Este Biblia cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu?

Leacul potrivit

John Warwick Montgomery ne impartaseste o parabola:

Un mare rege (Dumnezeu) are un fiu (omenirea) care a crescut si s-a instrainat de el. In timp ce calatorea intr-o provincie indepartata, fiul a contractat o boala grava. Doctorul care il insotea (ratiunea) era incapabil sa trateze aceasta boala, dar regele, afland de starea fiului sau, a trimis instructiuni (Evanghelia) pentru vindecare. Totusi, numerosii dusmani ai regelui au aflat si ei ce s-a intamplat si au trimis si ei remedii - pretinzand ca vin de la rege - care erau, de fapt, otravitoare ( religiile non-crestine si optiunile filosofice). Solutia fiului la aceasta dilema a fost sa evalueze leacurile prin intermediul a trei teste: primul, ceea ce fiecare remediu dezvaluia despre tatal (prin intermediul asemanarilor dintre tata si fiu); al doilea, cat de corect se raporta fiecare leac la natura bolii descrise; si al treilea, cat de bune par a fi metodele curative. Cu ajutorul doctorului, fiul a decis, intr-un final care este cel care intruneste cel mai bine toate cele trei conditii.

Montgomery ne propune aceste trei teste. Primul test este "ce dezvaluie fiecare remediu despre tatal". Dovezile creatiei (1) reprezinta un argument puternic in favoarea existentei unui Dumnezeu personal, puternic, intelept, etern si moral. Biblia proclama toate aceste insusiri ale lui Dumnezeu.

Al doilea test este "cat de corect este fiecare leac in comparatie cu descrierea bolii". Multe religii liberale si umaniste se fondeaza pe natura buna a omului. Sustin ca tot raul si toata coruptia sunt provocate de societate. Aceasta afirmatie contravine dovezilor istorice si logicii. Istoria ne releva ca omul nu este in esenta bun; este egoist si pacatos. Viziunea liberala este si ea ilogica, pentru ca societatea este o suma a indivizilor. A arunca vina pentru situatia actuala pe societate, este egal cu a o arunca pe oameni. Este exact ceea ce Biblia propovaduieste: "Romani 3:23 Căci toţi au păcătuit, şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu."

Cel de al treilea test este "cat de sanatoase par a fi metodele curative". Daca Dumnezeu S-a relevat in forma scrisa, acea revelatie ar trebui sa aiba anumite proprietati datorate cunostintei Sale infinite si perfectiunii morale:

1. Ar fi in intregime adevarata - cunostinta infinita ar preveni erorile, iar sinceritatea Sa ar garanta lipsa inselaciunii.
2. Ar fi un tot unitar si coerent, fara a se auto-contrazice.
3. Ar contine dorinta lui Dumnezeu pentru om, si ar oferi motivatia pentru a trai conform ei.

Dumnezeu S-a relevat in Biblie fara greseala. Biblia insasi sustine aceasta idee (2). Sa analizam cateva din dovezile in favoarea celor sustinute de Biblie si care ne arata ca aceasta este Cuvantul lui Dumnezeu.

Dovezi arheologice

Primele dovezi pe care le putem aduce in sprijinul Bibliei sunt cele arheologice. Nelson Glueck, un respectat arheolog sustine ca:"Se poate afirma cu certitudine ca nici o descoperire arheologica nu contrazice descrierea biblica." Liberalistii au adus acuzatii fanteziste impotriva Biblie, acum sute de ani, dar acum au tacut. Aceasta nu se intampla cu alte religii. Afirmatiile mormonilor, conform carora Cartea Mormonilor a fost insuflata de Dumnezeu, au fost categoric condamnate de Institutul Smithsonian din cauza gravelor erori continute; acest lucru nu este valabil pentru Biblie. A.N. Sherwin-White, un respectat istoric de la Oxford afirma ca:"Confirmarile istorice pentru cartea Faptele Apostolilor sunt irefutabile...", desi nu este crestin, el privind aceasta Carte ca fiind "propaganda" (4).


Dovezi istorice cu privire la existenta lui Isus

Un alt element de baza este dat de dovezile istorice, care atesta existenta reala a lui Isus Cristos. Desi multi atei afirma ca Isus nu a existat niciodata, El este mentionat de multi istorici contemporani, ne-crestini. Sa analizam probele.

Flavius Josephus, un istoric evreu al primului secol, scris despre Isus si crestini:

" A convocat o intrunire a Sanhedrinului si a adus inaintea lor un om pe nume Iacov, fratele lui Isus, numit Cristosul, si inca cativa. I-a acuzat de incalcarea legii si i-a predat pentru a fi ucisi cu pietre." (5)

Alte scrieri rabinice iudaice, inclusiv Rabinul Eliezer si scriitorii Talmudului, vorbesc despre Isus si minunile pe care El le-a infaptuit. Suprinzator pentru multi atei, ei nu au negat niciodata ca aceste miracole au avut loc, dar incearca sa le explice ca lucrari ale unei forte negative (7).

Tacit a scris despre Isus si crestinii primului secol in lucrarea sa "Anale" ( o istorie a imperiului roman):

"Cristus, de la care se trage numele lor, a suferit pedeapsa capitala in timpul domniei lui Tiberiu, din mainile unuia dintre procuratorii nostri, Pilat din Pont, si o superstitie cat se poate de daunatoare, desi oprita pentru moment, a izbucnit din nou nu numai in Iudeea, prima sursa a raului, ci chiar si in Roma." (7)

Thallus, un istoric samaritean, a scris in anul 52 dHr, incercand sa aduca argumente naturale pentru cutremurul si intunericul care s-au manifestat in momentul rastignirii. Mara Bar-Seraphon a scris o scrisoare catre fiul sau, in anul 73 dHR, in care vorbeste despre moartea lui Socrate, Pitagora si Isus :"Ce avantaj au dobandit iudeii prin executarea regelui lor cel intelept?... Si nici macar nu a murit; a trait in invataturile pe care le-a dat.". Isus este de asemenea mentionat de Pliniu cel Tanar, Lucian din Samosata si Phlegon.

Multi istorici au facut afirmatii ca :"nici un istoric serios nu s-a aventurat sa conteste autenticitatea existentei lui Isus". Ultima versiune a Enciclopediei Britannica, afirma pe baza multiplelor marturii extra-biblice:
"Aceste marturii independente dovedesc ca in vremurile antice chiar si oponentii crestinismului nu au contestat niciodata existenta lui Isus, care a fost pusa sub indoiala prima data, pe baza unor acuzatii nefondate la inceputul secolului al 18-lea, de-a lungul secolului al 19-lea si la inceputul secolului 20. "

Chiar si ateistul H.G. Wells a spus despre Isus: "...esti obligat sa spui, "A fost un om. Aceasta parte a povestii nu poate fi inventata." (8)



Dovezi stiintifice

Descoperiri stiintifice recente vin sa sustina veridicitatea cronologiei biblice. Acest studiu a demonstrat corectitudinea descrierilor biblice referitoare la Cele 10 Plagi ale Egiptului si caderii Ierihonului.

Doctorii Hendrik J. Bruins si Johannes van der Plicht au publicat un articol in prestigiosul jurnal britanic, "Nature", in care dateaza distrugerea Ierihonului in anul 1580 iHr (+/- 13 ani), folosing datarea cu C14. Aceasta data este importanta, deoarece unii arheologi au sustinut ca Ierihonul a fost distrusde egipteni, intre 1550 si 1300 iHr. Studiile recente contrazic teoria egipteana, dovedind ca Ierihonul a fost distrus anterior. (9)

Ceea ce este si mai interesant este ca, folosind datarea cu C14 pe trei inele, s-au descoperit dovezi ale unei eruptii vulcanice, pe insula Thera, din Marea Egee, datand din anul 1628 iHr (10). Astfel, aceasta eruptie este plasata cu 45 de ani, anterior distrugerii Ierihonului, intr-o vreme in care coincide cu cele 10 plagi care au fost trimise asupra Egiptului.

