Arborii care umbla - Stiinta moderna ne ajutam sa intelegem acest miracol biblic

In Evanghelia dupa Marcu, gasim o relatare intriganta despre cum Domnul Isus a vindecat un orb in doua etape:

Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: "Vezi ceva?"

El s-a uitat, şi a zis: "Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci."

Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

Credinciosii care citesc Biblia nu gasesc nici o problema in acest miracol, deoarece Biblia Il prezinta pe Domnul Isus Hristos ca fiind Cel, care la inceput, a creat Universul si tot ce contine el, inclusiv oamenii, prin puterea Cuvantului Sau (Geneza 1, Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16). Domnul care poate face acestea, mai mult ca sigur poate face orice. Singura intrebare care ar putea aparea, in urma lecturarii acestui text, este de ce vindecarea a fost realizata in doua etape.

Dumnezeu nu a avut nevoie de milioane de ani pentru Creatie - cu cat puterea este mai mare, cu atat mai putin timp este necesar. El ar fi putut crea totul intr-o secunda, dar a ales sa lucreze sase zile cu un scop (Exod 20:8-11). La fel, Domnul Isus ar fi putut vindeca acest om instantaneu, asa cum a facut cu toti ceilalti orbi pe care i-a vindecat, insa a ales in acest caz un proces de durata. Cele doua etape au fost despartite doar de cateva clipe, nu luni, asa ca nu poate fi vorba de vindecare pe cale naturala, iar detaliile care ne sunt oferite ne dovedesc ca nu a fost un caz de orbire psihosomatica ( mentala ). Faptul ca Domnul Isus a ales sa faca aceasta vindecare in doi pasi nu inseamna ca El era limitat de constrangeri ne-supranaturale. Poate a facut acest lucru pentru a ne oferi o dovada clara, prin detaliile medicale notate de scriitorul uman, Marcu, a caror semnificatie este posibil ca nici el sa nu o fi inteles. Detalii care sunt similare celor care vor mentionate mai jos, experimentate de oameni care si-au recapata vederea dupa multi ani de orbire.

Virgil

Virgil este un om, in varsta de 50 de ani, orb din copilarie, a carui vedere a fost vindecata in 1991 dupa o operatie de cataracta. Povestea lui este relatata de Oliver Sacks, Profesor de Neurologie la Colegiul Medical Albert Einstein, din New York, in cartea sa "Un antropolog de pe Marte". Atunci cand bandajele au fost indepartate, Virgil putea vedea, dar nu putea intelege ce vede. Lumina, miscare, culori, toate amestecate si fara sens; toate era neclare. Creierul lui nu putea procesa imaginile pe care nervul optic le transmitea. Desi acum putea vedea, era inca "orb mental" - o conditie medicala cunoscuta sub numele de agnozie.

Virgil putea citi a treia linie dintr-o plansa Snellan, echivalentul unei acuitati vizuale de 20/100 (idealul fiind 20/80). Totusi el nu putea distinge cuvintele, desi putea citi in limbajul Braille fluent, precum si literele scrise in relief; putea citi prin atingere, cu usurinta, literele inscrise pe o piatra funerara. O banala pisica a constituit o piedica serioasa, el putea identifica cu usurinta partile componente, un picior, nasul, coada - dar pisica ca un intreg era doar o imagine neclara, la fel se intampla si cu fetele umane. La zoo, Virgil a descoperit ca ii era foarte greu sa identifice diferitele animale, si a reusit sa faca asta doar dupa modul de deplasare sau o trasatura particulara. De exemplu, un cangur pentru ca sarea, o girafa datorita inaltimii neobisnuite, o zebra datorita dungilor iar leii pe baza ragetului. La cateva zile dupa operatie, Virgil spunea ca "pomii nu arata ca fiind de pe acest pamant", abia a o luna mai tarziu a reusit sa vada un copac pe de-a intregul si sa realizez ca trunchiul si frunzele formau un tot unitar.

Aspecte clinice

Oamenii care au fost obisnuiti cu o lume pe care o percep numai prin atingere, auz, gust si miros,au tendinta de a fi suprinsi de "vaz", care fiind optic nu are nici o corelare cu alte simturi. Oamenii care s-au nascut cu orbire congenitala, sau sunt orbi din copilarie au trait intr-o lume a timpului, nu a timpului si spatiului. In consecinta, o treapta a verandei este ceva ce, pentru un orb, se intampla la un scurt timp dupa ce iese pe usa, si nu este o experienta care sa fie perceputa spatial. Sacks citeaza autobiografia lui John Rock - Touching the Rock, un om orb, care spune ca pentru orbi, oamenii sunt acolo doar atunci cand vorbesc; vin si dispar din senin.

Bebelusii care au vedere invata sa analizeze informatiile treptat, o abilitate care la ora actuala este peste puterilor celor mai puternice super-computere. Oamenii care orbesc pe parcusul vietii, si-au construit deja o "memorie vizuala", ei stiu deja cum arata toate lucrurile si cum se potrivesc in spatiu. Totusi, pentru cei care isi capata vederea brusc, sarcina de a invata este uriasa, implicand schimbari psihologice si neurologice radicale, o schimbare a "obiceiurilor de perceptie si strategiei vietii", pe scurt o schimbare a identitatii.

Sacks afirma ca aceste dificultati sunt "aproape universale pentru cei care au fost orbi din nastere si care si-au recapatat vederea", si chiar mentioneaza un pacient, S.B., care la un an dupa operatie nu putea recunoaste fetele indivizilor din preajma lui, desi avea o vedere perfecta, din punct de vedere clinic.

Studiind cazurile acestea din zilele noastre, apare ca o concluzie faptul ca atunci cand vederea este recapatata in mod brusc, apare si nevoia de a dezvolta noi conexiuni in cortexul vizual al creierului. Astfel, putem vedea ca povestea omului orb din Betsaida, care a vazut "oamenii ca pe niste copaci care umblau", nu este o relatare poetica; este o descriere corecta din punct de vedere clinic. Asemenea lui Virgil, acest om orb putea vedea, dar manifesta efectele agnoziei - creierul lui nu putea intelege ceea ce vedeau ochii. Dupa ce Domnul Isus ii vindeca ochii, El ii vindeca si agnozia - intr-o singura clipa, printr-un miracol, creierul lui este invatat ceea ce noi toti am invatat de-a lungul copilariei.

Asadar, de ce a procedat Isus asa cu acest om? El nu avea nevoie sa faca asta, si se pare ca nu a facut asta cu toti ceilalti orbi pe care I-a vindecat.

Nu putem sti de ce Domnul a ales sa procedeze asa, dar o posibilitate ar fi, ca prin aceasta vindecare in doua etape, El ne-a oferit o dovada clara a autenticitatii acestei relatari, una care este verificabila dupa standardele stiintei moderne. Nu este posibil ca o scriere apocrifa sau fabricata sa contina aceste detalii: corectarea chirurgicala a vederii la acea vreme nu era posibila, asadar autorul nu avea de unde sti despre problema agnoziei.

Astfel, avem o dovada clara ca un miracol a avut loc la Betsaida. Acest miracol a constat in recrearea structurii ochiului si crearea de noi cai neuronale si conexiuni in creier. A fost un miracol, o dovada a puterii care l-a creat pe Adam din tarana, iar pe Eva din coasta lui Adan, intr-un timp foarte scurt (Geneza 2:7, 21-22).

Tradus cu acordul autorului
Originalul il gasiti aici

Darwin - Voiajul care a zguduit lumea

Am urmarit recent acest film. Ridica niste intrebari interesante si prezinta o fata a vestitului om de stiinta, necunoscuta pana acum.

Mai multe detalii aici.

Jupiter, Regele Planetelor si marturie a Creatorului

Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar. Aceasta planeta mamut, este de peste 1300 de ori mai mare decat Pamantul. Si are o masa mai mare de 2.5 ori decat masele combinate ale tuturor celorlalte planete, din sistemul nostru solar. Cum a aparut aceasta planeta? Biblia ne spune ca Jupiter, impreuna cu toate celelalte corpuri ceresti, a fost creat in ziua a 4-a a Creatiei (Geneza 1:14-19).

Totusi, astronomii evolutionisti neaga aceasta marturie biblica. Ei pretind ca Jupiter a fost creat, prin procese naturale, cu aproape 4.6 miliarde de ani in urma. Din pacate pentru ei, Jupiter prezinta probleme enorme pentru cei care doresc sa nege crearea sistemului nostru solar.

Un gigant gazos

Spre deosebire de Pamant, care este in mare parte solid, Jupiter este o planeta preponderent gazoasa. Poate avea un mic nucleu solid, nu se stim sigur. Jupiter este la o distanta de 5 ori mai mare fata de Soare, decat Pamantul. Din cauza acestei distante vaste, Jupiter apare noaptea pe cer, ca o stea de un alb stralucitor. Totusi, multumita diametrului sau enorm, chiar si un telescop modest va arata ca nu este o stea, ci o planeta – arata ca un disc, in vreme ce stelele arata ca niste puncte luminoase.

Cea mai faimoasa caracteristica a planetei este Marele Punct Rosu. Este un sistem enorm, o furtuna extrem de violenta, mai mare chiar decat Pamantul! Aceasta furtuna s-a dezlantuit continuu, timp de cel putin 300 de ani. Din cat de mult stim, ar putea sa existe inca de la crearea planetei.

Cum poate exista Jupiter?

Jupiter este mai mult decat un obiect frumos, pe cer. Chiar existenta sa, ridica niste intrebari pentru cei care vor sa creada in originea evolutionista a universului nostru. Explicatia clasica evolutionista, pentru existenta sistemului nostra solar, este ca s-a format dintr-un nor de gaz si praf cosmic. Acum 4,6 miliarde de ani, acest nor s-a contractat sub forma unui disc. Praful s-a condensate in granule, acestea se presupune ca s-au unit pentru a forma roci de mici dimensiuni, si aceste roci, la randul lor, s-au unit pentru a forma roci de mari dimensiuni. Dar, o mare problema a acestei teorii este ca pietrele care se misca cu o viteza foarte mare, au tendinta sa ricoseze si nu sa se uneasca.

Conform evolutionistilor, planetele solide ca Venus si Pamant, s-au format atunci cand aceste roci s-au ciocnit si s-au sudat impreuna. Gigantii gazosi ca Jupiter si Saturn, s-au format initial in acelasi mod. Dar, in contrast cu planetele aflate mai aproape de centrul sistemului solar, acestea erau destul de departe de soare pentru ca gheata sa condenseze. In consecinta, o masa suplimentara s-a putut acumula, de peste 10 ori mai mult material decat contine Pamantul. Cu ajutorul acestei gheti, aceasta acumulare avea o gravitatie atat de mare incat gazul a fost atras spre ele, in final formand planetele pe care le vedem astazi. Datorita faptului ca acumularea de fragmente solide a devenit miezul acestor planete gazoase, aceasta idee este numita “modelul acumularii miezului”.

Acest model este prezentat si astazi pe toate canalele stiintifice. Cu toate acestea, oamenii de stiinta stiu de mult timp ca acest model nu este adevarat.

Un model falsificat

Aceasta teorie are cel putin patru probleme fatale.

Problema 1 Teoria face predictii foarte clare despre compozitia chimica a planetei Jupiter. Cu toate acestea, in 1995, sonda Galileo a lansat un modul care a analizat atmosfera planetei Jupiter. Evolutionistii au fost socati sa descopere ca atmosfera continea concentratii mari de argon, xenon si krypton. Modelele evolutioniste spun ca aceste elemente nu pot exista acolo, in concentratii atat de mari.

Asa cum a explicat un astronom evolutionist:

“Jupiter este planeta cea mai mare. Dar rezultatele.... ne arata acum, ca de fapt nu stim aproape nimic despre cum sau unde s-a format.

Problema 2 Aceasta teorie presupune ca Jupiter are un miez solid, de mari dimensiuni ( de 10 pana la 30 de ori mai mare decat masa intregului Pamant). Dar Galileo a descoperit ca miezul lui Jupiter nu poate fi atat de mare, nici pe departe. In cel mai bun caz, ar fi doar de 6 ori mai mare decat Pamantul. Si chiar exista posibilitate ca el sa nu existe deloc.

Problema 3 Acest model necesita cel putin 10 milioane de ani, pentru ca destul roci si gaz sa se acumuleze pentru a forma Jupiter. Unii oameni de stiinta cred ca ar dura chiar mai mult, cateva sute de milioane de ani. Dar totodata oamenii de stiinta, recunosc ca un disc de gaz si praf nu avea cum sa reziste atata timp, in jurul soarelui nostru. Multi oameni de stiinta cred ca un astfel de disc, s-ar fi disipat in mai putin de 5 milioane de ani, nelasand suficient timp pentru formarea lui Jupiter.

Problema 4 Chiar daca acest disc, format din praf cosmic si gaz, ar fi rezistat atata timp, tot nu s-ar fi putut forma Jupiter. Simulari computerizate recente, au dezvaluit o eroare fatala in aceasta teorie. Pe masura ce gigantii gazosi s-au format in interiorul discului, ei ar fi interactionat gravitational cu praful ramas in disc. Aceste interactiuni, ar fi tras planetele in curs de formare, inspre interiorul sistemului solar, inspre Soare.

Asadar, Jupiter si Saturn s-ar fi deplasat spre interiorul sistemului, lovindu-se de Soare. Si asta s-ar intampla “repede” in termeni evolutionisti, doar 300.000 de ani de la inceperea procesului de formare.

Evident, conform evolutionismului, Jupiter nu ar trebui sa existe. Nu este de mirare ca evolutionistii fac astfel de declaratii:

“Formarea lui Jupiter este de mult timp o problema pentru teoreticieni.”

Sau:

“Nu cred ca existenta lui Jupiter ar fi putut fi prezisa, dacar nu ar fi fost observata.”

Cand respingi adevarul, trebuie sa accepti o minciuna.

Evolutionistii au respins invatatura biblica a Creatiei. Prin urmare, ei trebuie sa accepte “cea mai buna” alternativa evolutionista. Chiar daca modelul lor a fost infirmat de dovezi, “trebuie” sa fie adevarat. In multiple randuri, modelul evolutionist a fost demascat ca fiind fals. Asa cum se plangea un evolutionist recent, “...aproape orice teorie despre formarea planetelor a fost dovedita ca fiind falsa.” Un altul spunea, “Ceea ce am invatat in ultimii ani este ca modelul standard nu poate functiona.”

Totusi, evolutionistii se agata de acest model, in ciuda dovezilor coplesitoare impotriva lui. Nu sunt dispusi sa accepte ca Jupiter arata maretia Creatorului.

In adevar, marimea lui Jupiter, frumusetea si grandoarea sa constituie o minunata marturie despre maretia Creatorului nostru – Dumnezeul Bibliei, care nu numai ca a facut stelele si planetele, ci chiar si pe noi!

*tradus cu acordul autorului*

Originalul il gasiti aici

Este Biblia cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu?

Leacul potrivit

John Warwick Montgomery ne impartaseste o parabola:

Un mare rege (Dumnezeu) are un fiu (omenirea) care a crescut si s-a instrainat de el. In timp ce calatorea intr-o provincie indepartata, fiul a contractat o boala grava. Doctorul care il insotea (ratiunea) era incapabil sa trateze aceasta boala, dar regele, afland de starea fiului sau, a trimis instructiuni (Evanghelia) pentru vindecare. Totusi, numerosii dusmani ai regelui au aflat si ei ce s-a intamplat si au trimis si ei remedii - pretinzand ca vin de la rege - care erau, de fapt, otravitoare ( religiile non-crestine si optiunile filosofice). Solutia fiului la aceasta dilema a fost sa evalueze leacurile prin intermediul a trei teste: primul, ceea ce fiecare remediu dezvaluia despre tatal (prin intermediul asemanarilor dintre tata si fiu); al doilea, cat de corect se raporta fiecare leac la natura bolii descrise; si al treilea, cat de bune par a fi metodele curative. Cu ajutorul doctorului, fiul a decis, intr-un final care este cel care intruneste cel mai bine toate cele trei conditii.

Montgomery ne propune aceste trei teste. Primul test este "ce dezvaluie fiecare remediu despre tatal". Dovezile creatiei (1) reprezinta un argument puternic in favoarea existentei unui Dumnezeu personal, puternic, intelept, etern si moral. Biblia proclama toate aceste insusiri ale lui Dumnezeu.

Al doilea test este "cat de corect este fiecare leac in comparatie cu descrierea bolii". Multe religii liberale si umaniste se fondeaza pe natura buna a omului. Sustin ca tot raul si toata coruptia sunt provocate de societate. Aceasta afirmatie contravine dovezilor istorice si logicii. Istoria ne releva ca omul nu este in esenta bun; este egoist si pacatos. Viziunea liberala este si ea ilogica, pentru ca societatea este o suma a indivizilor. A arunca vina pentru situatia actuala pe societate, este egal cu a o arunca pe oameni. Este exact ceea ce Biblia propovaduieste: "Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

Cel de al treilea test este "cat de sanatoase par a fi metodele curative". Daca Dumnezeu S-a relevat in forma scrisa, acea revelatie ar trebui sa aiba anumite proprietati datorate cunostintei Sale infinite si perfectiunii morale:

1. Ar fi in intregime adevarata - cunostinta infinita ar preveni erorile, iar sinceritatea Sa ar garanta lipsa inselaciunii.
2. Ar fi un tot unitar si coerent, fara a se auto-contrazice.
3. Ar contine dorinta lui Dumnezeu pentru om, si ar oferi motivatia pentru a trai conform ei.

Dumnezeu S-a relevat in Biblie fara greseala. Biblia insasi sustine aceasta idee (2). Sa analizam cateva din dovezile in favoarea celor sustinute de Biblie si care ne arata ca aceasta este Cuvantul lui Dumnezeu.

Dovezi arheologice

Primele dovezi pe care le putem aduce in sprijinul Bibliei sunt cele arheologice. Nelson Glueck, un respectat arheolog sustine ca:"Se poate afirma cu certitudine ca nici o descoperire arheologica nu contrazice descrierea biblica." Liberalistii au adus acuzatii fanteziste impotriva Biblie, acum sute de ani, dar acum au tacut. Aceasta nu se intampla cu alte religii. Afirmatiile mormonilor, conform carora Cartea Mormonilor a fost insuflata de Dumnezeu, au fost categoric condamnate de Institutul Smithsonian din cauza gravelor erori continute; acest lucru nu este valabil pentru Biblie. A.N. Sherwin-White, un respectat istoric de la Oxford afirma ca:"Confirmarile istorice pentru cartea Faptele Apostolilor sunt irefutabile...", desi nu este crestin, el privind aceasta Carte ca fiind "propaganda" (4).


Dovezi istorice cu privire la existenta lui Isus

Un alt element de baza este dat de dovezile istorice, care atesta existenta reala a lui Isus Cristos. Desi multi atei afirma ca Isus nu a existat niciodata, El este mentionat de multi istorici contemporani, ne-crestini. Sa analizam probele.

Flavius Josephus, un istoric evreu al primului secol, scris despre Isus si crestini:

" A convocat o intrunire a Sanhedrinului si a adus inaintea lor un om pe nume Iacov, fratele lui Isus, numit Cristosul, si inca cativa. I-a acuzat de incalcarea legii si i-a predat pentru a fi ucisi cu pietre." (5)

Alte scrieri rabinice iudaice, inclusiv Rabinul Eliezer si scriitorii Talmudului, vorbesc despre Isus si minunile pe care El le-a infaptuit. Suprinzator pentru multi atei, ei nu au negat niciodata ca aceste miracole au avut loc, dar incearca sa le explice ca lucrari ale unei forte negative (7).

Tacit a scris despre Isus si crestinii primului secol in lucrarea sa "Anale" ( o istorie a imperiului roman):

"Cristus, de la care se trage numele lor, a suferit pedeapsa capitala in timpul domniei lui Tiberiu, din mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie cat se poate de daunatoare, desi oprita pentru moment, a izbucnit din nou nu numai in Iudeea, prima sursa a raului, ci chiar si in Roma." (7)

Thallus, un istoric samaritean, a scris in anul 52 dHr, incercand sa aduca argumente naturale pentru cutremurul si intunericul care s-au manifestat in momentul rastignirii. Mara Bar-Seraphon a scris o scrisoare catre fiul sau, in anul 73 dHR, in care vorbeste despre moartea lui Socrate, Pitagora si Isus :"Ce avantaj au dobandit iudeii prin executarea regelui lor cel intelept?... Si nici macar nu a murit; a trait in invataturile pe care le-a dat.". Isus este de asemenea mentionat de Pliniu cel Tanar, Lucian din Samosata si Phlegon.

Multi istorici au facut afirmatii ca :"nici un istoric serios nu s-a aventurat sa conteste autenticitatea existentei lui Isus". Ultima versiune a Enciclopediei Britannica, afirma pe baza multiplelor marturii extra-biblice:
"Aceste marturii independente dovedesc ca in vremurile antice chiar si oponentii crestinismului nu au contestat niciodata existenta lui Isus, care a fost pusa sub indoiala prima data, pe baza unor acuzatii nefondate la inceputul secolului al 18-lea, de-a lungul secolului al 19-lea si la inceputul secolului 20. "

Chiar si ateistul H.G. Wells a spus despre Isus: "...esti obligat sa spui, "A fost un om. Aceasta parte a povestii nu poate fi inventata." (8)



Dovezi stiintifice

Descoperiri stiintifice recente vin sa sustina veridicitatea cronologiei biblice. Acest studiu a demonstrat corectitudinea descrierilor biblice referitoare la Cele 10 Plagi ale Egiptului si caderii Ierihonului.

Doctorii Hendrik J. Bruins si Johannes van der Plicht au publicat un articol in prestigiosul jurnal britanic, "Nature", in care dateaza distrugerea Ierihonului in anul 1580 iHr (+/- 13 ani), folosing datarea cu C14. Aceasta data este importanta, deoarece unii arheologi au sustinut ca Ierihonul a fost distrusde egipteni, intre 1550 si 1300 iHr. Studiile recente contrazic teoria egipteana, dovedind ca Ierihonul a fost distrus anterior. (9)

Ceea ce este si mai interesant este ca, folosind datarea cu C14 pe trei inele, s-au descoperit dovezi ale unei eruptii vulcanice, pe insula Thera, din Marea Egee, datand din anul 1628 iHr (10). Astfel, aceasta eruptie este plasata cu 45 de ani, anterior distrugerii Ierihonului, intr-o vreme in care coincide cu cele 10 plagi care au fost trimise asupra Egiptului.

Exodul 10:20 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Exodul 10:21 Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi."

Toti cercetatorii au gasita aceasta diferenta de 45 de ani, "foarte interesanta".


Unicitatea si unitatea Bibliei

Urmatoarea dovada este unitatea si unicitatea Bibliei. Biblia a fost scrisa de peste 40 de autori, proveniti din toate treptele societatii, incluzand pescari, regi, servitori, preoti si un vames. Cele 66 de carti ale Bibliei au fost scrise de-a lungul unei perioade de 1500 de ani, in trei limbi, pe trei continente cu o singura tema si fara contradictii. C.J. Sharp ilustreaza acest miracol:

"Daca un fragment de piatra ar fi gasit in Italia, altul in Asia Mica, altul in Grecia, altul in Egipt si tot asa pana toate cele 66 de fragmente ar fi gasite, si daca puse la un loc s-ar potrivi perfect, alcatuind o statuie perfecta lui Venus din Milo, nu exista un artist sau savant care sa nu ajunga, imediat, la concluzia ca existat un sculptor care a conceput si creat aceasta statuie. Chiar liniile si gradul de perfectiune ar determina, probabil, care dintre artistii antici a creat-o. Nu numai unitatea Scripturilor, dar si perfectiunea lor, sugereaza ca autorul a fost mai presus de orice om. Nu ar putea fi altul decat Dumnezeu." (11)

Dovezi profetice

Un alt motiv pentru care crestinii considera ca Dumnezeu este autorul Bibliei, il reprezinta profetiile din aceasta. Acest aspect este unic printre religiile lumii, deoarece daca una prezice ca va avea loc un eveniment, si acesta nu are loc se dovedeste a fi o religie falsa. Biblia este plina de profetii care s-au implinit in proportie de 100%. Aveti in acest articol cateva din profetiile mesianice care s-au implinit prin Domnul Isus. Iar aici o lista completa.

Desi unel din acestea sunt vagi si se poate considera ca s-au implinit in mod deliberat, multe sunt specifice: locul nasterii (Mica 5.2), data nasterii (Daniel 9.25), felul in care s-a nascut (Isaia 7.14), modu in care a murit (Zaharia 12.10, Psalmii 22.16 - profetie realizata inainte de inventarea crucificarii), strapungerea cu sulita (Zaharia 12:10), inmormantarea (Isaia 53.9).

Biblia a profetit si distrugerea completa a catorva orase. Despre unele a spus ca vor reconstruite, iar despre altele a afirmat ca nu vor recladite niciodata. Arheologia a dovedit ca Biblia are dreptate 100%. Un exemplu concludent este orasul Tir. Ezechiel 26:3-5,7,12,14,16 prezice:

1. Nebucadnetar va ocupa orasul
2. Alte natiuni il vor ajuta
3. Orasul va ras de pe fata pamantului
4. Va deveni un loc pentru intinderea plaselor de pescuit
5. Pietrele si lemnul sau vor fi aruncate in mare
6. Orasul nu va fi reconstruit niciodata.

Ezechiel 26:3 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!

Ezechiel 26:4 Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală.

Ezechiel 26:5 Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Ezechiel 26:7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

Ezechiel 26:12 Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.

Ezechiel 26:14 Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu."

Conform datelor istorice, Nebucadnetar a cucerit orasul, oamenii scapand pe o insula din apropiere. Mai tarziu, Alexandru cel Mare a ocupat insula, umpland golul dintre uscat si aceasta cu ramasitele vechiului oras, creand astfel un pod. Vechiul oras este acum un loc pentru pescari, nici un oras nu a fost construit, desi exista conditii excelente, cum ar fi o rezerva de apa care poate sustine un oras major.

Un alt aspect important al profetiei Biblice este reprezentat de profetiile biblice, referitoare la ultimele zile ale omenirii. Ioan, Zaharia si alti au profetit si au avut viziuni ale viitorului pe care au incercat sa le descrie cu propriile cuvinte. Este uimitor cat de actuale sunt aceste profetii. Nu aveau cum sa stie, acum 2000 de ani, care vor fi conditiile din zilele noastre. De exemplu, in Apocalipsa 9:13-19 (12), Ioan descrie cum o armata de 200 de milioane de oameni va traversa Eufratul, dinspre est. La acea vreme, nu existau 200.000.000 de oameni in lume, sa nu mai vorbim de o singura armata. Astazi, China are o armata de 200.000.000 de soldati. Ioan descrie aceasta armata, ca fiind calare pe cai imbracati in armuri, din a caror gura iese foc, fum si sulf. Au putere in cozile lor si vor fi folosite pentru a distruge o treime din omenire. Se pare ca Ioan, descrie razboiul modern, purtat cu tancuri. Ii numeste cai, pentru ca nu exista alt mod de transport in acea vreme.

Ioan descrie in Apocalipsa, capitolul 13 un guvern mondial unic, care va folosi un sistem monetar fara bani fizici, care va folosi un semn pe fruntea sau mana fiecarei persoane. Astazi avem scannere in toate magazinele, care pot fi folosite pentru a evita folosirea banilor fizici. Acest lucru va reduce criminalitatea si va fi acceptat cu bucurie intr-o lume disperata dupa pace. Chiar acum, folosim cardul de debit, dar un implant invizibil, sub piele va fi folosit si acceptat pentru ca este mai usor de utilizat si va preveni problemele cauzate de pierderea cardului. Tehnologia este gata pentru acest pas, insa trebuie sa ne intrebam, "De unde stia Ioan?"

Zaharia 14:12-15 (13), descrie batalia pe care Dumnezeu o va folosi pentru a judeca neamurile ( comparati cu Apocalipsa 19:17-21). El descrie astfel:"Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură." Suna ingrozitor, dar nu putem sa nu ne gandim la ororile cauzate de razboiul nuclear si biologic. De unde stia Zaharia? Nu exista nimic comparabil in zilele sale. Cea mai plauzibila explicatie este ca Dumnezeu, care cunoaste viitorul, I-a spus, pentru a confirma autenticitatea Bibliei.

Sa mai mentionam o profetie. Insasi existenta statului Israel este fenomenala. In toata Biblia, Dumnezeu afirma ca va aduce inapoi poporul Sau. Cu putin timp inainte de distrugerea completa a Ierusalimului si exilul poporului lui Israel, in anul 70 dHr, Pavel a scris despre faptul ca de-a lungul timpului "Israelul va fi mantuit", insemnand ca ei se vor intoarce la Cristos (Romani 11). Dumnezeu nu a terminat cu Israel. Desi Israel, ca popor, s-a dovedit de nenumarate ori a fi rau, Dumnezeu nu i-a uitat, pentru ca " Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută." (Romani 11:29) Uitati-va la istoria lui Israel. A inceput cu un nomad numit Avram, care nu a detinut niciodata un pamant, cu exceptia pamantului in care a fost inmormantat. Au crescut in numar, ca sclavi in Egipt ( pastrandu-si cumva integritatea nationala ). Dupa ce au fost sclavi, timp de 400 ani, au plecat din Egipt si chiar au cucerit natiunile care traiau in Palestina, desi nu erau razboinici de meserie. Jumatate din natiune a fost distrusa si exilata in timpul apogeului imperiului asirian (722 iHr). Cealalta jumatate a fost distrusa si exilata in timpul dominatiei babiloniene (586 iHr). S-au intors in tara lor, in timpul dominatiei persane, reusind cumva sa isi pastreze identitatea pe tot parcursul exilului. Grecii au incercat sa le anihileze identitatea prin integrare fortata; cine nu accepta era ucis. Dupa greci, romanii i-au subjugat, au distrus templul si i-au fortat sa plece in exil ( dupa anul 70 dHR ). Pentru urmatorii 1900 de ani au fost nomazi sub persecutie constanta (Osea 3:4,5). Musulmanii i-au ucis si dispersat. Asa numitii crestini i-au fortat sa isi schimbe religia sub amenintarea executiei. Averile le-au fost constant confiscate. Toate acestea au culminat cu atrocitatile comise de Hitler, despre care se spune ca a ucis 6.000.000 de evrei. Prejudecatile anti-semite sunt la loc de cinste si astazi. Majoritatea Orientului Mijlociu nu doreste decat anihilarea totala a evreilor. Razboiul de 6 Zile a fost victorie incredibila a Israelului impotriva lumii arabe, deoarece sortii erau impotriva lor. Cum putem justifica existenta Israelului? Cum putem explica ura cu care au fost prigoniti de-a lungul secolelor, fara existenta unei forte supranaturale, rele care incita si amplifica aceasta ura? Supravietuirea Israelului si faptul ca ei s-au intors acasa dupa 1900 de ani ar trebui sa ne puna pe ganduri serios si nu face altceva decat sa confirme adevarul Bibliei.

Supravietuirea in fata persecutiei

Un indicator final al veridicitatii Bibliei, provine din eforturile pe care ucenicii lui Isus le-au depus pentru a propovadui Evanghelia. In ciuda persecutiilor, oamenii erau dispusi sa moara pentru Isus, care prezisese persecutia bisericii:

Matei 24:9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

Un exemplu de implinire al acestei profetii, provine din scrierile lui Pliniu cel Tanar, ca guvernator al Bitiniei in anii 111-113 dHr. El i-a scris imparatului Traian cu privire la biserica primara, devotamentul lor pentru Cristos si cum i-a persecutat, torturat si omorat:

"I-am intrebat daca sunt crestini si daca recunosc acest lucru. Am repetat intrebarea a doua si a treia oara, avertizandu-i de pedeapsa ce ii asteapta. Daca staruiesc, dau ordin sa fie condusi spre executie; caci indiferent de natura faptei recunoscute, sunt convins ca incapatanarea si indaratnicia lor de nezdruncinat nu trebuie sa treaca nepedepsite...

Au mai declarat ca singura lor vina sau greseala nu s-a ridicat la mai mult de atat: ca se intruneau regulat inainte de ivirea zorilor intr-o anumita zi pentru a canta alternativ intre ei imnuri spre slava lui Cristos ca unui Dumnezeu si pentru a se lega prin juramant nu in vederea unui scop criminal, ci ca sa se abtina de la furt, talharie si adulter...

Acest fapt m-a facut sa decid ca era cu atat mai necesar sa scot adevarul prin tortura de la doua roabe, numite de ei diaconite. Nu am aflat altceva decat un fel de cult degenerat dus pana la extrem."

Pliniu, Scrisori 10.96-97

Pliniu recunoaste ca i-a torturat ( "va vor chinui") si executat ("si va vor omori"), doar pentru natura crezului lor ("pentru Numele Meu"). Este o implinire a profetiei care iti da fiori, care ne confirma ca primii crestini cunosteau adevarul Evangheliei si erau dispusi sa moara pentru aceasta.



Referinte


1. Ross, H. 1995. The Creator and the Cosmos, NavPress Publishing, Colorado Springs, CO.

2. 2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

3.Nelson Glueck, Rivers in the Desert, Farrar, Strauss and Cudahy, New York, 1959, p. 31.

4. "For Acts the confirmation of historicity is overwhelming. Yet Acts is, in simple terms and judged externally, no less a propaganda document than the Gospels, liable to similar distortion. But any attempt to reject its basic historicity even in matters of detail must now appear absurd." A. N. Sherwin-White. 1978. Roman Society and Roman Law in the New Testament. Baker, Grand Rapids, p. 189.

5. Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 20.9.1

6.Matthew 12:24, Mark 3:22, Luke 11:15, Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 18:63, Talmud P. Ta'an. 65b, and the Sanhedrin 3a

7.Cornelius Tacitus Annals 15.44 from The Tech Classics Archive translated by Alfred John Church and William Jackson Brodribb

8. H. G. Wells, Outline Of History.

9.Bruins, H.J. and J. van der Plicht. 1996. The Exodus enigma. Nature 382: 213-214.

10.Friedrich, W.L., P. Wagner, and H. Tauber. 1990. Thera and the Aegean World III Thera Foundation, London, UK.
Kuniholm, P.I., B. Kromer, S.W. Manning, M. Newton, C.E. Latini, and M.J. Bruce. 1996. Anatolian tree rings and the absolute chronology of the eastern Mediterranean, 2220-718 BC. Nature 381: 780-783.
Renfrew, C. 1996. Kings, tree rings and the old world. Nature 381: 733-734.

11. Shelly, Rubel. 1990. Prepare To Answer. Grand Rapids: Baker Book House, p 114.

12.

Apocalipsa 9:15 Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

Apocalipsa 9:16 Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

Apocalipsa 9:17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

Apocalipsa 9:18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.

Apocalipsa 9:19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

13.

Zaharia 14:12 Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.

Zaharia 14:13 În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşeală în ei; unul va apuca mâna altuia, şi vor ridica mâna unii asupra altora.

Zaharia 14:14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.

Zaharia 14:15 Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii, şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici

Sigiliul Izabelei confirma existenta acestui personaj biblic

Conform Vechiului Testament, cartile Regi 1 si 2, Izabela sotia regelui Ahab a condus poporul lui Israel in ratacire si idolatrie (1). Biblia ne spune ca regina Izabela era fiica unui rege pagan si ca ea a urmat caile parintilor ei, venerandu-l pe Baal si practicand vrajitoria (1). Dupa ce s-a casatorit cu regele Ahab, Izabela si-a condus sotul in idolatrie (2) si persecutarea profetilor lui Dumnezeu, acestia fiind nevoiti sa se ascunda in pesteri pentru a scapa de la moarte (3). Conform Bibliei, Izabela a mers atat de departe, incat a folosit sigiliul regelui pentru a condamna oameni la moarte (4).


Noi dovezi


Dr. Marjo Korpel, un savant care studiaza Vechiul Testament la Universitatea Utrecht, a publicat un studiu in care detaliaza argumentele in favoarea teoriei conform careia sigiliul de mai sus, datat in secolul 9 iHr, apartine infamei reginei Izabela (5). Conform lui Korpel, sigiliul contine simboluri care indica ca a apartinut unei femei cu sange regal. In plus, este extraordinar de mare, comparat cu sigiliile cetatenilor obisnuiti. Literele inscriptiei alcatuiesc numele (l')yzbl, transcrierea ebraica a numelui Izabela.

Concluzie

Izabela, infama regina pagana, sotia regelui israelit Ahab, pare sa fi lasat posteritatii sigiliul oficial, o relicva datand din secolul 9 iHr, conform Dr. Marjo Korpel, care a stabilit veridicitatea inscriptiei. Acesta este inca un exemplu al acuratetii istorice a Vechiului Testament.


Tradus cu acordul autorului
Originalul aici

1.

1 Imparati 16:30 Ahab, fiul lui Omri, a făcut ce este rău înaintea Domnului, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înaintea lui.

1 Imparati 16:31 Şi, ca şi cum ar fi fost puţin lucru pentru el să se dedea la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, a mai luat de nevastă şi pe Izabela, fata lui Etbaal, împăratul Sidoniţilor, şi a slujit lui Baal şi s-a închinat înaintea lui.

2 Imparati 9:22 Cum a văzut Ioram pe Iehu, a zis: "Pace, Iehu?" Iehu a răspuns: "Ce, pace! Câtă vreme dăinuiesc curviile mamei tale Izabela, şi mulţimea vrăjitoriilor ei!"

2.
1 Imparati 21:25 N-a fost nimeni care să se fi vândut pentru ca să facă ce este rău înaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela îl aţâţa la aceasta.

3.
1 Imparati 18:4 De aceea când a nimicit Izabela pe proorocii Domnului, Obadia a luat o sută de prooroci, i-a ascuns câte cincizeci într-o peşteră, şi i-a hrănit cu pâine şi cu apă. -

1 Imparati 18:13 Nu s-a spus oare domnului meu ce am făcut când a ucis Izabela pe proorocii Domnului? Cum am ascuns o sută de prooroci ai Domnului, câte cincizeci într-o peşteră şi i-am hrănit cu pâine şi cu apă?

4.

1 Imparati 21:8 Şi ea a scris nişte scrisori în numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimis bătrânilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot în cetatea lui.

1 Imparati 21:9 Iată ce a scris în aceste scrisori: "Vestiţi un post; puneţi pe Nabot în fruntea poporului,

1 Imparati 21:10 şi puneţi-i în faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel împotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe împăratul!' Apoi scoateţi-l afară, împroşcaţi-l cu pietre, şi să moară."

1 Imparati 21:11 Oamenii din cetatea lui Nabot, bătrânii şi dregătorii care locuiau în cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris în scrisorile pe care li le trimisese ea.

5.
http://www.uu.nl/uupublish/homeuu/homeenglish/newsandagenda/october/ancientsealbelon/47941main.html

Chitanta cuneiforma de la curtea regelui Nebucadneţar confirma detalii din Vechiul Testament

De multe ori, scepticii pretind ca autorii Vechiului Testament au nascocit numele regilor cu care israelitii au intrat in contact. Totusi, descoperirea recenta a unei tablite cuneiforme, datata ca fiind din anul 595 iHr, confirma unul dintre detaliile minore despre un oficial obscur de la curtea regelui Nebucadnetar II, mentionat in Vechiul Testament, in cartea lui Ieremia.

Ieremia 39:3 Atunci au înaintat toate căpeteniile împăratului Babilonului, şi au cuprins poarta de la mijloc. Erau: Nergal-Şareţer, Samgar-Nebu, Sarsechim, căpetenia famenilor dregători, Nergal-Şareţer, căpetenia magilor, şi toate celelalte căpetenii ale împăratului Babilonului.

Noile dovezi

Michael Jursa, profesor asociat la Universitatea din Viena, a descoperit tableta asiriana in Sala Arcuita a British Museum, care gazduieste 130.000 de astfel de tablete. Mica tableta este o chitanta de primire, care atesta donarea, de catre Nabu-sharrussu-ukin ( scris in limba engleza), a 0.75kg de aur unui templu din Babilon.

Traducerea completa este:

1,5 mine de aur, proprietatea lui Nabu-sharrussu-ukin ( engleza ), eunucul sef, pe care le-a trimis prin eunucul Arad-Banitu la (templul) Esangila: au fost livrate la Esangila de Arad-Banitu. In prezenta lui Bel-usat, fiul lui Alpaya, gardianul regal, (si a lui) Nadin, fiul lui Marduk-zer-ibni. Luna XI, ziua 18, anul 10 al lui Nebucadnetar, regele Babilonului.

Profesorul Jursa subliniaza ca, capitolul 39 din Cartea lui Ieremia, contine acelasi nume -Nebo-Sarsekim (engleza), desi este scris putin diferit. Conform lui Ieremia, Nebo-Sarsekim (engleza) era capetenia famenilor lui Nebucadnetar, fiind alaturi de acesta la asediul Ierusalimului in anul 587 iHr, la 8 ani dupa inregistrarea chitantei.

Concluzie

Descoperirea tablitei cuneiforme, confirma existenta acestui minor oficial, mentionat in cartea lui Ieremia din Vechiul Testament. Inainte de aceasta descoperire, singurele figuri biblice confirmate erau regii bine-cunoscuti. Aceasta descoperire ne da indicii puternice despre acuratetea relatarilor biblice.

Tradus cu acordul autorului
Originalul aici

Nota traducatorului: Numele au fost pastrate asa cum au fost scrise in articolul original, in limba engleza. Numele persoanei in Biblia in limba romana este Sarsechim. La fel apar diferente intre numele scrise in asiriana si cele scrise de evrei, Nabu-sharrussu-ukin(asiriana) = Nebo-Sarsekim (transcrierea ebraica) ( ca exemplu Mihai = Michael, desi sunt transcrise diferit reprezinta acelasi nume).

A fost Albert Einstein ateu?

A crezut Einstein intr-un Dumnezeu personal?

"Stiinta fara religie este patetica, religia fara stiinta este oarba." Albert Einstein

"Pozitia mea fata de Dumnezeu este cea a unui agnostic. Sunt convins ca o constiinta treaza, care acorda importanta principiilor morale pentru imbunatatirea si innobilarea vietii nu are nevoie de ideea unui datator de legi, in special a unuia care lucreaza pe principiul recompensarii si pedepsirii." Albert Einstein

Foarte multi oameni dezbat in continuare pe tema citatelor de mai sus. Unii spun ca el a crezut in Dumnezeu, altii ca a fost un agnostic, altii ca a fost ateu.

Einstein spunea foarte clar ca el nu credea intr-un Dumnezeu personal:

"A fost, bineinteles, o minciuna ceea ce ati citit despre convingerile mele religioase, o minciuna care este repetata in mod sistematic. Nu cred intr-un Dumnezeu personal si niciodata nu am negat acest lucru, ba chiar l-am exprimat foarte clar."

Nu Dumnezeului personal

Raspunsul facil si rapid este ca Einstein nu credea intr-un Dumnezeu personal. Este totusi interesant cum a ajuns la aceasta concluzie. In elaborarea teoriei relativitatii, Einstein a realizat ca ecuatiile il conduceau catre concluzia conforma careia universul are un inceput. Nu i-a placut aceasta idee, pentru ca el credea ca in acest caz ar trebui concluzionat ca universul a fost creat de Dumnezeu. Asa ca, a adaugat o constanta cosmologica ecuatiei, in incercarea de a scapa de problema inceputului. A spus ca a fost una dintre greselile majore ale vietii sale. Bineinteles, rezultatele lui Edwin Hubble au confirmat ca universul se extinde si ca a avut un inceput. Asa ca Einstein a devenit un deist - credea intr-un Dumnezeu creator impersonal:

"Cred in Dumnezeul lui Spinoza, care se descopera in armonia si ordinea existenta, nu intr-un Dumnezeu care se preocupa de soarta si actiunile fiintelor umane."

Totusi, se pare ca Einstein nu are ateu, din moment ce nu a fost multumit de faptul ca a fost folosit ca exemplu pentru aceasta "tabara":

"In lumina acestei armonii a cosmosului, pe care eu cu mintea mea limitata, o pot recunoaste, totusi exista oameni care spun ca nu exista Dumnezeu. Dar ceea ce ma supara este ca ei ma citeaza pentru a sustine astfel de puncte de vedere."

"Nu sunt ateist si nu cred ca ma pot numi panteist. Suntem in situatia unui copil care intra intr-o biblioteca uriasa plina cu carti in multe limbi. Copilul stie ca cineva a scris acele carti. Nu stie cum. Nu intelege limbile in care sunt scrise. Copilul poate doar sa banuiasca o misterioasa ordine in aranjamentul cartilor, dar nu stie care este aceasta. Aceasta, mi se pare mie, este atitudinea celui mai inteligent om fata de Dumnezeu."

De ce nu un Dumnezeu personal?

A doua parte a citatului ne dezvalui de ce Einstein respingea existenta unui Dumnezeu personal. Einstein privea designul remarcabil si ordinea desavarsita a cosmosului si nu putea sa le coreleze cu rau si suferinta pe care le observa in existenta umana. Cum putea un Dumnezeu atot-puternic sa permita existenta suferintei pe pamant?

Eroarea lui Einstein

Esecul lui Einstein in a intelege motivele lui Dumnezeu este rezultatul presupunerii, incorecte, conform careia Dumnezeu a intentionat sa creeze acest univers ca unul perfect. Einstein nu a putut trece de problemele morale care sunt prezente in universul nostru. El a presupus, ca majoritatea ateilor, ca un Dumnezeu personal ar crea numai un univers perfect din punct de vedere moral si fizic. Totusi, conform Crestinismului, scopul universului nu este de a fi perfect moral si fizic. El a fost creat pentru a oferi un loc in care creaturile spirituale sa poata alege sa il iubeasca sau sa il respinga pe Dumnezeu - sa traiasca pentru eternitate, alaturi de El, intr-un univers perfect, sau il respinga si sa traiasca departe de El o vesnicie. Nu ar fi posibil sa faci aceasta alegere intr-un univers in care toate alegerile morale sunt restrictionate numai la cele corecte. Aparent, Einstein, nu a constientizat ca nu poti alege intre bine si rau, daca raul nu ar exista. Este uimitor ca un om de o inteligenta remarcabila nu a realizat un principiu atat de simplu si logic. Totusi nu ar fi primul, fiecare dintre noi, in fiecare zi, isi da seama ca a ignorat un adevar evident si ca de multe ori a ales solutia complicata, in detrimentul celei simple.

Concluzie

In zilele noastre, cei care nu inteleg scopul existentei raului, resping atat ideea unui Dumnezeu personal, cat si ideea existentei unui Dumnezeu. Daca esti un agnostic sau ateu, scopul pe care ti-l sugerez este studierea si recunoasterea lucrurilor intelese de Einstein despre univers - designul sau inteligent presupune existenta unui Dumnezeu creator. Apoi, treceti peste viziunea lui Einstein asupra scopului universului si studiati logica explicatiei crestine, referitoare la scopul vietii umane si a prezentei raului in aceasta lume.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici