fata oamenilor si al oamenilor in fata lui Dumnezeu. ²

Sarpele identificat

Era atunci sarpele Satana? Desi Biblia ne spune ca “Satana insusi este transformat intr-un inger de Lumina” sau “se preface intr-un inger de lumina” (2 Corinteni 11:14), sunt cateva dificultati in a presupune ca ceva asemanator s-a petrecut si in Gradina Edenului. Teologul Henry C. Thiessen comenteaza:

“… sarpele nu este o descriere figurativa a lui Satana, si nici Satana in forma de sarpe. Sarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana. Asta este evident in descrierea reptilei in Geneza 3:1 si in blestemul aruncat asupra lui in 3:14. [ … in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece , si sa mananci tarana.] ³

Biblia  ne spune ca, imediat dupa ce Iuda a parasit camera de sus pentru a merge sa-l tradeze pe Isus, “Satana a intrat in el” (Ioan 13: 26-27). In acelasi mod demonii pot, in anumite conditii, sa locuiasca fie in alte corpuri ale oamenilor sau ale animalelor-  de exemplu momentul in care Isus a alungat o legiune de diavoli dintr-un om, si acestia au intrat intr-o turma de porci care alearga pe o panta abrupta in mare (Marcu 5: 1-13).  Este deci potrivit pentru noi sa tragem concluzia ca Satana si-a insusit si a folosit trupul unui anumit sarpe cu aceasta ocazie pentru a duce la indeplinire scopul lui subtil de a o atrage pe Eva in pacat.

Este de asemenea clar ca folosirea unui eufemism legat de sarpe, cum ar fi numirea lui “personificare a raului” sau etichetand intregul incident ca “mit” sau “poezie teologica” nu sunt potrivite. Biblia prezinta acest episod ca o intalnire personala intre Eva si Satana, la fel de reala ca intalnirea dintre Cristos si Satana in salbaticie.

Identificarea sarpelui ca cel al carui corp l-a folosit Satana ridica alte intrebari, cum ar fi daca Satana vorbea ca sa poata fi auzit?

Satana vorbea?

Cand Satana l-a ademenit pe Isus, a facut-o folosind cuvinte. Isus a raspuns si conversatia lor este inregistrata pentru noi atat in Evanghelia lui Matei cat si in cea a lui Luca (Matei 4: 1-11: Luca 4: 1-13), desi nu ni se spune nimic despre motivul pentru care Stana apare cu aceasta ocazie.

In Progresul Pelerinilor, cartea lui John Bunyan, descrierea conversatiei Crestinului si lupta cu Apollyon nu este o surpriza pentru multi crestini care au avut experiente spirituale similare. Se spune ca Martin Luther a trait conflictul cu diavolul atat de real incat, cu o anumita ocazie, a aruncat in el o calimara de cerneala.

In ceea ce priveste ademenirea Evei, scriitorul si comentatorul crestin J. Oswald Sanders scrie:

“S-a sugerat ca asa cum vorbitul magarului lui Balaam a fost un miracol divin, la fel si vorbitul sarpelui  a fost un miracol diabolic.”⁴

De unde a venit Satana?

Dumnezeu a ales sa nu ne spuna foarte multe despre originea si apostazia Satanei.⁵ Din Biblie aflam ca el este conducatorul ingerilor cazuti (numiti demoni sau diavoli), si este marele adversar al lui Dumnezeu si al omului. (Iov 1:6-12; 2: 1-6; 1Petru 5: 8).

El a cazut din cauza mandriei (1 Timotei 3:6) si noi deducem ca acest eveniment trebuie sa fi avut loc dupa a sasea zi a creatiei cand Dumnezeu “s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” (Geneza 1:31), si dupa Caderea omului inregistrata in Geneza 3.

In ceea ce priveste pozitia lui actuala, este incorect sa ne gandim la Satana ca la “conducatorul Iadului”, fiindca Biblia nu face nici o astfel de referire. Chiar Isus l-a numit “printul acestei lumi” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11) si Biblia de asemenea il numeste “dumnezeul acestei lumi” [sau veacului] (2 Corinteni 4:4) si “domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2:2).  El vorbeste despre Satana “cutreierand pamantul” (Iov 2:2; 1 Petru 5:8), si despre activitatea lui “in locurile ceresti” [ sau taramurile] (Efeseni 6: 11-12).

De ce a creat Dumnezeu fiinta pe care azi o numim Satana?

Intrebare: Daca Dumnezeu stia ca fiinta pe care azi o numim Satana si unii dintre ceilalti ingeri si in final si Adam si Eva se vor intoarce impotriva lui, de ce a “intrerupt” El eternitatea si a realizat  atunci creatia?

Raspuns: Raspunsul scurt este ca nu stim. Totusi se pot face niste observatii.

1.       Dumnezeu a hotarat sa permita pacatul si a ingaduit aceasta desi stia care va fi natura pacatului, ce va face acesta creatiei Sale si ce va trebui sa faca El ca sa ne salveze din pacat.

2.       Dumnezeu a hotarat sa respinga pacatul prin intermediul binelui. Asta nu inseamna ca Dumnezeu a permis pacatul pentru a aduce binele in lume, ci mai degraba a permis pacatului sa apara din alte motive si a hotarat sa il respinga prin intermediul binelui.

3.       Dumnezeu a hotarat sa faca posibila salvarea din pacat. El face aceasta in baza sangelui varsat al Fiului Sau, Domnul Isus Cristos (Evrei 9:14; 1 Petru 1: 18-19; 1 Ioan 1:7).

4.       Dumnezeu a hotarat sa distruga lucrarile diavolului (1 Ioan 3:8) si sa isi exprime dreptatea prin judecarea si pedepsirea celor rai. (Faptele 17:31; Apocalipsa 20: 10-15).

5.       Dumnezeu a hotarat sa formeze trupul oamenilor credinciosi, numit Biserica. Acest trup format din credinciosi, atat evrei cat si neevrei, se numeste “mireasa lui Cristos” (2 Corinteni 11:2; Apocalipsa 19:7); ei vor imparti Gloria lui Dumnezeu ca si copii ai lui Dumnezeu, ei sunt numiti mostenitorii lui Dumnezeu si mostenitori uniti cu Cristos si ei vor domni cu El pentru totdeauna (Romani 8: 16-17; Apocalipsa 22:5)

In legatura cu asta Dumnezeu lanseaza o invitatie in Biblie. Aceasta spune:

“Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sa zica “Vino!” Si celui ce ii este sete, sa vina: cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!” (Apocalipsa 22:17)

Referinte si Note

1. Matthew Henry, Concise Commentary on the Whole Bible, Moody Press. Chicago. 1983. p. 786
2. A H. Strong, Systematic Theology, Judson Press. USA. 1907. p. 454.
3. Henry C, Thiessen, Lectures in Systematic Theology, Revised edition, Eerdmans. Grand Rapids. 1979, p. 180.
4. J. Oswald Sanders, Satan is No Myth, Moody Press. Chicago, 1975, p. 42.
5. Cele doua pasaje biblice, asociate de obicei cu acest subiect sunt Isaia 14:12-15 si Ezechiel 28:13-17. Desi ambele pasaje sunt plasate in contextul profetiilor despre regii lumesti (ai Babilonului si Tirului), fara a se face vreo referinta explicita la Satan, amandoua contin referinte cu semnificatie mistica, ce transced abilitatile si comportamentul uman, cum ar fi, “Ai spus in inima ta, Ma voi inalta la ceruri.... Ma voi face asemeni celui Prea Inalt” (Isaia 14:13-14) si “Ai fost fara pata din ziua in care ai fost creat, pana cand nelegiuirea a fost gasita in tine” (Ezechiel 28:15). Din acest motiv, unii teologi cred ca versurile se refera la starea originara a lui Satan (pe cand era numit Lucifer) si la pacatul care a dus la decaderea sa (o viziune propovodauita de parintii bisericii chiar din secolul al 3-lea). Viziunea alternativa, care sugereaza ca aceste pasaje se refera strict la regii lumesti, este sustinuta de unii teologi, precum si de cei ce resping ideea unei persoane care intruchipeaza raul.
6. Termenul  ‘Satan’ inseamna adversar sau inamic. Nu este corect sa presupunem ca Dumnezeu l-a creat pe satan intr-o stare antagonista, afirmand apoi ca Dumnezeu este creatorul raului. Din acest motiv, unii teologi sustin ca numele original al lui satan a fost Lucifer (purtatorul luminii) si ca dupa ce a fost creat el a ales sa se razvrateasca, tragand dupa el, in apostazie, un numar de ingeri. Cuvantul ‘Lucifer’ apare o singura data in scriptura, in Isaia 14:12. Vezi alte discutii la pct 5.