Exodul 10:20 Domnul a împietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Exodul 10:21 Domnul a zis lui Moise: "Întinde-ţi mâna spre cer, şi va fi întuneric peste ţara Egiptului, aşa de întuneric de să se poată pipăi."

Toti cercetatorii au gasita aceasta diferenta de 45 de ani, "foarte interesanta".


Unicitatea si unitatea Bibliei

Urmatoarea dovada este unitatea si unicitatea Bibliei. Biblia a fost scrisa de peste 40 de autori, proveniti din toate treptele societatii, incluzand pescari, regi, servitori, preoti si un vames. Cele 66 de carti ale Bibliei au fost scrise de-a lungul unei perioade de 1500 de ani, in trei limbi, pe trei continente cu o singura tema si fara contradictii. C.J. Sharp ilustreaza acest miracol:

"Daca un fragment de piatra ar fi gasit in Italia, altul in Asia Mica, altul in Grecia, altul in Egipt si tot asa pana toate cele 66 de fragmente ar fi gasite, si daca puse la un loc s-ar potrivi perfect, alcatuind o statuie perfecta lui Venus din Milo, nu exista un artist sau savant care sa nu ajunga, imediat, la concluzia ca existat un sculptor care a conceput si creat aceasta statuie. Chiar liniile si gradul de perfectiune ar determina, probabil, care dintre artistii antici a creat-o. Nu numai unitatea Scripturilor, dar si perfectiunea lor, sugereaza ca autorul a fost mai presus de orice om. Nu ar putea fi altul decat Dumnezeu." (11)

Dovezi profetice

Un alt motiv pentru care crestinii considera ca Dumnezeu este autorul Bibliei, il reprezinta profetiile din aceasta. Acest aspect este unic printre religiile lumii, deoarece daca una prezice ca va avea loc un eveniment, si acesta nu are loc se dovedeste a fi o religie falsa. Biblia este plina de profetii care s-au implinit in proportie de 100%. Aveti in acest articol cateva din profetiile mesianice care s-au implinit prin Domnul Isus. Iar aici o lista completa.

Desi unel din acestea sunt vagi si se poate considera ca s-au implinit in mod deliberat, multe sunt specifice: locul nasterii (Mica 5.2), data nasterii (Daniel 9.25), felul in care s-a nascut (Isaia 7.14), modu in care a murit (Zaharia 12.10, Psalmii 22.16 - profetie realizata inainte de inventarea crucificarii), strapungerea cu sulita (Zaharia 12:10), inmormantarea (Isaia 53.9).

Biblia a profetit si distrugerea completa a catorva orase. Despre unele a spus ca vor reconstruite, iar despre altele a afirmat ca nu vor recladite niciodata. Arheologia a dovedit ca Biblia are dreptate 100%. Un exemplu concludent este orasul Tir. Ezechiel 26:3-5,7,12,14,16 prezice:

1. Nebucadnetar va ocupa orasul
2. Alte natiuni il vor ajuta
3. Orasul va ras de pe fata pamantului
4. Va deveni un loc pentru intinderea plaselor de pescuit
5. Pietrele si lemnul sau vor fi aruncate in mare
6. Orasul nu va fi reconstruit niciodata.

Ezechiel 26:3 de aceea, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu: "Iată că am necaz pe tine, Tirule, şi voi aduce împotriva ta multe neamuri, cum îşi ridică marea valurile!

Ezechiel 26:4 Ele vor dărâma zidurile Tirului, îi vor surpa turnurile, îi voi răzui şi ţărâna, şi o voi face o stâncă goală.

Ezechiel 26:5 Va rămâne o mare ca un loc unde se vor întinde mreji de prins peşte; Eu am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu. Va fi prada neamurilor!

Ezechiel 26:7 Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: "Iată că aduc de la miazănoapte împotriva Tirului pe Nebucadneţar, împăratul Babilonului, împăratul tuturor împăraţilor, cu cai, care, călăreţi, şi cu o mare mulţime de popoare.

Ezechiel 26:12 Îţi vor ridica bogăţiile, îţi vor prăda mărfurile, îţi vor surpa zidurile, îţi vor dărâma casele tale cele plăcute, şi vor arunca în ape pietrele, lemnele şi ţărâna ta.

Ezechiel 26:14 Te voi face o stâncă goală; vei fi ca un loc în mare unde se vor întinde mreji de prins peştii; şi nu vei mai fi zidit la loc. Căci Eu, Domnul, am vorbit, zice Domnul, Dumnezeu."

Conform datelor istorice, Nebucadnetar a cucerit orasul, oamenii scapand pe o insula din apropiere. Mai tarziu, Alexandru cel Mare a ocupat insula, umpland golul dintre uscat si aceasta cu ramasitele vechiului oras, creand astfel un pod. Vechiul oras este acum un loc pentru pescari, nici un oras nu a fost construit, desi exista conditii excelente, cum ar fi o rezerva de apa care poate sustine un oras major.

Un alt aspect important al profetiei Biblice este reprezentat de profetiile biblice, referitoare la ultimele zile ale omenirii. Ioan, Zaharia si alti au profetit si au avut viziuni ale viitorului pe care au incercat sa le descrie cu propriile cuvinte. Este uimitor cat de actuale sunt aceste profetii. Nu aveau cum sa stie, acum 2000 de ani, care vor fi conditiile din zilele noastre. De exemplu, in Apocalipsa 9:13-19 (12), Ioan descrie cum o armata de 200 de milioane de oameni va traversa Eufratul, dinspre est. La acea vreme, nu existau 200.000.000 de oameni in lume, sa nu mai vorbim de o singura armata. Astazi, China are o armata de 200.000.000 de soldati. Ioan descrie aceasta armata, ca fiind calare pe cai imbracati in armuri, din a caror gura iese foc, fum si sulf. Au putere in cozile lor si vor fi folosite pentru a distruge o treime din omenire. Se pare ca Ioan, descrie razboiul modern, purtat cu tancuri. Ii numeste cai, pentru ca nu exista alt mod de transport in acea vreme.

Ioan descrie in Apocalipsa, capitolul 13 un guvern mondial unic, care va folosi un sistem monetar fara bani fizici, care va folosi un semn pe fruntea sau mana fiecarei persoane. Astazi avem scannere in toate magazinele, care pot fi folosite pentru a evita folosirea banilor fizici. Acest lucru va reduce criminalitatea si va fi acceptat cu bucurie intr-o lume disperata dupa pace. Chiar acum, folosim cardul de debit, dar un implant invizibil, sub piele va fi folosit si acceptat pentru ca este mai usor de utilizat si va preveni problemele cauzate de pierderea cardului. Tehnologia este gata pentru acest pas, insa trebuie sa ne intrebam, "De unde stia Ioan?"

Zaharia 14:12-15 (13), descrie batalia pe care Dumnezeu o va folosi pentru a judeca neamurile ( comparati cu Apocalipsa 19:17-21). El descrie astfel:"Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură." Suna ingrozitor, dar nu putem sa nu ne gandim la ororile cauzate de razboiul nuclear si biologic. De unde stia Zaharia? Nu exista nimic comparabil in zilele sale. Cea mai plauzibila explicatie este ca Dumnezeu, care cunoaste viitorul, I-a spus, pentru a confirma autenticitatea Bibliei.

Sa mai mentionam o profetie. Insasi existenta statului Israel este fenomenala. In toata Biblia, Dumnezeu afirma ca va aduce inapoi poporul Sau. Cu putin timp inainte de distrugerea completa a Ierusalimului si exilul poporului lui Israel, in anul 70 dHr, Pavel a scris despre faptul ca de-a lungul timpului "Israelul va fi mantuit", insemnand ca ei se vor intoarce la Cristos (Romani 11). Dumnezeu nu a terminat cu Israel. Desi Israel, ca popor, s-a dovedit de nenumarate ori a fi rau, Dumnezeu nu i-a uitat, pentru ca " Căci lui Dumnezeu nu-I pare rău de darurile şi de chemarea făcută." (Romani 11:29) Uitati-va la istoria lui Israel. A inceput cu un nomad numit Avram, care nu a detinut niciodata un pamant, cu exceptia pamantului in care a fost inmormantat. Au crescut in numar, ca sclavi in Egipt ( pastrandu-si cumva integritatea nationala ). Dupa ce au fost sclavi, timp de 400 ani, au plecat din Egipt si chiar au cucerit natiunile care traiau in Palestina, desi nu erau razboinici de meserie. Jumatate din natiune a fost distrusa si exilata in timpul apogeului imperiului asirian (722 iHr). Cealalta jumatate a fost distrusa si exilata in timpul dominatiei babiloniene (586 iHr). S-au intors in tara lor, in timpul dominatiei persane, reusind cumva sa isi pastreze identitatea pe tot parcursul exilului. Grecii au incercat sa le anihileze identitatea prin integrare fortata; cine nu accepta era ucis. Dupa greci, romanii i-au subjugat, au distrus templul si i-au fortat sa plece in exil ( dupa anul 70 dHR ). Pentru urmatorii 1900 de ani au fost nomazi sub persecutie constanta (Osea 3:4,5). Musulmanii i-au ucis si dispersat. Asa numitii crestini i-au fortat sa isi schimbe religia sub amenintarea executiei. Averile le-au fost constant confiscate. Toate acestea au culminat cu atrocitatile comise de Hitler, despre care se spune ca a ucis 6.000.000 de evrei. Prejudecatile anti-semite sunt la loc de cinste si astazi. Majoritatea Orientului Mijlociu nu doreste decat anihilarea totala a evreilor. Razboiul de 6 Zile a fost victorie incredibila a Israelului impotriva lumii arabe, deoarece sortii erau impotriva lor. Cum putem justifica existenta Israelului? Cum putem explica ura cu care au fost prigoniti de-a lungul secolelor, fara existenta unei forte supranaturale, rele care incita si amplifica aceasta ura? Supravietuirea Israelului si faptul ca ei s-au intors acasa dupa 1900 de ani ar trebui sa ne puna pe ganduri serios si nu face altceva decat sa confirme adevarul Bibliei.

Supravietuirea in fata persecutiei

Un indicator final al veridicitatii Bibliei, provine din eforturile pe care ucenicii lui Isus le-au depus pentru a propovadui Evanghelia. In ciuda persecutiilor, oamenii erau dispusi sa moara pentru Isus, care prezisese persecutia bisericii:

Matei 24:9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.

Un exemplu de implinire al acestei profetii, provine din scrierile lui Pliniu cel Tanar, ca guvernator al Bitiniei in anii 111-113 dHr. El i-a scris imparatului Traian cu privire la biserica primara, devotamentul lor pentru Cristos si cum i-a persecutat, torturat si omorat:

"I-am intrebat daca sunt crestini si daca recunosc acest lucru. Am repetat intrebarea a doua si a treia oara, avertizandu-i de pedeapsa ce ii asteapta. Daca staruiesc, dau ordin sa fie condusi spre executie; caci indiferent de natura faptei recunoscute, sunt convins ca incapatanarea si indaratnicia lor de nezdruncinat nu trebuie sa treaca nepedepsite...

Au mai declarat ca singura lor vina sau greseala nu s-a ridicat la mai mult de atat: ca se intruneau regulat inainte de ivirea zorilor intr-o anumita zi pentru a canta alternativ intre ei imnuri spre slava lui Cristos ca unui Dumnezeu si pentru a se lega prin juramant nu in vederea unui scop criminal, ci ca sa se abtina de la furt, talharie si adulter...

Acest fapt m-a facut sa decid ca era cu atat mai necesar sa scot adevarul prin tortura de la doua roabe, numite de ei diaconite. Nu am aflat altceva decat un fel de cult degenerat dus pana la extrem."

Pliniu, Scrisori 10.96-97

Pliniu recunoaste ca i-a torturat ( "va vor chinui") si executat ("si va vor omori"), doar pentru natura crezului lor ("pentru Numele Meu"). Este o implinire a profetiei care iti da fiori, care ne confirma ca primii crestini cunosteau adevarul Evangheliei si erau dispusi sa moara pentru aceasta.



Referinte


1. Ross, H. 1995. The Creator and the Cosmos, NavPress Publishing, Colorado Springs, CO.

2. 2 Timotei 3:16 Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,

Matei 5:18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile.

3.Nelson Glueck, Rivers in the Desert, Farrar, Strauss and Cudahy, New York, 1959, p. 31.

4. "For Acts the confirmation of historicity is overwhelming. Yet Acts is, in simple terms and judged externally, no less a propaganda document than the Gospels, liable to similar distortion. But any attempt to reject its basic historicity even in matters of detail must now appear absurd." A. N. Sherwin-White. 1978. Roman Society and Roman Law in the New Testament. Baker, Grand Rapids, p. 189.

5. Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 20.9.1

6.Matthew 12:24, Mark 3:22, Luke 11:15, Flavius Josephus The Antiquities of the Jews 18:63, Talmud P. Ta'an. 65b, and the Sanhedrin 3a

7.Cornelius Tacitus Annals 15.44 from The Tech Classics Archive translated by Alfred John Church and William Jackson Brodribb

8. H. G. Wells, Outline Of History.

9.Bruins, H.J. and J. van der Plicht. 1996. The Exodus enigma. Nature 382: 213-214.

10.Friedrich, W.L., P. Wagner, and H. Tauber. 1990. Thera and the Aegean World III Thera Foundation, London, UK.
Kuniholm, P.I., B. Kromer, S.W. Manning, M. Newton, C.E. Latini, and M.J. Bruce. 1996. Anatolian tree rings and the absolute chronology of the eastern Mediterranean, 2220-718 BC. Nature 381: 780-783.
Renfrew, C. 1996. Kings, tree rings and the old world. Nature 381: 733-734.

11. Shelly, Rubel. 1990. Prepare To Answer. Grand Rapids: Baker Book House, p 114.

12.

Apocalipsa 9:15 Şi cei patru îngeri, care stăteau gata pentru ceasul, ziua, luna şi anul acela, au fost dezlegaţi, ca să omoare a treia parte din oameni.

Apocalipsa 9:16 Oştirea lor era în număr de douăzeci de mii de ori zece mii de călăreţi; le-am auzit numărul.

Apocalipsa 9:17 Şi iată cum mi s-au arătat în vedenie caii şi călăreţii: aveau platoşe ca focul, iacintul şi pucioasa. Capetele cailor erau ca nişte capete de lei, şi din gurile lor ieşea foc, fum şi pucioasă.

Apocalipsa 9:18 A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.

Apocalipsa 9:19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.

13.

Zaharia 14:12 Dar iată că urgia cu care va lovi Domnul pe toate popoarele, care vor lupta împotriva Ierusalimului. Le va putrezi carnea stând încă în picioare, le vor putrezi ochii în găurile lor, şi le va putrezi limba în gură.

Zaharia 14:13 În ziua aceea, Domnul va trimite o mare învălmăşeală în ei; unul va apuca mâna altuia, şi vor ridica mâna unii asupra altora.

Zaharia 14:14 Iuda va lupta şi el în Ierusalim, şi vor strânge bogăţiile tuturor neamurilor de primprejur, aurul, argintul şi haine foarte multe.

Zaharia 14:15 Aceeaşi urgie va lovi şi caii, catârii, cămilele, măgarii, şi toate vitele care vor fi în taberele acelea.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici