Crezi ca Richard Dawkins exista?

de Ellen Barrington

Crezi in Richard Dawkins? Daca raspunsul este da, de ce? Majoritatea dintre noi au presupus existenta lui Dawkins, bazandu-ne pe foarte putine dovezi. Eu nu l-am intalnit niciodata. Si desi am vazut cateva filme, cateva poze si numele sau ca autor al catorva carti, daca ne gandim un pic, nu este deloc substantial. Am vazut videoclipuri si poze si cu Mos Craciun. Autorii folosesc foarte des pseudonime, asa ca nu putem sa stim cu siguranta cine a scris cu adevarat "The God Delusion" si "The Greatest Show on Earth". Probabil ca ati citit pana aici si va ganditi "bineinteles ca exista; nu am vazut niciodata dovezi directe dar am motive serioase sa cred ca exista". Si desi convingerea dumneavoastra este bazata pe credinta, este una rezonabila. In esenta, nimic in aceasta lume nu poate fi dovedit stiintific 100%. Ca oameni ce poseda resurse limitate si o ratiune failibila, de multe ori ajungem la concluzii bazate pe credinta, date de greutatea dovezilor.

Folosim o astfel de ratiune, ce implica deductii logice si inferente, frecvent in viata de zi cu zi. De asta cred ca sunt inconjurat de aer, desi nu il vad. Si de asta cred ca exista o tara numita Uzbekistan, la mii de kilometri departare, desi nu am fost niciodata acolo.

In acelasi fel, sunt convis ca Dumnezeu a creat lumea si tot ce este in ea, mai exact Dumnezeul biblic. De fapt, as putea afirma ca am vazut mai multe dovezi ale existentei lui Dumnezeu, decat ale existentei lui Dawkins. Sceptic? Sa ne uitam la cateva dovezi in favoarea unui Dumnezeu creator.

Dumnezeu nu poate fi masurat sau detectat prin mijloace stiintifice, si o mare parte a comunitatii stiintifice sustine ca acesta este un motiv bun pentru a nega existenta Sa. Dr. Scott Todd, un imunolog de la Universitatea de Stat din Kansas, a afirmat odata "chiar daca toate datele ar indica spre un creator inteligent, o astfel de ipoteza este exclusa de stiinta deoarece nu este naturalista" (1). Cu alte cuvinte, creatia supranaturala si miracolele sunt excluse filozofic, chiar daca sunt adevarate sau nu.

Existenta tuturor lucrurilor din jurul nostru

Majoritatea evolutionistilor cred ca materia si energia din intregul univers, chiar si insasi legile fizicii, au aparut din nimic, din neant, fara motiv. Apoi tot universul astronomic - ordinea clara a stelelor, galaxiilor si planetelor - a aparut in existenta prin procese naturale, de la sine. Daca ar fi sa presupunem adevarata aceasta afirmatie, urmatoarea intrebare ar fi cum a aparut viata pe pamant. Evolutionistii pretind ca a aparut prin abiogeneza, viata a aparut din materie moarta, de una singura. Si totusi, dovezile stiintifice moderne sustin numai biogeneza, viata aparuta din materie vie. Biogeneza este una din legile de baza ale biologiei.. Oamenii de stiinta de astazi rad de ideea "generarii spontane" - o teorie populara in anii 1800 care afirma ca viata ar putea sa apara spontan din materie moarta (ca exemplu, viermii aparand spontan pe carne aflata in descompunere) - si totusi ideea abiogenezei este exact aceasta, aparitia spontana a vietii din materie moarta! Este mult mai logic sa atribui existenta materiei, vietii si universului unui Creator inteligent.

Complexitatea ireductibila si imposibilitatea evolutiei

Michael Behe, profesor asociat de biochimie la Universitatea Leigh, a studiat celula si multe sisteme biochimie in detaliu. El a concluzionat ca multe dintre aceste sisteme remarcabile afisau o complexitate ireductibila, nu puteau aparea prin mijloace naturale din cauza ca fiecare parte a unui sistem (exp. chimia vederii) este vitala pentru functionarea celorlalte parti ale celulei si astfel tot sistemul trebuie sa fi venit in existenta in acelasi timp, asa cum exista astazi. Nu pas cu pas, cu fiecare pas evoluand, asa cum cere teoria evolutiei.

In cartea sa, "Darwin's Black Book: The Biochemical Challenge to Evolution", Behe concluzioneaza ca "pentru o persoana care nu restrictioneaza cautarea la cauze neinteligente, concluzia evidenta este ca majoritatea sistemelor biochimice au fost proiectate" (2). Acelasi lucru este valabil nu numai pentru celule, dar si pentru organisme complexe si ecosisteme. Chiar si Darwin a realizat ce pagube ar aduce teoriei sale complexitatea ireductibila, afirmand ca "daca s-ar putea dovedi ca un organ comple a exista, neputand fi format de numeroase si succesive modificari minore, teoria mea s-ar dezintegra." (3)

Lasand la o parte complexitatea ireductibila, evolutia este o imposibilitate fizica. Desi exista variatia naturala a fondului genetic animal, raspunzatoare de multitudinea de specii pe care le vedem astazi, ideea ca ceea ce a pornit intr-o zeama primordiala a devenit om nu este asa usor de explicat. Evolutionistii pretind ca evolutia "gelatina - om" este posibila prin mutatii si selectie naturala, totusi, mutatiile sunt de cele mai multe ori daunatoare si chiar si cele care pot fi benefice implica aproape intotdeauna degenerarea - pierderea de informatie. (4) Selectia naturala este un proces care apare in natura, favorizand speciile care sunt mai bine adaptate la mediu, cu toate acestea, selectia naturala nu inseamna evolutie. Este un proces de selectie care mai degraba scade variatia genetica. (5). Fara teoria evolutiei care ar explica existenta organismelor complexe din zilele noastre, un Dumnezeu Creator este singura concluzie logica.

Fosilele tranzitionale (verigile lipsa ale evolutiei) sunt si ele relevante prin absenta lor. In Originea Speciilor, Darwin a afirmat ca masa de fosile ar trebui sa contina "nenumarate forme tranzitionale", si a pus lipsa acestora pe seama faptului ca in perioada sa nu existau foarte multe fosile descoperite. Astazi, cu milioane de tone de fosile, in cel mai bun caz evolutionistii pot indica spre un mic numar de candidati, si aceia discutabili, fiind frecvent infirmati pe masura ce cercetarile avanseaza. (6)

Inferenta Design-ului

Care ar fi reactia dumneavoastra daca v-as spune ca, computerul pe care il folositi acum, a aparut prin procese naturale si nu prin proiectarea inteligenta de catre un producator? Sau daca v-as spune ca va aflati acum intr-o cladire care a aparut prin mijloace naturale, ca urmare a eroziunii cauzate de vant si ploaie? Cu totii avem abilitatea de a recunoaste un lucru creat. William Dembski, matematician si filozof, a identificat factorii care ne permit sa recunoastem un lucru proiectat - probalitate redusa si specificitate. (7) Acolo unde vedem ceva care contine informatie specifica sau chiar un sablon si exista o probabilitate redusa ca aceasta ar fi aparut prin intamplare, putem recunoaste un proiect. Acesti factori au condus multe persoane la concluzia ca ordinea universului si viata insasi pot fi atribuite unui Creator divin.

Informatia pe care o gasim in organismele vii, ADN-ul,  este extrem de specifica si putin probabila. ADN-ul este cel mai bun mecanism de stocare al informatiei cunoscut de om. Un varf de ac de ADN contine la fel de multa informatie cat ar putea stoca 2 milioane de hard disk-uri de 2 terabytes.(8) Chiar si Dakwins admite ca "biologia este studiul lucrurilor complicate, care au aparenta de a fi fost proiectate pentru un scop". (9)  Dumnezeu ne-a oferit destule dovezi in lumea inconjuratoare, pentru a ne convinge de existenta unui Creator (Romani 1:20). Asa ca avem foarte multe dovezi in jurul nostru, insa cine ne-a creat? Dovezile stiintifice, geologice, arheologice si istorice indica spre Dumnezeul Bibliei ca fiind Dumnezeu creator.


Concluzie

Dovezile care sustin existenta lui Dumnezeu, sunt mult mai concludente decate cele pe care le-am vazut personal in favoarea existentei lui Richard Dawkins. Sincer, cred ca si Richard Dawkins exista. Dar sunt si mai sigur de existenta lui Dumnezeu.


Referinte si note:
1. Todd, S.C., correspondence to Nature 401(6752):423, 30 Sept. 1999 on creation.com/todd.
2.  Behe, M., Darwin’s Black Box: The Biochemical Challenge to Evolution, The Free Press, 1996, p. 193.
3.Darwin, C., On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life, Sterling Publishing and Capricorn Link, 1859, p.158
4. Sarfati, J., Refuting Evolution, Creation Book Publishers, Powder Springs, GA, 2010
5. Ibid.
6. Referinte articolul Russell Griggsin in Creation 33(3).
7.  Dembski, W., The Design Inference: Eliminating Chance through Small Probabilities, Cambridge University Press, 1998
8.  Sarfati, J., DNA: marvellous messages or mostly mess? Creation 25(2):26–31, 2003, creation.com/message.
9.  Dawkins, R., The Blind Watchmaker: Why the Evidence of Evolution Reveals a Universe Without Design, Norton & Company, 1996, p. 1.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Cand a fost conceput Cain? Este CMI “dominata de barbati”?

Wikipedia.org

    C. Mac A. din Australia a scris ca raspuns la articolul dr.-ului Carl Wieland, “Adam si sistemul imunitar”. Ea a gasit cateva probleme in afirmatiile autorului si a criticat de asemenea faptul ca oamenii de stiinta de la CMI sunt in majoritate barbati si nu prea au de-a face cu problemele femeilor. 

Lita Cosner, autoarea mai multor articole care trateaza problemele femeilor (pe langa articole exegetice asupra Noului Testament in greaca, specialitatea ei) a fost rugata sa raspunda.

In articolul dumneavoastra “Adam si sistemul imunitar”, ca raspuns la scrisoarea lui Joshua C, ati spus:

Caderea a avut loc la cel mult o saptamana dupa Creatie, probabil chiar mai putin. Aceasta este o deductie din faptul ca Eva nu a ramas insarcinata decat dupa Cadere. Adam si Eva erau doi oameni casatoriti, sanatosi, carora li se poruncise cat inca erau in Eden sa creasca si sa se inmulteasca (Geneza 1.22)

De asemenea ati mai spus:

 “Atunci cand ne referim la conditiile dinainte de Cadere trebuie sa luam in considerare ca intotdeauna va exista elementul „poate”. Informatia pe care ne-o ofera Biblia este foarte compacta si de cele mai multe ori deducem unele lucruri indirect. De aceea nu putem face nici o observatie concreta.”

Sunt de acord cu cea de-a doua afirmatie pe care am citat-o, dar nu sunt de acord cu unele din “deductiile” dumneavoastra din primul paragraf citat.

Nu este neaparat adevarat faptul ca Eva nu a fost insarcinata decat dupa Cadere. Cain este primul copil mentionat in Geneza, apoi este mentionat Abel, deoarece acestia doi au fost relevanti pentru istoria copiilor lui Israel si istoria noastra, dar aceasta nu inseamna ca nu au mai fost alti copii nascuti inaintea lor.

Eu as spune ca se prea poate sa mai fi fost copii nascuti intre Cain si Abel, din moment ce Geneza ne spune ca Abel s-a nascut “mai tarziu” fara a se face referinte la cat de mult timp a trecut (Geneza 4.2), dar ar fi foarte neobisnuit sa nu fie numit primul nascut, din moment ce primul fiu nascut era asa de important in lumea antica. Daca Cain nu a fost primul fiu nascut atunci aceasta ar fi singura data din Vechiul Testament unde nu se mentioneaza numele primului fiu nascut. De asemenea, Eva pur si simplu remarca dupa nasterea lui Cain “Am căpătat un om: DOMNUL! (יהוה YHWH)” (4.1). Aceasta afirmatie sugereaza ca ea credea ca Cain este samanta promisa care va zdrobi capul sarpelui (3.15); teologia ei este corecta prin faptul ca “samanta” avea sa fie si om si Dumnezeu, dar aplicatia este gresita!

Cred ca este mult mai probabil ca Eva sa fi facut greseala aceasta cu primul ei nascut; ea nu mai face aceeasi greseala cu Abel sau cu oricare din ceilalti copii ai ei pe care ii cunoastem, deci eu cred ca este rezonabil sa spunem ca Cain a fost primul ei nascut. Intr-adevar, numele Abel (ebraica הֶבֶל Hebel) inseamna “vanitate” (din הָבָל habal, a deveni in zadar), sugerand faptul ca Eva a disperat cand a realizat ca Cain nu era “samanta” promisa.

Set, de asemenea, nu a fost conceput decat atunci cand Adam avea 130 de ani.

Probabil ca au fost multi copii intre Abel si Set, fii si fiice. Set este mentionat in primul rand pentru ca el a fost vazut ca un inlocuitor al lui Abel, iar in al doilea rand pentru ca el este stramosul din care Noe, si de la el toti oamenii de azi, au descins. Si se mai ridica o problema majora care rezulta din ideea ca au existat copii nascuti intr-o lume perfecta inainte de Cain – de ce urmasii lor nu se gaseau in arca lui Noe?

Nu vad nici o problema in ideea ca au mai existat copii intre Cain si Abel, si intre Abel si Set, dar sunt multe dovezi teologice si literare care ne fac sa credem ca Cain a fost primul nascut al lui Adam si al Evei. Din moment ce Cain a dovedit atat de evident natura lui cazuta, el trebuie sa fi fost conceput dupa Cadere.  

Cred ca ar fi fost foarte nedrept din partea lui Dumnezeu sa reactioneze asa de dur dupa o perioada asa scurta de timp.

De ce? Adam si Eva erau oameni cu judecata matura (care probabil depasea cu mult judecata noastra) de la care se astepta sa inteleaga o porunca si consecintele neascultarii acelei porunci. Nu este nimic nedrept in faptul ca Dumnezeu a asteptat de la Adam si Eva sa asculte porunca Sa inca din primul ceas in care s-au gasit in gradina.

Din cate il cunosc eu pe Dumnezeu cred ca El a dat un timp cuplului nou creat pentru a se cunoaste pe sine si unul pe altul si, mult mai important, pentru a-L cunoaste  pe Dumnezeul lor prin partasia cu El in Gradina, pentru a aprecia tot ceea ce El le-a dat si a facut pentru ei.   

Din ce verset biblic deduci aceste principiu? Casatoriile aranjate in care relatiile sexuale aveau loc imediat ce era oficiata casatoria erau foarte des intalnite in cultura orientului apropiat antic; vezi Isaac si Rebeca ca si exemplu biblic (Geneza 24). “Timp pentru a se cunoaste unul pe celalalt” este o cerinta doar in cultura occidentala moderna si nu se gaseste in nici un text biblic care sa aiba legatura cu casatoria.  De fapt, casatoriile aranjate sunt inca intalnite in unele parti ale lumii ne-occidentale, iar mireasa nu isi intalneste sotul inainte de ziua nuntii lor.

Ei nu erau ca noi in toate privintele. Ei nu aveau parinti umani sau familie extinsa. Ei nu aveau amintiri frumoase din copilarie sau amintiri ale unor cazaturi urmand alergarea in bratele unui parinte iubitor pentru a primi mangaiere.

 Ei nu erau ca noi si prin faptul ca ei aveau o relatie directa cu Dumnezeu neintinata de pacat – adica fara durere, boala, necaz si jale. Eu cred ca aceste beneficii cantaresc mai greu decat acele lucruri despre care tu spui ca le-au “pierdut”. 

Ei erau in multe privinte ca si copiii nou-nascuti, iar eu cred ca Dumnezeu le-a dat timp sa se maturizeze pentru a fi capabili sa inteleaga si sa fie responsabili inainte ca Dumnezeu sa le permita sa fie expusi  la tipurile de ispite care aveau sa aiba consecinte atat de grave de atunci inainte. 

Ei nu erau ca si nou-nascutii in nici o privinta, cu exceptia varstei. In aceeasi zi in care Adam a fost creat el a avut capacitatea intelectuala de a numi animalele – inainte chiar ca Eva sa fie creata. Apoi el a fost capabil sa recunoasca ca sotia lui era o fiinta la fel ca el, in timp ce niciunul din animale nu semana cu el, si si-a exprimat indata bucuria. El a fost deci creat matur, atat din punct de vedere fizic cat si intelectual, asa ca nu mai era nevoie de timp pentru ei sa “se maturizeze pentru a fi capabili sa inteleaga si sa fie responsabili”; ei erau deja in acel punct. Bineinteles ca ar fi fost nedrept din partea lui Dumnezeu sa permita ispita intr-un moment in care ei nu intelegeau suficient interzicerea si consecintele ei, dar nu credem ca s-a intamplat acest lucru.

De asemenea, ei trebuie sa fi fost mult mai capabili decat noi sa se impotriveasca ispitei inainte de Cadere, deoarece ei nu fusesera inca atinsi de pacat. Toti oamenii de atunci incoace (cu exceptia lui Isus, bineinteles) au o “inclinatie” spre pacat, astfel incat noi nu mai suntem capabili sa alegem in mod consecvent sa facem ce este bine; noi toti vom pacatui pentru ca suntem pacatosi prin natura noastra. Adam si Eva nu erau pacatosi inainte de Cadere.  

            Caderea, dupa parerea mea, a avut loc la cativa ani dupa Creatie.

Este oare realist sa credem ca lui Adam si Evei le-au trebuit ani de zile sa ajunga sa se cunoasca inainte sa inceapa sa asculte porunca lui Dumnezeu data in a sasea zi a Creatiei: “cresteti si inmultiti-va”? 

Eu cred de asemenea ca Eva trebuie sa fi avut o perioada mai mare intre ciclurile menstruale decat au femeile din ziua de azi. Cred ca ar fi fost foarte nedrept ca ea sa fie impovarata cu, in cel mai bun caz, aceasta aparitie inconfortabila si restrictionala cu care femeile si fetele din ziua de azi au de-a face…

Eu cred ca este o greseala sa egalam experientele de dupa Cadere cu cele dinainte de Cadere. Chiar si in ziua de azi, multe femei nu experimenteaza nici o durere la menstruatie; dar deoarece unele femei au dureri, putem atribui acest lucru degenerarii organismului uman dupa Blestem. Pentru majoritatea femeilor din ziua de azi, orice durere asociata cu ciclul menstrual dureaza doar cateva zile, iar de obicei nu sunt atat de mari incat sa impiedice desfasurarea activitatilor zilnice normale. Durerile severe sau indelungate nu fac parte din ciclul menstrual, iar de obicei  aceasta durere severa este asociata cu probleme de sanatate care pot fi de asemenea atribuite degenerarii de dupa Blestem.

Este foarte putin probabil ca Eva sa fi avut mai putine cicluri menstruale, din moment ce noi suntem descendentele biologice directe ale ei. Pe de alta parte nu avem nici o dovada ca ciclurile menstruale au fost mai putin frecvente la femeile din istoria antica. Mai degraba, ca parte a creatiei initiale bune, ciclurile menstruale puteau sa nu presupuna disconfort pentru Eva, la fel cum ar fi fost si  nasterea de copii, daca ar fi trait destul de mult in starea neintinata incat sa aduca pe lume un copil [1].

… si s-o impovareze si mai mult cu o sarcina cand ea de abia a avut timp sa se cunoasca pe sine ca si femeie si ca fecioara, sau sa-l cunoasca pe Adam ca si un frate drag, prieten si suflet pereche.

Inca o data, ideea ca Eva trebuia “sa se cunoasca pe sine”, mai ales “ca si femeie si ca fecioara”, este in intregime un punct de vedere preluat din occidentul modern si impus textului. Din moment ce toti oamenii din lumea antica erau “orientati pe grup” ei nu se gandeau la ei insisi independent de familia lor si de grupurile culturale. O femeie nemaritata se “stia pe sine” ca parte din casa tatalui sau. O femeie maritata se gandea la ea ca si parte a casei sotului ei.

Deduc din Biblie ca frecventa ciclurilor menstruale la femei a fost un rezultat al Caderii atunci cand Dumnezeu “a marit” insarcinarea Evei. Faptul ca avea copii mult mai des trebuia sa o tina ocupata in treburile pe care le facea cel mai bine, adica sa fie sotie, mama si gospodina.

Nu cunosc nici un erudit in ale Bibliei care sa adopte aceasta interpretare, si ca sa fiu sincera, nu vad de ce ar face-o. Un principiu fundamental in hermeneutica este acela ca trebuie adoptata o interpretare clara, iar Legea economiei sustine de asemenea ca cea mai simpla solutie este si cea mai buna. Cea mai simpla interpretare este aceea ca Blestemul a facut nasterea de copii dureroasa pentru Eva, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca ea ar fi ramas in starea necazuta. Disconfortul experimentat de unele femei la menstruatie ar putea fi parte din acest blestem specific, dar inclin mai mult sa cred ca acest disconfort este parte din deteriorarea conditiei umane de dupa Cadere, din moment ce multe femei din ziua de azi nu au aceste durerei in timpul menstruatiei, deci nu este ceva universal valabil. Pe scurt, durerea de la menstruatie este cel mai sgur un efect al Blestemului, dar probabil nu o cauza directa a acelui blestem specific directionat spre Eva. 

Mai sunt si alte lucruri despre care as vrea sa vorbesc, dar voi trece la comentariul urmator. As vrea sa recomand ca din cand in cand sa fie consultate si sotiile oamenilor de stiinta de la CMI in legatura cu lucrurile care le privesc pe femei. Echipa de la CMI este in intregime dominata de barbati. 

Desi echipa care lucreaza cu norma intreaga la CMI este alcatuita din barbati, li se cere si femeilor sa scrie o multime de articole legate de “subiecte care privesc femeile”. De exemplu, eu insami am scris cateva articole despre avort (vezi de exemplu: “Avortul: un drept indispensabil sau violenta impotriva femeilor?”; “Acordul bioeticienilor si al lui Obama: infanticidul trebuie legalizat”; si “Darul mortii?”), despre faptul ca nu trebuie folosite pronume feminine pentru Dumnezeu si orientarea pro-feminista a Bibliei.

Mai mult, oamenii de stiinta de la CMI isi consulta cateodata sotiile. De exemplu, dr. Jonathan Sarfati, in feedbak-ul pe care l-a primit la articolul cu privire la durerea la nastere, si-a consultat sotia si a citat teologi de renume care sunt femei si mame.

Membrii echipei dau buzna in unele subiecte fara a intelege sau intelegand putin perspectiva unei femei si avand putina sensibilitate sau compasiune.

Va pot asigura ca oricare ar fi lucru care va da aceasta impresie, nu exista lipsa de sensibilitate sau compasiune printre barbatii din aceasta echipa. Niciodata nu mi s-a parut ca asta ar fi o problema – intr-adevar acest site a fost, omeneste vorbind, esential in convertirea mea care a avut loc in timpul liceului.

De asemenea, asa cum am aratat si mai sus, parerea unei femei este deseori cautata atunci cand vine vorba de subiecte in care este de folos, dar nu exista in niciunul din articolele mele nici macar un cuvant care sa apartina unui barbat si care sa fie mai putin adevarat sau irelevant. In schimb, multe dintre articolele care vorbesc despre avort de pe acest site, scrise de barbati, sunt la fel de bune ca acelea scrise de femei. La urma urmei, argumentele logice nu au cromozomi.

Dar de cele mai multe ori, “perspectivele femeilor” care sunt ignorate pe site sunt acelea care pur si simplu nu sunt biblice sau nu sunt credibile. Si barbatii si femeile ar trebui sa se bucure ca aceste perspective sunt excluse.

Acestea fiind spuse, as vrea sa va multumesc pentru toate lucrurile bune pe care le faceti la CMI, la urma urmei noi femeile stim ca nu sunteti perfecti. Ne vom ruga pentru voi pana ce Hristos va lua chip deplin in voi.

Sunt sigura ca nu ati intentionat ca acest comentariu sa sune asa de superior pe cat pare; la urma urmei, noi toti avem nevoie ca Hristos sa ia chip in noi (conform Galateni 3.28). 

Referinte

1. Exista posibilitatea ca inainte de Cadere, corpul femeilor sa fi fost in stare sa absoarba complet mucoasa endometrica asa cum se intampla la majoritatea mamiferelor; de aceea nu se observa la pisici, caini, oi, vaci menstruatie exterioara. Chiar si in ziua de azi, organismul femeii absoarbe doua treimi din aceasta mucoasa. Dar ceea ce este sigur e ca nu exista disconfort inainte de cadere, in timpul menstruatiei sau oricand altcandva. Nu avem nici o justificare sa numim menstruatia “blestem”.
2. Exista plusuri si minusuri in ambele culturi. Cu toate acestea, tarile cele mai influentate de Reforma sunt cele mai individualiste, cu toata prosperitatea pe care drepturile omului si drepturile la proprietate o pot aduce. Acest lucru se datoreaza redescoperirii doctrinei biblice a justificarii prin credinta, care a ridicat independenta individului. Acelasi lucru l-a facut si Isus cand a condamnat pacatele din inima pe care ceilalti oameni nu le pot vedea, cum sunt mania si pofta rea (Matei 5.22, 28). Asadar in timp ce cultura biblica era colectivista, si trebuie inteleasa in acest context, multe din invataturile sale se adreseaza subtil dezavantajelor acestui tip de cultura si pune fundatia pentru aspectele pozitive ale unei culturi individualiste. Vezi John Robbins, Hristos si civilizatia, Trinity Foundation, POB 68, Unicoi, TN 37692, 2003.

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici. 

“Stalpii Pamantului” – Ne invata Biblia o cosmologie mitica?

Scepticii/deistii/ateii  folosesc de multe ori 1 Samuel 2:8 ca argument pentru a dovedi ca Biblia sustine ca pamantul este asezat pe piloni, o teorie ne-stiintifica. Iata un scurt raspuns la aceasta aberatie:

Comentariul biblic al lui John Gill, publicat pentru prima data in 1766:

“Căci ai Domnului sunt stâlpii pământului, Şi pe ei a aşezat El lumea.”

Pamantul are fundatia sa, pe care este asezat, si stalpii pe care a fost asezat; insa acestia nu sunt decat puterea si  providenta lui Dumnezeu; altfel pamantul este spanzurat deasupra nimicului, inconjurat pe toate partile de aer: ca Dumnezeu poate si chiar face asta se poate concepe, si ca toate lucrurile sunt posibile prin providenta si har, lucrari alaturate in verstele precedente. Figurativ, pilonii Pamantului pot face referire la regii acestei lumi, conducatorii popoarelor si magistratilor, care uneori sunt numiti pietre de temelie si scuturile Pamantului (Zah 10:4, Ps 47:9), deoarece ei ar trebui sa indeplineasca rolul de a uni, sustine si proteja oamenii, si de a le asigura pacea si bunurile.  La fel, se poate face referire la oamenii virtuosi, care, fiind sarea pamantului, sunt si pilonii acestuia, pentru care pamantul a fost facut, este pastrat, si va continua sa existe; biserica este pilonul si pamantul adevarului; si orice om bun este un stalp in casa lui Dumnezeu, si in special propovaduitorii Evangheliei (vezi Apocalipsa 3:12, 1 Tim 3:15, Gal 2:9, Prov 9:1).

Este evident ca, in context, referinta este la regi si nu la pamantul fizic. Imediat inainte de acest verset, se vorbeste despre oameni, si imediat dupa, in context, se face referire la oameni. Este destul de clar ca acesta este sensul, asa cum Gill subliniaza. (Biblia de Studiu Ryrie mentioneaza aceleasi sensuri).

Comparati cu Iov 26:7 “El întinde miazănoaptea asupra golului, şi spânzură pământul pe nimic”. Aici contextul este cel al Creatiei fizice si este greu de inteles cum aceasta formulare ar putea avea un sens figurat.

Vezi si „Credeau autorii Bibliei ca Pamantul este plat?”

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Credeau autorii Bibliei ca Pamantul este plat?

NU – aceasta idee nu este o invatatura scripturala!

In Vechiul Testament, Iov 26:7 explica ca Pamantul este suspendat in spatiu – comparatia evidenta fiind cu soarele si luna, amandoua sferice.  Pana in anul 150 iHr., astronomul grec Eratostene deja descoperise ca circumferinta Pamantului era de 25.000 mile. Forma rotunda a planetei noastre se deducea usor prin observarea vaselor care dispareau la orizont si prin observarea umbrelor eclipselor, si putem presupune ca asemenea informatii erau cunoscute de autorii Noului Testament. Forma sferica a Pamantului era, desigur, inteleasa si de Cristofor Columb. Unii oameni predau invatatura conform caruia Pamantul era plat, dar cu siguranta nu marii exploratori. Unii critici ai Bibliei pretind ca in Apocalipsa 7:1 se demonstreaza credinta autorilor intr-un Pamant rotund, din moment ce versetul se refera la cei patru ingeri care stau la cele patru colturi ale Pamantului. De fapt, versetul se refera la cele patru puncte cardinale: nord, sud, est si vest. O terminologie similara este folosita si astazi, atunci cand vorbim despre rasaritul si apusul soarelui, desi Pamantul si nu soarele, se misca. Autorii Bibliei au folosit un limbaj “uzual”, asa cum majoritatea oamenilor fac si astazi. Fara aceasta, mesajul ar fi fost  in cel mai bun caz ciudat si probabil foarte greu de inteles. Atunci cand Biblia atinge subiecte stiintifice, ea este in intregime adevarata.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Coaste care se regeneraza

de Carl Wieland

Un impact frontal cu o cisterna plina cu combustibil la viteza de pe autostrada [1] este o experienta pe care nu o doresc nimanui. Surpriza a fost ca am supravietuit – cu siguranta Dumnezeu avea alte planuri pentru mine [2].

In timpul celor 5 luni si jumatate petrecute in spital, si in anii care au urmat, am suferit o serie de operatii pentru a mi se reconstrui diferite parti din corp, in special oasele fetei [3].

Aceste operatii au presupus de multe ori folosirea propriilor mele oase pentru grefe. Am observat ca chirurgul plastician se intorcea mereu la partea dreapta a cutiei toracice, la aceeasi cicatrice orizontala, ca sa obtina oase pentru aceste proceduri. Intr-o zi, l-am intrebat cum de nu se „termina oasele”. Mi-a aruncat o privire inexpresiva, apoi mi-a explicat ca el si echipa lui au scos cate o coasta intreaga de fiecare data. „Am lasat periostul intact si in acest fel coasta creste de obicei la loc”.

Cu toate ca am invatat si m-am pregatit sa devin medic de familie, am fost intrigat: niciodata nu am stiut asta. Periostul (sensul literal al cuvantului este „in jurul osului”) este o membrana care acopera fiecare os – acesta este acel ceva care intra intre dinti in timp ce roadeti un picior de miel, de exemplu. Periostul contine celule care pot produce un os nou. In special la tineri, „periostul coastei are o capacitate remarcabila de a regenera osul, poate mai mult decat alte oase” [4].

Chirurgii care fac operatii pe cutia toracica inlatura in mod natural coaste, iar acestea de cele mai multe ori se refac, partial sau total. Totul depinde de grija cu care este scoasa coasta; ea trebuie „decojita” de periostul in care e invelita astfel incat acesta sa ramana cat mai intact posibil. Unul din motivele principale pentru care coasta in special prezinta aceasta capacitate de regenerare este faptul ca muschii intercostali atasati furnizeaza membranei o cantitate importanta de sange.

La inceput cand chirurgul mi-a zis acest lucru, imediat m-am gandit – „Wow, asta e intr-adevar super pentru ca asta inseamna ca Adam nu a umblat toata viata cu un defect in trupul lui!” In Geneza 2.21, privitor la crearea Evei, ni se spune:

 „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei.”

In mod surprinzator, unii crestini au crescut crezand ca barbatii au cu o coasta mai putin decat femeile. Dar bineinteles ca numarul de coaste este acelasi. Unii anti-creationisti au folosit faptul ca barbatilor nu le lipseste nici o coasta ca sa batjocoreasca Cuvantul lui Dumnezeu. 

Timp de ani de zile inainte de accident, atunci cand eram intrebat despre acest lucru, dadeam urmatorul raspuns: „Daca tatal tau si-ar fi taiat un deget la un ferastrau circular, te-ai astepta ca si copiii lui sa aibe cu un deget mai putin? Sau doar fiii lui, nu si ficele? Bineinteles ca nu. Instructiunile ADN-ului care sunt transferate de la parinte la copil sunt sub forma de cod – inlaturarea unei coaste (sau a unui deget) nu va schimba instructiunile din cod, astfel incat toti urmasii vor avea toate coastele (sau degetele).”

In timp ce acest lucru este inca adevarat si pertinent, aceste informatii despre regenerarea coastei adauga o noua si fascinanta perspectiva. Dumnezeu a creat coasta, si a creat si periostul. El stia cu siguranta cum sa scoata coasta in asa fel incat mai tarziu aceasta sa creasca la loc, la fel cu se intampla cu coastele si in ziua de azi – fara a fi nevoie de vreun miracol special [5].

Adam nu a avut, deci, nici o zona sensibila in cutia lui toracica, dar a avut in tot timpul vietii lui de sute de ani, acelasi numar de coaste pe care tu si eu le avem azi.

Note

1. Viteza insumata a coliziunii, in 1986, a fost de aproximativ 180 kilometrii (112 mile)/ ora.
2. La fel ca si fiica mea Lisa, care avea 11 ani la vremea aceea, care a scapat nevatamata in mod miraculos.
3. Ca si rezultat direct al accidentului, am suferit in total 55 de interventii chirurgicale sub anestezie generala (majoritatea insa nu au necesitat scoaterea de coaste).
4. Chirurgul plastician dr. David Pennington, intr-un comunicat 7 mai 1999.
5. Bineinteles ca miracolul in sine l-a constituit modul in care Eva a fost modelata din carne si oase. De ce in acest fel – de ce nu direct din elemente  simple, sau din „tarana”, asa cum a fost creat Adam? Toti am pacatuit „in Adam” – si toti putem fi salvati prin sacrificiul lui Isus Hristos, „ultimul Adam” (1 Corinteni 15:45). Asadar era important ca fiecare din noi, inclusiv Eva, sa fim descendenti ai lui Adam.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici. 

Nascuti pentru a comunica

Aparitia in mod uimitor a unei limbi noi la 500 de copii surzi ne ofera o perspectiva asupra darului vorbirii care s-a intalnit la primii parinti.

 Limbajul – folosirea lui este cel mai important lucru care diferentiaza omul de celelalte mamifere. Noi suntem capabili sa exprimam tot felul de idei si sentimente, pe langa faptul ca putem vorbi despre obiecte materiale si putem aduce in discutie probleme ipotetice si de asemenea realitati trecute, prezente si viitoare.

Oamenii au facut experimente cu anumite animale si pasari, incercand sa le invete sa raspunda la anumite cuvinte. De exemplu, cimpanzeii au fost invatati sa foloseasca limbajul semnelor pentru a exprima un numar limitat de concepte. Dar nici un animal nu a dovedit abilitatea de a folosi limbajul la un nivel apropiat de cel al invatatorilor sai [1]. Suntem intr-adevar “fapturi minunate”.

Limbajul este parte din ceea ce te defineste ca om

 Limbajul este o parte esentiala a existentei umane. Acest lucru ne face unici in regnul animal. Dar cum au dobandit oamenii limbajul?

Este limbajul o abilitate invatata, facuta posibila prin evolutia de la primitivele mormaieli si grohaituri, sau este o latura innascuta si esentiala a fiintei umane? Filosofi si lingvisti au dezbatut aceasta intrebare timp de ani de zile, mai ales de cand Charles Darwin a popularizat teoria evolutiei.

Multi experti, care nu au dorit sa contemple existenta unui Creator, au cautat sa explice dezvoltarea si folosirea limbajului prin mijloace naturale. Astfel ei ne spun ca pe masura ce omul a evoluat, aparatul vocal al acestuia a ajuns la forma potrivita pentru a produce diferite sunete si ca pe masura ce creierul sau a devenit tot mai mare omul a dezvoltat abilitatea de a controla si de a folosi aparatul vocal pentru a comunica.

Celebrul lingvist al secolului al XX-lea, Noam Chomsky (care nu a fost creationist), a incercat sa explice limbajul. Concluzia lui a fost, opunandu-se multor contemporani ai sai, ca abilitatea omului de a folosi limbajul este innascuta [2]. Astazi avem si mai multe dovezi pentru a intari aceasta afirmatie [3].

Copiii invata cu usurinta limbajul

E fascinant sa privesti un copil mic care invata sa vorbeasca. La inceput un copil nu poate sa spuna nimic. Dar dupa cateva luni, dupa ce i-a auzit pe parintii sai si pe alti oameni vorbind in jurul sau sau vorbindu-i lui, el incepe sa spuna cuvinte care sunt inteligibile. La inceput va ganguri, scotand sunete fara inteles, explorand posibilitatile pe care le are. Cuvintele incep sa iasa pe rand (de obicei “mama”, “tata”, etc.), apoi face propozitii scurte (cum ar fi “vreau apa”), iar apoi propozitii in toata regula. Indiferent de cat de complicata este gramatica limbii materne, copilul o invata si o foloseste. Pana pe la varsta de cinci ani el cunoaste toate tiparele gramaticale semnificative, desi vocabularul sau este inca destul de sarac. Vocabularul se dezvolta rapid imediat dupa aceasta varsta, astfel incat pana la varsta adolescentei el ajunge sa invete cuvinte noi cu o viteza fantastica. Aceasta abilitate de a-si imbunatati limbajul este in sine o dovada a unei porniri innascute de a comunica. Si nu numai atat.

La copiii care cresc intr-un mediu al surzeniei, poate fi vazuta mult mai clar dorinta interioara de a comunica, deoarece acest lucru se poate face si fara folosirea cuvintelor rostite. Daca e vorba de un copil surd, iar parintii folosesc limbajul semnelor, copilul invata foarte repede sa se exprime de asemenea in limbajul semnelor. Daca parintii sunt surzi, copilul va invata acelasi lucru; iar daca auzul lui este intact, el va invata de asemenea sa vorbeasca fluent si natural datorita contactului cu alti oameni. De fapt el devine bilingv, deoarece limbajul semnelor este un limbaj adevarat cu o structura gramaticala si sintactica[4] recunoscuta, care foloseste doar gesturile facute cu ajutorul mainilor si expresii ale fetei in loc de sunete. Asadar dorinta si abilitatea de a comunica cu ajutorul limbajului este prezenta, fie ca exista, fie ca nu exista abilitatea efectiva de a vorbi [5]. 

Copiii surzi din Nicaragua

 Un exemplu deosebit de frapant in acest sens este cazul unor copii surzi din Nicaragua, raportat de Peter Radetsky [6]. In jur de 500 de asemenea copii s-au adunat pentru prima data in scoli pentru surzi, construite in 1980.  Pana atunci ei nu invatasera o forma stabilita de limbaj al semnelor. Ei traiau in diferite parti ale tarii si comunicau cu rudele lor care nu erau surde prin gesturi. Cu toate acestea, setul de gesturi al fiecarui copil avea ceva in comun cu al celorlalti.

Dar atunci cand s-au intalnit in scoli, ei au dezvoltat foarte repede intre ei o forma aparte de limbaj al semnelor. La inceput era foarte rudimentar, dar nu dupa mult timp a devenit un limbaj obisnuit care avea reguli caracteristice de gramatica si sintaxa. Judy Kegl, un neurolog comportamental la Universitatea Rutgers, a descris acest fenomen ca fiind “primul caz documentat al nasterii unui limbaj”. Ea a continuat: “Copii cu varste cuprinse intre 3 si 4 ani au fost expusi la acest limbaj improvizat si l-au absorbit. Iar apoi, in virtutea capacitatii lor de a genera un limbaj, s-a ajuns la un limbaj in toata regula.” Acest limbaj al semnelor nu are precedent. In propria noastra cultura, limbajul semnelor a fost transmis de la o generatie la alta, dar acesti copii nu au avut o astfel de mostenire. Limbajul lor a fost in totalitate fabricat de ei. “Nu au nimic pe care sa-l fi folosit ca si model”, spune Kegl. “Este o dovada clara a unei capacitati innascute de a folosi limbajul”[7].

Adam a avut un limbaj inca de la inceput

Primii oameni, Adam si Eva, au avut abilitatea de a comunica unul cu celalalt (si cu Dumnezeu) inca de la inceput, folosind limbajul. Acesta include abilitatea mentala (si dorinta) de a comunica, mijloacele fizice necesare producerii sunetelor vorbirii, abilitatea de a le auzi si abilitatea mentala de a procesa sunetele si de a le conecta cu conceptele pe care le reprezinta. Din moment ce ei nu aveau experienta majoritatii cuvintelor pe care le folosea Dumnezeu, mare parte din vocabularul lor se poate sa fi fost pre-programat, mai degraba decat dobandit.

Dupa ce Dumnezeu l-a creat pe Adam El i-a spus cateva lucruri, cum ar fi: “Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.”

Daca lui Adam nu i s-ar fi dat in prealabil unele intelesuri ale sensurilor acestor cuvinte, alaturi de structurile gramaticale in care erau folosite, comunicarea lui Dumnezeu cu el nu ar fi mers.

Dar Adam nu vazuse inca nici o faptura murind, deoarece moartea a intrat in lume doar dupa ce Adam a pacatuit (Romani 5.12). Ce a inteles el atunci din cuvantul “a muri”? Noi astazi suntem toti familiarizati cu intelesul cuvantului “a muri”, deoarece vedem moartea frecvent in jurul nostru. Nu ne place cuvantul “a muri” asa ca folosim expresii mai dulci pentru acest cuvant, cum sunt “a trece in nefiinta” sau “a se duce in cer”.  

Textul nu ne da nici un indiciu cum ca Adam nu ar fi inteles. Chiar daca el nu intelegea semnificatia si oroarea pe deplin, el trebuie sa fi stiut ca moartea era un lucru rau. Se poate de asemenea ca  Dumnezeu sa-i fi explicat ce inseamna moartea atunci cand vorbea cu Adam in gradina. Dar trebuie sa conchidem cu ideea ca el stia intelesul acestui cuvant pe care l-a folosit Dumnezeu, chiar mai dinainte sa ii experimenteze semnificatia [8].    

Limbajul este unul din principalele motive pentru care, dupa cum gasim scris in Geneza 2.20, inainte ca Eva sa fie creata, Adam nu a gasit nici un partener potrivit pentru sine printre toate animalele. Ele nu puteau sa vorbeasca cu el! Adam avea nevoie de un partener care sa poata comunica pe deplin cu el, si de asemenea sa fie cineva cu care sa poata intemeia o familie. Asa ca Dumnezeu i-a dat-o pe Eva, iar el a recunoscut ca ea era din el (Genza 2.23). Dumnezeu stia ce era cel mai bine pentru Adam si pur si simplu i-a daruit-o – la fel cum face si in ziua de azi pentru toti aceia care depind de El.

Marimea creierului nu determina abilitatea Vestitul lingvist William Foley sustine ca limbajul s-a dezvoltat atunci cand marimea creierului la oamenii evoluati a facut un salt inainte [1]. Pe masura ce creierul s-a marit, complexitatea conexiunilor neuronale a devenit mult mai mare si astfel a devenit posibila folosirea limbajului. In realitate nu marimea creierului conteaza ci felul in care creierul este organizat. Marimea creierului la om variaza foarte mult, in mod normal undeva intre 1040 ml si 1595 ml [2]. Chiar daca marimea creierului tinde sa fie corelata cu marimea organismului, ar fi simplist si fals sa spunem ca o persoana bine facuta cu un creier de 1500 ml trebuie sa fie aproape de doua ori mai inteligenta decat un pigmeu cu un creier de 900 ml! Oameni de toate marimile au aceleasi abilitati mentale potentiale, pur si simplu din cauza ca sunt oameni. Este adevarat ca unii au un IQ mai mare decat altii. Acest lucru face parte din varietatea obisnuita intre indivizi.  Dar IQ-ul nu este proportional cu marimea fizica a creierului [3]. Referinte Foley, W., Lingvistica antropologica: O introducere, Blackwell Publishers, Oxford, UK, p. 60, 1997. Cam 90%. Extremele pentru oamenii normali de aproximativ 900- 2000 ml. Vezi Lubenow, M., Bones of Contention, BakerBooks, Michigan, USA, p. 138, 1992. Eg. Skoyles, J.R. si Sagan, D., De la dragoni incoace: Evolutia inteligentei umane, McGraw–Hill, New York, p. 239, 2002, face referire la o femeie a carei creier era de 760 ml si IQ normal.

Top of Form

Bottom of Form

Referinte si note

1. De exemplu, recursivitatea – concepte in interiorul conceptelor, de exemplu “Ti-am spus sa citesti acest articol”. Un copil intelege acest lucru; un cimpazeu insa nu, indiferent de ce semne sunt folosite. Un copil se poate pune pe sine in locul altcuiva. Vezi .
2. Chomsky este faimos pentru dezvoltarea metodei analizei structurilor gramaticale cunoscute sub denumirea de “gramatica transformationala”, care s-a bazat in special pe tiparele limbii engleze. Nu a avut intotdeauna succes pe teren in analizarea altor limbi. Dar se pare ca a avut dreptate in ce priveste caracterul innascut al limbajului.
3. Vezi Sarfati, J., Infirmarea evolutionismului 2, cap. 12, Master Books, Arkansas, USA, 2004.
4. Sintaxa = Parte a gramaticii care studiază funcțiile cuvintelor și ale propozițiilor în vorbire și care stabilește regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în fraze.
5. Limbajul semnelor la oamenii surzi foloseste aceleasi arii ale creierului ca si oamenii care aud pentru limbajul vorbit. 
6. Radetsky, P., Tacere, semne si surprindere, Revista Discover, 15(8):60–68, August 1994.
7. Citata de Radetsky, ref. 6.
8. La urma urmei, Adam a stiut ce inseamna “sa nu”, desi el nu experimentase mai inainte un “nu” – conform lui J. Sarfati, Respingerea compromisului, Master Books, Arkansas, USA, p. 223, 2004.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.