joi, 13 decembrie 2012

Adam si sistemul imunitar



Joshua C. Din Arizona pune o intrebare referitoare la sistemul imunitar, avand in vedere ca Dumnezeu a creat toate lucrurile “foarte bune” (Geneza 1:31). Doctorul in medicina Carl Wieland raspunde.

JC: Mi-am facut proiectul de diploma pe tema autenticitatii biblice, iar in procesul de cercetare am gasit numeroase dovezi care sprijina Sfanta Scriptura, dovezi cu privire la crearea pamantului in sase zile si dovezi care sprijina ideea unui pământ tanar.

Cu toate acestea, am ramas cu o intrebare care priveste crearea omului si Caderea. Am inteles ca intreaga creatie era perfecta inainte de pacatuirea lui Adam si a Evei. Nu exista moarte, boala si altceva de felul asta, corect? Apoi ei au pacatuit, iar moartea a intrat in randul creatiei. Tocmai aici apare intrebarea mea. Daca viata era perfecta inainte de pacatuire, viata, in special cea a omului, avea un sistem imunitar? Adica nu era nevoie de sistem imunitar inainte de Cadere deoarece viata era perfecta si nu existau boli cu care sistemul imunitar sa lupte. Intrebarea este: sistemul imunitar a aparut dupa Cadere? Sau omul avea sistem imunitar, dar nu a fost folosit decat dupa Cadere? Daca cea de-a doua varianta este cea corecta, atunci aveam organele pregatite de la inceput. 

Va rog sa imi dati un raspuns la aceasta intrebare, fiindca este singura care mi-a ramas in minte si la care nu am gasit raspuns.

CW: Atunci cand ne referim la conditiile dinainte de Cadere trebuie sa luam in considerare ca intotdeauna va exista elementul „poate”. Informatia pe care ne-o ofera Biblia este foarte compacta si de cele mai multe ori deducem unele lucruri indirect. De aceea nu putem face nici o observatie concreta. Cu toate acestea, am gasit cateva principii care sunt de folos in a asigura ca speculatiile cuiva sunt pe cat se poate de informate, mai ales in ceea ce priveste problema structurior sau sistemelor biologice folosite fie sa dauneze fie sa protejeze impotriva daunatorilor.  

1. Noi suntem descendentii fizici ai lui Adam.  

Din punct de vedere teologic acest lucru este foarte important. Isaia vorbeste despre Mesia care are sa vina (Isus) ca fiind „Rascumparatorul”, adica Unul care este ruda de sange cu cei pe care ii rascumpara (Isaia 59.20, care foloseste acelasi cuvant ebraic גּואֵל (gôēl) care apare si in descrierea lui Boaz in relatie cu Rut). Daca nu am face parte din genealogia primului Adam, nu am putea fi salvati prin sacrificiul „ultimului Adam” (1 Corinteni 15.45), Domnul Isus Hristos (un descendent al „primul om, Adam”, din Maria (Luca 3.23-28)). Asadar Eva trebuia sa fie si ea descendenta fizica din Adam, altfel ea neputand fi o potentiala mostenitoare a salvarii. Prin urmare noi ne tragem de fapt „din Adam”, si nu „din Adam si Eva”. Astfel, ea a fost facuta din oasele lui Adam („os din oasele mele si carne din carnea mea”) – adica din coasta lui si nu din materiale brute asa cum a fost facut Adam [1].

Descendenta noastra fizica din Adam indica o conexiune biologica-ADN, sau o continuitate, daca vrei, de la Adam (si Eva) pana la noi. Acest lucru face foarte putin probabil faptul ca organismele lui Adam si al Evei sa fi fost radical diferite de ale noastre. Structurile si organele din organismele noastre sunt codate de catre ADN-ul din genele noastre. Acestea sunt programele pe care le mostenim de la parintii nostri, care la randul lor le-au mostenit de la bunicii nostri si asa mai departe – in combinatii variate, bineinteles, astfel incat fiecare dintre noi este unic din punct de vedere genetic. Urmarind acest lant pana la Adam si Eva se ridica intrebarea: de ce acealeasi programe ar fi codat altceva la primii nostri stramosi? Pe scurt, organismele lor trebuie sa fi fost foarte asemanatoare cu ale noastre. Doar pe baza acestor dovezi si as fi foarte reticent in fata afirmatiei ca Adam nu a avut un sistem imunitar.

2. Creatia s-a incheiat la sfarsitul Saptamanii Creatiei (Geneza 2:3). 

 Aceasta s-ar parea ca exclude altceva decat, probabil, o reproiectare limitata in momentul Caderii – de exemplu, corpul sarpelui si al Evei (pentru nasterea de copii). Prin urmare, o intregire a creatiei sau o recreere este putin probabila.

Si punctul 1) si punctul 2) sugereaza ca sistemul imunitar al lui Adam era probabil foarte asemanator cu al nostru (diferit doar prin faptul ca nu continea greseli de copiere genetice, cunoscute sub denumirea de mutatii, din care noi toti mostenim cateva sute de la generatiile anterioare).

Dat atunci, ce insemna sistemul imunitar pentru oamenii dinainte de Cadere? In primul rand cateva puncte suplimentare.

3. Caderea a avut loc la cel mult o saptamana dupa Creatie, probabil chiar mai putin. 

 Aceasta este o deductie din faptul ca Eva nu a ramas insarcinata decat dupa Cadere. Adam si Eva erau doi oameni casatoriti, sanatosi, carora li se poruncise cat inca erau in Eden sa creasca si sa se inmulteasca (Geneza 1.22). In lumea dinainte de Cadere in care nu exista suferinta si boala, nu se putea sa existe trompe uterine blocate sau alte defecte sau deficiente care sa duca la infertilitate. Este foarte putin probabil ca Eva sa fi trecut prin mai mult de 1-2 cicluri fertile fara sa fi ramas insarcinata. Cu toate acestea, prima nastere inregistrata in Biblie este cea a lui Cain, care a avut loc dupa Cadere. 

4. Dumnezeu a stiut dinainte ca va avea loc Caderea.  

In calitate de creator al timpului, Dumnezeu este in afara timpului. Isus in Ioan 8.58 nu spune „mai inainte ca sa se nasca Avraam, am fost Eu”, ci El spune „mai inainte ca sa se nasca Avraam, sunt Eu” [2] El, Yahweh (YHWH, Iehova), marele „Eu sunt” din Exod 3.14 [3], eternul timp prezent daca vreti, este acela care zice de asemenea „Eu sunt Inceputul si Sfarsitul” (Apocalipsa 21.6). In Isaia 46.10 Dumnezeu ne spune: „Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit”. Pe scurt, viitorul nu il ia prin surprindere pe Dumnezeu.

Punctele 3) si 4) luate impreuna ar permite ideea ca Dumnezeu a construit structuri in creaturile Sale (inclusiv in Adam si Eva) care aveau sa fie utilizate sau utilizate pe deplin doar dupa Caderea ce avea sa aibe loc.

Asadar un raspuns posibil la intrebarea ta este ca sistemul imunitar exista in Adam pentru ca era nevoie de el pentru a apara impotriva agentilor patogeni din lumea de dupa Potop cu care avea sa ia contact curand.

Cu toate acestea, eu cred ca este foarte probabil ca sistemul imunitar al fiintelor umane sa fi jucat un rol foarte important si inainte de Cadere. Rolul sistemului imunitar nu este doar acela de a lupta impotriva organismelor vii cum ar fi germenii care cauzeaza bolile, dar el ajuta de asemenea organismul sa faca diferenta dintre sine si non-sine [4] Unul din rolurile sistemului imunitar este acela de a construi anticorpi ca si protectie impotriva oricaror proteine straine (nu doar germeni) care intra in organismul nostru.

S-a estimat ca doar o mica parte din toate bacteriile si virusii sunt patogeni, mai putin de 1%; nu se cunostea nici un agent patogen in domeniul Archaea [5]. Exista un numar de roluri benefice ale bacteriilor si ale virusilor [6].

In particular, exista germeni in ziua de azi care nu ne fac nici un rau, de fapt sunt folositori in functionarea intestinului, dar asta doar daca stau doar in interiorul intestinului. Cercetari recente au aratat ca apendicele este „o casa sigura” pentru asemenea germeni „buni”. Dar daca acesti germeni ar intra in sange, ar putea cauza o otravire a sangelui coplesitoare. 

Aceasta se poate intampla cand un apendice inflamat sau infectat care nu este indepartat la timp din organism se gangreneaza, ducand la peritonita si mai departe la septicemie (infectie in sange) – aceiasi germeni care erau inofensivi in „locul lor potrivit”, invadand fluxul sanguin, pun acum in pericol viata acelei persoane.

Dar cum se face ca o astfel de invazie ostila nu are loc cu regularitate tinand cont de nenumarate milioane de astfel de bacterii care vin in contact direct cu vasele sanguine capilare, etc.? Parte din raspuns este: din cauza sistemului imunitar [7] care este acolo tocmai pentru a inlatura orice astfel de „intrusi accidentali” inainte ca acestia sa aiba sansa sa se inmulteasca. Acelasi sistem imunitar asigura ca bacteriile din intestinul gros (care trebuie sa fie acolo) nu ajung in intestinul subtire (unde nu au ce cauta).

Cred ca aceeasi situatie era probabil si inainte de Cadere, adica existau microbi care locuiau in intestinul gros si care indeplineau diferite roluri „benefice”. Acest fapt este relevant de asemenea pentru originile acestor bacterii (si ale altora), pentru ca se poate ridica o intrebare similara referitoare la acestea – cand a creat Dumnezeu bacteria E. coli, de exemplu. In ziua de astazi aceasta bacterie produce boli, dar face parte, de asemenea din asa-numita „flora intestinala”, adica locuitorii intestinului gros. Eu cred ca raspunsul este ca aceste bacterii faceau parte din creatia originara. Doar pentru ca ceva are capacitatea de a face rau in conditii normale nu inseamna ca nu are ce cauta intr-o lume perfecta. Ceea ce este exclus este raul real. De exemplu, existau in lumea perfecta lacuri in care Adam putea cadea si pietre care teoretic puteau fi aruncate inspre cineva cu putere. Nici lacurile si nici pietrele nu sunt „rele” in ele insele, desi fiecare dintre acestea este capabila de „lucruri rele” in anumite circumstante. 

Tot astfel, E.coli ar fi putut exista inainte de Cadere, tocmai pentru ca aceste bacterii nu sunt mai „rele”, luate separat, decat lacurile sau pietrele.

Putem fi siguri ca nu a existat sansa unui pericol real care sa i se intample lui Adam, datorita protectiei si vegherii lui Dumnezeu. Dar in acest caz, mecanismul de mediere pe care l-a folosit Dumnezeu era un mecanism fizic „natural” pe care El Insusi la proiectat – unul care avea acelasi rol de „protejare impotriva vatamarii” inainte si dupa Cadere.

Putem afirma fara sa ne temem ca gresim ca intr-o lume perfecta, cea dinainte de Cadere, Dumnezeu s-a asigurat ca nici un rau nu avea sa fie facut, fie de catre lacuri, pietre sau E.coli. Nu cunoastem un alt mecanism general (altul decat vegherea Sa perfecta asupra tuturor lucrurilor, cum este situatia Israelitilor din pustie a caror incaltaminte nu s-a uzat timp de 40 de ani (Deuteronom 29.5)) pe care Dumnezeu sa-l fi putut folosi pentru a pazi de pericole cauzate de lucruri cum sunt lacurile sau pietrele. Stim insa un mecanism general pe care Dumnezeu il putea folosi pentru a preveni de raul cauzat de E.coli, de exemplu – adica, acelasi sistem imunitar care oferea protectie omului (desi nu mai era perfect) dupa Cadere.

Acelasi tip de argument poate fi adus pentru rolul sistemului imunitar de a indeparta alti potentiali „intrusi” pentru organismele noastre – cel dinainte de Cadere avea aceleasi roluri ca si cel de dupa Cadere, doar ca sistemul imunitar de dupa Cadere avea posibilitatea sa dea gres, adica anumite microorganisme sa fie capabile sa depaseasca capacitatea de aparare a corpului. Conditiile de dupa Cadere cresteau de asemenea provocarile venite din partea agentilor patogeni (entitati cauzatoare de boli) care pot suferi mutatii rezultand tulpini mai virulente, sau din tulpini care nu cauzeaza boli la om, sa cauzeze in urma unor mutatii. 

Ideea pe care am incercat sa o dezvolt aici este aceea ca, daca Adam avea un mecanism care il proteja impotriva pericolelor posibile inainte sa Cadere, acest lucru nu vine in conflict cu ideea ca nu exista nici un motiv pentru care un pericol real sa aiba loc intr-o lume fara pericole.

Pentru a clarifica chiar mai mult aceasta chestiune, sa luam in considerare analogia urmatoare – pielea umana. O functie importanta a pielii noastre este aceea de a preveni dezhidratarea, nelasand ca fluidele interne sa se evapore. Acest „mecanism natural” este la lucru pentru a preveni impotriva unui rau potential prezent continuu. Nu exista nici un argument, cred, impotriva ideii ca Adam a avut pielea ca si a noastra. Asadar il avem pe Adam protejat printr-un sistem fizic (pielea) de un rau posibil (pierderea fluidelor vitale din corp), si asta inainte de Cadere. Putem fi siguri ca un astfel de rau nu i s-ar putut intampla in realitate lui Adam, datorita protectiei si vegherii lui Dumnezeu. Dar in acest caz, mecanismul intermediar pe care l-a folosit Dumnezeu a fost un mecanism „natural” fizic pe care El insusi l-a proiectat – unul care avea aceeasi functie de „protectie impotriva raului” si inainte si dupa Cadere. La fel este si cu sistemul imunitar. Sper sa iti fie de folos. 

Cu sinceritate, al tau in Hristos,
Carl W.

References

  1. Aceasta nu inseamna ca ea a fost neaparat o clona biologica, rezultata prin duplicarea cromozomilor X ai lui Adam. Desi acest lucru este posibil, nu numai ca este inutil, dar si limiteaza scopul variabilitatii biologice in populatia umana, deoarece numarul maxim de alele (forme variate ale aceleiasi gene) in orice locus (o pozitie intr-unul din cromozomi) in absenta oricarei schimbari cauzate de mutatii dupa Creatie, ar fi atunci in numar de 2 in loc de 4. 
  2. Limba greaca este foarte clara: spre deosebire de γενέσθαι (genesthai) a lui Avraam, care inseamna ca el a venit in existenta, Isus spune ἐγὼ εἰμί (egō eimi Eu sunt), evitand timpul trecut pentru ca El doar exista. Asadar, Isus nu numai ca proclama ca El a existat inainte de Avraam, care a murit cu mult timp inainte ca Isus sa se fi nascut, dar mai mult, El nici macar nu a venit in existenta.
  3. Pentru a se sustrage de puterea acestui lucru, unele culte religioase afirma ca Exod 3:14 s-ar traduce mai bine: „Eu voi fi cel ce voi fi”. Dar probabil ca ei ar trebui sa informeze si Societatea Scrierilor Evreiesti, deoarece traducerea lor este „Eu sunt Cel ce sunt”, iar ei nu au nici un interes in ce priveste Trinitatea. Expresia in ebraica este אֶהְיֶה אֲשֶׁר אֶהְיֶה ’ehyeh ’asher ’ehyeh.Septuaginta (LXX), tradusa in jurul anului 250 d.Hr. spune ἐγὼ εἰμί ὁ ὢν (egō eimi ho ōn Eu sunt fiinta).
  4. Vezi si Sarfati. J., Cu intentie (mai sus), cap. 13: De ce exista „lucruri rele” in natura? 2008.
  5. Pace, N.R., O perspectiva moleculara a diversitatii microbiene si biosfera. Science 276:734–740, 1997
  6. Vezi si Bergman, J., Dumnezeu a facut virusii patogeni? J. Creation 13(1):115–125, 1999; Kim, M., O perspectiva biologica asupra virusilor, J. Creation 20(3):12–13, 2006; Francis, J.W., Substratul organic al vietii: perspectiva unui creationist asupra microbilor si virusilor, Dezbateri la cea de-a V-a Conferinta Internationala despre Creationism, pp. 433–444, 2003
  7. Termenul de „sistem imunitar” este folosit aici in sens larg, pentru a include toate mecanismele prin care organismul blocheaza si lupta impotriva „intrusilor”.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici

joi, 6 decembrie 2012

Intelegand moartea


Raspunzand intrebarii, “De ce permite Dumnezeu sa se intample lucruri rele?”

de Gary Bates

Multi dintre noi au constientizat inca din copilarie faptul ca suntem muritori. Este o perspectiva sumbra sa intelegem ca la un moment dat vom muri. Si stiu din propriile experiente ca asta se intampla persoanelor pe care le iubim.

Nici unuia dintre noi nu ii place moartea. Fie ca un om si-a trait viata pana la capat, fie ca a murit prematur, jelim disparitia lor. Durerea aceasta ne face sa ne punem una din cele mai intalnite intrebari – “De ce?” “De ce suntem suntem aici doar pentru a deveni tarana?” Si, “De ce eu?” sau poate “De ce noi?”. Din experienta mea, majoritatea crestinilor se lupta si ei cu aceste intrebari. Ne putem intreba de ce iubitorul si atot-puternicul nostru Dumnezeu Creator ar permite ca pretiosii sai copii sa sufere, cateodata in agonie, pana in clipa finala.

Intr-adevar, nu este o imagine placuta, si din pacate multi si-au intors spatele catre Dumnezeu odata cu moartea cuiva drag, sau vazand dezastre majore care pareau fara sens. Dar aceasta lupta pentru intelegerea sensului mortii este agravata atunci cand oamenii, inclusiv crestini, accepta intelegerea evolutionista a mortii – de multe ori fara a isi da seama! Daca facem acest lucru, putem accepta fara sa ne dam seama unele din conceptele sale false, inclusiv ideea ca moartea e naturala. In consecinta, e posibil sa nu putem oferi raspunsuri satisfacatoare altora.

Un raspuns direct il gasim in Geneza. Aceasta ne ofera sansa unei intelegeri biblice corecte a istoriei, in locul uneia false, evolutionist. Mai mult, ne putem alina stiind ca Dumnezeul Creator ne cunoaste starea, si chiar a facut ceva in acest sens.

Evolutia: moartea este ‘naturala’

Aproape toata lumea cunoaste teoria evolutionista/pamantului vechi, sau a auzit-o la un moment dat in viata. In esenta, aceasta spune ca toate organismele au dus o lupta cu moartea de-a lungul milioanelor de ani. Aceasta poveste ne invadeaza constant educatia, stirile si chiar literatura pentru copii. Aceasta tema a ‘mortii’ este o forma de indoctrinare; de aici si acceptarea ei larga. De exemplu, astronomul evolutionist Carl Sagan a afirmat, intr-un din episoadele seriei TV Cosmos : ‘Secretele evolutiei sunt timpul si moartea. Exista un lant neintrerupt de la primele celule pana la noi.” [1]

Viziunea sa, asemeni majoritatii oamenilor de stiinta de azi, doar reflecta ceea ce Charles Darwin a popularizat in faimoasa sa carte – Originea Speciilor. Darwin scria, “Asadar, din razboiul naturii, de la foamete si moarte, cel mai exaltat obiect pe care suntem capabili sa il concepem, adica, productia unor animale superioare, urmeaza in mod direct.” [2]

S-a discutat foarte mult despre motivatia din spatele teoriei lui Darwin. S-a luptat cu suferinta dupa moartea prematura a trei din copiii sai. Multi comentatori considera ca moartea fetitei sale de doar 10 ani, Annie, a fost evenimentul care  a dus la disparitia oricaror urme de credinta pe care le mai avea. Nu a mai mers la biserica – asa cum am vazut ca fac multi crestini, dupa moartea cuiva drag. Darwin a concluzionat ca lumea era foarte veche si a concluzionat ca moartea a fost aici de la inceput. In viziunea sa, ‘Dumnezeu’ devine autorul mortii si suferintei si un capcaun crud. Moartea a devenit suverana pentru Darwin, in locul Celui care are putere asupra vietii si a mortii (Apocalipsa 1:18).

Vedem tema “moartea e suverana” si in filme. Autorul SF H.G. Wells (1866-1946) a fost un evolutionist fervent care s-a pregatit cu ‘bulldog-ul lui Darwin’ Thomas Huxley. [3] Remake-ul din 2005 al lui Steven Spielberg, dupa faimoasa fictiune a lui Wells – Razboiul Lumilor, ramane fidela preceptelor evolutioniste despre moarte si lupta. Dar ma intreb cati au observat ideile subliminale anti-crestine ale lui Wells? Foloseste ideea unei civilizatii martiene antice (mai veche pe scara evolutionista), in consecinta mai avansata tehnologic, acestia atacand pamantul cu scopul de a extermina rasa umana. Wells a descris cum priveau omenirea acesti ‘extraterestri superiori’: “Nimeni nu ar fi crezut in ultimii ani ai secolului 19 ca lumea era studiata de intelegente superioare celei umane si totusi la fel de mortale ca a sa; ca in timp ce omenirea isi vedea de treburile ei zilnice, era urmarita si analizata, probabil la fel de ingust precum omul cu un microscop ar studia creaturile care traiesc intr-o picatura de apa”. (sublinierea autorului).

Pe scurt, oamenii nu erau nimic mai mult decat niste creaturi aflate mai jos pe scara evolutiei, urmand a fi exterminati de o specie superioara. La apogeul filmului, umanitatea este crutata deoarece martienii mor din cauza contractarii unei boli pamantene simple, la care oamenii sunt imuni. Filmul (parafrazandu-l pe Wells) afirma, “Cu pretul a miliarde de morti, omul si-a castigat imunitatea, dreptul sau de a supravietui in infinitatea organismelor acestei planete. Pentru ca nici un om nu traieste sau moare in van. Eroii erau ‘timpul si moartea’ – evolutia! Dar in aceasta viziune murim in van. Nu exista nici o speranta pentru individ, dincolo de mormant.

Doua povesti contrastante despre moarte

In viziunea evolutionista, moartea este un lucru bun; altfel nu am discuta aici de ce existam! [4] Cand vedem moartea in jurul nostru, fie ca suntem in lumea naturala cu tsunamiuri si cutremure, sau in atrocitatile comise de unii oameni asupra altora, majoritatea crestinilor par sa accepte ca astfel de lucruri sunt intamplari ‘naturale’ si ca Dumnezeu e la distanta. Dar nu e bine sa acceptati asta. Trebuie sa ne innoim mintile si sa gandim biblic. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).

Cand  privim astfel de lucruri prin lentila Scripturii, aceste lucruri ‘rele’ ar trebui sa serveasca ca un memento ca e ceva grav in neregula cu aceasta Creatie.

La inceput, Dumnezeu isi descrie creatia ca fiind “foarte buna” (Geneza 1:31). Contrastand cu evolutia, Biblia descrie moartea ca fiind inamicul oamenilor, care in final va fi distrus (1 Cor 15:26). Moartea nu poate fi naturala sau ‘buna’ daca nu a fost parte a Creatiei initiale. Scriptura este foarte clara, nu exista moarte inainte ca omenirea sa il respinga pe Dumnezeu via Adam si Eva (Romani 5:12) [5].


Este pacatul!
 

Fie ca vorbim de modul inuman in care sunt tratati semenii nostri, sau de dezastrele provocate de desele catastrofe naturale, cauza primordiala este aceeasi. Este pacatul! (Plata pacatului este moartea – Romani 6:23). In Geneza putem vedea ca nu numai omenirea a fost afectata, ci toata creatia si tot ceea ce contine ea. Pana si pamantul a fost blestemat (Geneza 3:17). Noul Testament reafirma asta. In Romani 8:20-22 ni se spune, “Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi suferă durerile naşterii.”

Despre ce nadejde vorbeste acest pasaj din Noul Testament? Se refera la creatia noua, restaurata, buna in care moartea nu va mai exista (Apoc 21:4). A restaura ceva inseamna a o aduce la starea initiala.

Aceasta ne ajuta nu numai sa intelegem de ce exista ‘moarte in jurul nostru’, dar ne subliniaza importanta si nevoia Evangheliei lui Isus Hristos. Daca avem o viziune corecta a mortii, asezata pe viziunea istorica a Genezei, putem inteleg si chiar raspunde acelor intrebari atat de importante ale vietii, cum ar fi “Ce se intampla cu mine cand mor?” si “De ce exista moarte si suferinta, daca Dumnezeu este bun?”.

Pentru credinciosi – moartea este acum un lucru bun!

Dumnezeu a creat oamenii pentru a avea partasie eterna cu ei. Pe scurt, noi ar fi trebuit sa fim nemuritori. Dar, din cauza amprentei pacatului, viata vesnica ar fi insemnat o separare eterna de Dumnezeu. Noi am fost apogeul Creatiei Sale si ni s-a dat stapanire si, astfel, responsabilitate asupra Creatiei (Geneza 1:28). Actiunile oamenilor au corupt intreaga Creatie.

Aici se arata, prin jertfa Domnului Isus, maretia Evangheliei. Cand Dumnezeu a instituit blestemul mortii, in fapt, a oferit oamenilor sansa de a fi salvati din aceasta lume cazute si de a fi reconciliati cu Creatorul lor. Nu este incredibil ca desi noi am stricat Creatia Sa, insusi Creatorul si-a parasit gloria si a suferit rusinea actiunilor noastre prin moartea pe cruce, in locul nostru?

Intr-un episod din Cosmos, Carl Sagan spunea, “Undeva, ceva incredibil asteapta sa fie cunoscut.” Cata dreptate avea. El se gandea de fapt la toate marile intrebari ale vietii, insa din pacate, din cauza viziunii evolutioniste asupra mortii, el a fost prea orb pentru a vedea adevarul simplu al Evangheliei. Se pare ca a murit ca ateu, si in mod tragic acum va trebui sa indure si “moartea a doua” a necredinciosilor (Apocalipsa 2:11; 20:6; 20:14; 21:8).

De nu eu?

Domnul Isus a spus ca Dumnezeu face sa cada ploaia asupra celor drepti si asupra celor nedrepti (Matei 5:45) [6]. Credinciosii si necredinciosii traiesc impreuna pe aceasta planeta aflata sub blestemul pacatului si noi nu putem face nimic pentru a ne salva de efecte.

Diferenta pentru credinciosi este ca Dumnezeu a facut ceva pentru starea lor si pentru toata moartea si suferinta din aceasta lume. L-a trimis pe Isus! (Ioan 3:16).

Asa s-a manifestat harul si mila lui Dumnezeu pentru noi. Harul a fost descris ca o favoare nemeritata. Cat de adevarat!

Asa ca in loc sa intrebi ‘De ce eu?”, poate ar fi mai bine sa te intrebi ‘De ce nu eu?’ – si sa fii multumitor ca Dumnezeu a facut intr-adevar ceva referitor la teribila mostenire a mortii.


Referinte si note

  1. Segmente din emisiunile tv ale lui Sagan si David Attenborough care promoveaza teoria evolutionista, au fost puse pe muzica intr-o serie de videoclipuri intitulata Simfonia Stiintei. Cea a lui Sagan este in episodul intitulat Firul neintrerupt.
  2. Darwin, C., The Origin of Species, Sixth Edition, p. 463, Everyman’s Library, London and New York, 1956.
  3. Vezi Darwin’s bulldog Thomas H. Huxley; creation.com/huxley.
  4. Exista o problema pentru cei resping evolutia dar accepta asa zisele dovezi geologice care promoveaza ideea milioanelor de ani. Straturile de roca dezvaluie nenumarate fosile de creaturi care au murit si au suferit. Daca milioanele de ani ale straturilor sunt corecte, atunci moartea ar fi ceva ce Dumnezeu a permis cu mult inaintea aparitiei omului si deci a pacatului. Aceasta neaga nevoia existentei Evangheliei si a unui Mantuitor.
  5. Desi acest verset, in contextul specific, se refera la moartea fiintelor umane, Scriptura indica si ca acest principiu se aplica tuturor sufletelor. Vezi See Sarfati, J., The Fall: a cosmic catastrophe, J. Creation 19(3):60–64, December 2005; creation.com/plant_death (including the ‘further reading’ web articles listed there)
  6. Aceasta se aplica in mod egal ploii ca o binecuvantare (exp. pt recolte) si ca un dezastru (exp. inundatiilor).

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.  

luni, 10 septembrie 2012

A fost gasita “particula lui Dumnezeu”?





Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat 




Conform celor mai recente stiri, oamenii de stiinta de la CERN, folosind “Acceleratorul de Particule”, afirma ca au confirmat existenta unei particule numita oficial Bosonul Higgs, dar colocvial numita “Particula lui Dumnezeu”. Daca va fi confirmata, prin experiemente repetabile, aceasta ar fi o mare realizare pentru stiinta. Unii ar putea afirma si ca odata confirmata existenta acestei particule este confirmata si non-existenta unui Dumnezeu, dar la o analiza mai atenta putem observa ca oposul acestei concluzii este adevarat.




Ce este “particula lui Dumnezeu”?

“Particula lui Dumnezeu”, oficial Bosonul Higgs, este una din particulele de baza din Modelul Standard al fizicii elementare a particulelor – vezi caseta.

Singura forta neexplicata teoretic de modelul standard este forta gravitatiei. Aceasta este, probabil, datorata faptului ca Modelul Standard nu contine o explicatie teoretica a masei – sau lipsei acesteia- particulelor sale, iar masa este fundamentala pentru forta gravitatiei. Cea mai buna explicatie teoretica a gravitatiei ramane Teoria Relativitatii Generale, a lui Einstein, in care gravitatia este considerata o distorsiune a spatiului, cauzata de masa unui obiect – asemanator unei bile de bowling deformand o trambulina. Totusi, acest model nu explica existenta masei.