Se poate crea viaţă într-o eprubetă?

de Carl Wieland

Nota trad: vezi si "A fost cu adevarat creata viata intr-o eprubeta? Contrazice asta Creatia biblica?"

Ce s-ar intampla daca o echipa de oameni de stiinta ar anunta pe primele pagini ale ziarelor de maine ca au reusit sa sintetizeze viata? Cu alte cuvinte ca au reusit sa faca din nimic, din substante chimice lipsite de viata, un organism viu, reproducator? 

Stiu (din intrebarile pe care le-am pus la unele intalniri si din vederea multor fete circumspecte) ca multi crestini s-ar ingrijora. Un lucru este sigur, multi umanisti nu ar fi in stare sa-si tina gura. 

Ei ar pretinde ca acesta a fost ultimul cui in sicriul credintei in creationism. “Nu mai este nevoie de Creator ca sa creeze viata” ar fi cu siguranta o tema de succes de pe primele pagini.

Ca sa aratam ca acestea nu sunt doar speculatii hazardate, cu putin timp in urma o echipa a anuntat ca s-a apucat tocmai de o astfel de treaba. Tineti minte, nu s-a realizat inca nimic. Ei au spus doar “Ne vom apuca sa lucram la aceasta”. Imediat, un mesaj rautacios a fost primit prin email la Creation Ministries International spunand, in esenta, “Crestini prosti ce sunteti, veti vedea… de indata ce acest lucru se intampla, credibilitatea creationismului va fi terminata.”

Totusi, chiar daca am presupune ca sintetizarea vietii va fi posibila, ar fi astfel de raspunsuri pertinente? De fapt, nu este deloc greu de demonstrat ca acestea nu vor fi nici macar pe aproape logice sau rationale. In realitate, daca acest lucru ar avea loc, pe de-o parte crestinii ar trebui sa fie incantati si sa foloseasca acest lucru ca o dovada in favoarea creationismului.

De ce?

Daca luam in considerare modul in care a aparut viata, exista in realitate doar doua alternative. 

Fie viata a fost creata de o sursa inteligenta, fie “a aparut prin sine insasi”, adica a evoluat. De fapt despre asta vorbeste evolutionismul – lucruri care s-au facut pe ele insele, care au aparut 

spontan din natura – lumea materiala – fara un ajutor din afara. Asadar, daca cineva ar pretinde ca sintetizarea vietii intr-o eprubeta desfinteaza idea de creatie, ar spune in consecinta: “Sintetizarea vietii in eprubeta dovedeste ca aceasta a evoluat.” Acum inlocuiti cuvintele subliniate din fraza cu altele cu acelasi sens si absurditatea acestei afirmatii devine clara: “Folosind inteligenta pentru a crea viata intr-o eprubeta dovedeste ca aceasta s-a creat de la sine si nu a aparut prin inteligenta.”

O alta analogie poate fi urmatoarea: sa spunem ca cineva, naufragiat pe o insula indepartata, vede un televizor portabil actionat cu baterii. Nemaivazand un televizor pana atunci, in cele din urma se intampla sa il porneasca si se uita la el cu uimire. Framantandu-si mintea despre cum a fost construit acest dispozitiv, descoperitorul lui hotaraste sa-l demonteze. Petrece ani in sir studiind si cautand sa inteleaga cum functioneaza. Folosind mii de ore de efort intelectual si fizic, acea persoana invata cum sa realizeze o copie exacta a fiecareia dintre componentele aparatului, [1] si cum sa puna componentele impreuna exact in aceeasi ordine ca la inceput. In sfarsit a sosit momentul – comutatorul este apasat – si iata, merge! Acum, dacă o astfel de realizare uimitor de geniala ar fi avut loc ar fi în mod evident o mare prostie ca o astfel de persoană să spună incantata: “Oau, acum stiu cu siguranta ca dispozitivul pe care l-am gasit s-a creat el insusi!”

Cred ca analogia este clara. Daca (sau mai bine zis “atunci cand”, cu conditia ca rabdarea lui Dumnezeu cu omenirea razvratita sa nu se termine curand) umanitatea va reusi sa sintetizeze un organism viu, acest lucru se va asemana foarte mult cu aparatul TV de pe insula. Designul original va reusi sa fie copiat, cu un mare efort intelectual.

Faptul ca, in ciuda tuturor cunostintelor noastre de biologie moleculara, nu suntem nici pe departe in zona de a sti totul despre complexitatea chiar si a celor mai “simpliste” organisme vii arata doar cat de multa “putere creatoare” si inteligenta au fost folosite in crearea primelor organisme de acest fel.

Cred ca, in principiu, oamenii vor fi capabili sa invete indeajuns astfel incat sa poata spera ca intr-o zi vor reusi sa realizeze un astfel de lucru, probabil pentru o celula bacteriana. Insa, departe de a submina creatia prezentata in Geneza, acest lucru nu face altceva decat sa reflecte chipul lui Dumnezeu in umanitate (Geneza 1.27) – creativitate si inteligenta, chiar daca acestea sunt o umbra palida a celor prezente in Creatorul ei.

Crearea unui virus sintetic

Aceeasi echipa care a anuntat ca vor incepe sa lucreze la “viata sintetica”, la sfarsitul anului 2003 au anuntat de asemenea ca au realizat un virus functional, din componente simple pe care le aveau la indemana.

Bineinteles ca un virus nu este o fiinta vie. Nu are nici un mecanism care sa il ajute sa se sustina sau sa se reproduca singur. In realitate el nu este mai mult decat o piesa parazita de ADN care are capacitatea sa “deturneze” mecanismul unei celule cu adevarat vii, pacalind-o sa faca copii ale virusului. Acest lucru este mult mai usor de inteles intr-o vreme in care virusii calculatoarelor sunt asa de raspanditi, asa cum e aratat si in tabel.   

	Virus existent	Virus de calculator
Amandoi sunt paraziti ai gazdei, care este:	O celula vie	Calculatorul tau
Amandoi constau in principal din segmente relativ mici dintr-un cod, care este:	ADN sau ARN	O linie de cod
Acest segment de cod se introduce singur (sau imita) intr-un program preexistent, numit:	ADN-ul celulei gazda	Software-ul existent pe calculator
Aceasta “reprogramare” creaza copii ale codului parazit, folosind:	Mecanismul complex al unei celule vii, care implica software-ul (informatia) si hardware-ul (mecanismul biologic)	Software-ul si hardware-ul calculatorului tau (care ar putea include si conexiunea la internet)

Analogia

Virusul sintetic care a tinut capetele de afis a fost o replica a tipului de virus cunoscut ca PhiX, care nu este daunator omului. Un lucru asemanator fusese facut si mai inainte, imitand virusul polio. 

In niciunul din cazuri “virusul sintetic” nu a fost facut pornind de la zero. Si in ciuda formularii anuntului, componentele pe care le-au folosit nu sunt ceea ce veti gasi dumneavoastra la magazinul din coltul strazii. De exemplu, ei nu au sintetizat ADN din ingrediente brute. In schimb, au fost folosite bucati mici de ADN deja existente care au fost apoi “cusute” impreuna din punct de vedere chimic astfel incat molecula mare rezultata sa contina secventa corecta. Cum au stiut care este secventa corecta? Prin cunoasterea (si copierea) secventei in virusul PhiX deja existent. Cu toate acestea, acesta este un pas major inspre posibilitatea crearii unui organism unicelular viu. 

Referinte

1.      Cercetatorii creaza virus intr-un timp record, , 24 Noiembrie 2003.

Informatia- cheia vietii

 

Moleculele cu lant lung ale vietii (cum este ADN-ul) poarta de fapt informatie programata – o secventa specifica de simboluri (asemenea literelor unui alfabet). Aceasta informatie poate fi transmisa, de exemplu la reproducere, dar nu se gaseste in proprietatile chimice ale materiei care o poarta, la fel cum mesajul de pe aceasta pagina nu are legatura cu proprietatile cernelii si ale foii. Un om de stiinta care creeaza viata isi va impune inteligenta sa asupra materiei, pentru a genera informatia necesara. 

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Ioan - evanghelistul Creatiei

Era anul 90 d. Cr. sau aproximativ atunci, 60 de ani dupa moartea si Invierea lui Isus si cam o generatie dupa moartea lui Paul.

Ioan, “discipolul iubit”, era acum ultimul apostol in viata. De douazeci  sau mai multi ani el vedea invatatura falsa, mult mai sinistra decat persecutia, infiltrandu-se in Biserica primului secol- un proces de sabotaj care daca era lasat necontrolat ar fi putut sa o distruga.

Existau aceia care invatau ca Isus Cristos nu era Fiul lui Dumnezeu (si prin urmare nu putea fi Creator, Salvator si Judecator), ca pacatul nu era o problema serioasa si ca adevarata cunoatere se putea obtine doar prin intermediari iluminati.

Pentru a respinge aceasta propagare a greselii batranul Ioan a pus pana pe papirus si a scris Evanghelia care ii poarta numele. Scopul lui era clar: “Acestea sunt scrise ca voi sa credeti ca Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, si ca crezand voi sa puteti avea viata in numele Lui”¹

Ioan evanghelistul

Ioan evanghelistul isi incepe mesajul, care urmareste castigarea sufletelor si raspunsul catre falsii invatatori ai zilelor sale, cu o subliniere a zeitatii lui Isus si a rolului sau de Creator:

“La inceput era Cuvantul si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu.El era la inceput cu Dumnezeu.Toate lucrurile au fost facute prin El si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El”²

Ioan,  ne duce inapoi la momentul cand universul a luat fiinta. Expresia folosita de el pentru Isus –“Cuvantul” (grecescul logos)- ne aminteste de mijloacele pe care Dumnezeu le-a folosit pentru a crea universul si toate lucrurile din el, adica “Si Dumnezeu a zis” sau dupa cum spune Petru “pamantul s-a format…dupa Cuvantul lui Dumnezeu”³. Prin incarnare acest Logos a devenit vizibil si a putut fi si auzit- “Cuvantul s-a facut trup si a locuit printre noi, si noi am primit slava Lui”⁴ a scris Ioan, si “noi am martorii maririi Sale” a afirmat Petru, referindu-se de asemenea la transfigurarea Lui vizibila.⁶

Lumina si intuneric

Ioan dupa ce a pus  bazele credintei ca Isus este Dumnezeul Creator, merge apoi mai departe pentru a arata ca atunci cand femeile si barbatii raspund adevarului lui cu incredere si supunere, ei merg intr-o lumina crescanda., pana cand acea lumina ii duce la acceptarea lui Cristos ca Rege si Dumnezeu. El face asta prin constatarea cresterii credintei la discipolii lui Isus.

Marturia lui Ioan Botezatorul fusese  “Iata Mielul lui Dumnezeu!” si primul raspuns nesigur al discipolilor a fost “Rabi, (care tradus inseamna : Invatatorule), unde locuiesti?”⁸ era destul, era inceputul. Ei au mers mai departe si au vazut ca credinta lor crestea pe masura ce erau martori la miracolele Lui. (“Acest inceput al semnelor Lui l-a facut Isus in Cana din Galileea. El Si-a aratat slava Sa si ucenicii Lui au crezut in El.”),⁹ i-au auzit predicile  (“Doamne, la cine sa ne ducem? Tu ai cuvintele vietii vesnice.”) ¹⁰ au reusit sa inteleaga legatura Lui cu Dumnezeu Tatal (“credem ca ai iesit de la Dumnezeu.”) ¹¹ si in final l-au cunoscut pe Cristos cel inviat in Gloria lui atoatestiutoare. Toate acestea s-au adunat in marele strigat de credinta si bucurie a lui Toma, “Domnul meu si Dumnezeul meu!” ¹²

Totusi, au fost altii care au auzit aceasta prima marturie a lui Ioan Botezatorul si au respins-o (“Iudeii i-au zis: Prin ce semn ne dovedesti ca faci aceasta?”)¹³ si ei au respins miracolele si invatatura lui Isus. Ioan ii arata pe acestia pasind din ce in ce mai adanc in intuneric.

Au fost si aceia care s-au intors din drum si nu au mai mers cu El ¹⁵ si aceia care au incercat sa-l bata cu pietre pe Isus din cauza marturiei Sale. ^!6Au fost si fariseii care au intrebat “Doar n-om fi si noi orbi!” “ Daca ati fi orbi”, le-a raspuns Isus, “n-ati avea pacat; dar acum ziceti:Vedem! Tocmai de aceea pacatul vostru ramane.”¹⁷ A fost Iuda tradatorul, in care a intrat Satana,¹⁸ si in ultimul rand au fost inaltii preoti al caror raspuns la spusele Fiului lui Dumnezeu a culminat cu crucificarea Lui.

Invatatura falsa

Astazi invatatura falsa se infiltreaza din nou in Biserica si daca este lasata nesupravegheata are potentialul de a dauna grav Bisericii.¹⁹ In acest secol adevarul despre Dumnezeu Creatorul care a venit pe pamant pentru a fi Salvatorul lumii a ajuns sa fie murdarit de filosofia evolutiei.

Daca nu a fost nevoie de un Creator la inceput de ce sa fie nevoie de un Salvator acum? Daca a existat moarte inainte de Adam cum putea rasplata pacatului sa fie moartea? Daca lumea a luptat intotdeauna cu moartea, a cartit impotriva ei si a suferit varsari de sange asa cum ne invata evolutionistii, ce restituiri I se mai pot face?²⁰ 

Si daca relatarile creatiei si judecarea lui Adam si a Evei pentru ridicare impotriva lui Dumnezeu, din primele capitole ale Bibliei sunt mituri, fictiune, sau poezie teologica de ce nu ar fi privite la fel si relatarea judecatii finale a tuturor oamenilor din ultimele capitole ale Bibliei?

Aceasta invatatura falsa vine din manuale, programe TV, si articole din reviste care ne asigura ca acest univers s-a creat singur fara ajutorul unui creator, ca nu exista “pacat” pentru ca nu exista standarde ale raului si binelui date de Dumnezeu si ca dupa ce va trece destul timp, omul va sti intr-o zi tot ce este de stiut despre orice.

Acele biserici care imbratiseaza aceasta invatatura falsa si permit acestei filosofii anticristice sa le conduca in interpretarea Scripturii , sfarsesc cu un pic mai mult decat religia umanismului bazata pe pareri. Acesta este un process de sabotaj inevitabil,  la fel  de distructiv ca oricare dintre cele carea au amenintat Biserica din secolul unu, sau despre care Isus ne-a prevenit in mesajul Sau catre cele sapte biserici mentionate in Apocalipsa.

Dar Biserica primului secol a supravietuit. Cartea inspirata a Apostolului Ioan i-a chemat pe barbati si femei inapoi la credinta in Isus Cristos- inapoi la Dumnezeu Creatorul care a murit pe cruce si s-a ridicat din nou pentru a fi Salvatorul si Domnul nostru.

Concluzie

Astazi exista mai multe motive si dovezi decat au existat vreodata pentru a crede in relatarea Creatiei si Caderii.Daca aceste adevaruri fundamentale sunt urmate, ele duc inevitabil la Isus Cristos- si acesta la randul Lui ne pune in fata alegerii daca vrem sa traim in lumina sau intuneric

Referinte si note.

1.     Ioan 20:31

2.     Ioan 1:1-3

3.     2 Petru 3:5

4.     Ioan 1:14

5.     2 Petru 1:16

6.     Matei 17:2; Marcu 9:2

7.     Ioan 1:29,36

8.     Ioan 1:38

9.     Ioan 2:11

10.  Ioan 6:68

11.  Ioan 16:30

12.  Ioan 20:28

13.  Ioan 2:18

14.  Ioan 9:13-41; 10-33

15.  Ioan 6:66

16.  Ioan 8:59

17.  Ioan 9:40-41

18.  Ioan 13:27

19.  Biserica a supravietuit, si va trai, si va birui tot efortul depus de satan, asa cum a promis Isus, “....voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. “ (Matei 16:18). Cu toate acestea, in Apocalipsa, capitolele 2 si 3, Isus a trimis un avertisment dur despre decaderea acelor biserici individuale care vor adopta invataturi false.

20.  Fapte 3:21 (vezi si Isaia 11:6-9).

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Cine a fost sarpele?

I-a vorbit intr-adevar Evei un sarpe?

In relatarea ispitirii Evei si a Caderii omenirii, in Geneza capitolul 3, ne este prezentata o creatura numita “sarpele”. Cine sau ce este aceasta creatura? Era el un sarpe adevarat? Unii oameni sustin ca povestea este doar simbolica sau alegorica, deoarece animalele nu vorbesc limba oamenilor. Deci cine sau ce este persoana care foloseste corpul acestei “bestii a campului” nu doar pentru a vorbi Evei, dar si pentru a o convinge pe ea sa nu se mai supuna atotputernicului Dumnezeu?

Regula de baza in intelegerea Scripturii, si mai ales a acelor versete care pot crea putina deruta, este de a interpreta Scriptura pe baza Scripturii, adica, sa vezi ce au de spus alte versete despre acelasi subiect. Deci ce  gasim in restul Bibliei si ne-ar putea ajuta sa identificam acest sarpe?

Ce a spus Isus

Cu o anumita ocazie Isus le-a spus unor Farisei care incercau sa il omoare:

“Voi aveti de tata pe diavolul; si vreti sa impliniti poftele tatalui vostru. El de la inceput a fost ucigas; si nu sta in adevar, pentru ca in el nu este adevar. Oridecateori spune o minciuna, vorbeste din ale lui, caci este mincinos si tatal minciunii.” (Ioan 8:44)

La care eveniment, care sa implice minciuna si crima, de la inceput, se putea referi Isus?

 Ispitirea Evei este categoric catalogata ca avand loc la  inceput, deoarece este primul eveniment inregistrat in care este implicata Eva dupa crearea ei.  Sarpele a mintit-o pe Eva cand i-a spus: “Cu siguranta tu nu vei muri”, si cum asta este prima minciuna inregistrata in Scriptura, insusirea de “tata al ei” [“ea = minciuna sau actul de a minti”] pare sa fie o descriere foarte clara a persoanei care minte cu aceasta ocazie.

Comentatorul din secolul XVIII al Bibliei, Matthew Henry, comenteaza referitor la acest pasaj:

“El [Satana] este marele promotor al falsitatii de orice fel. El este un mincinos, toate tentatiile sale sunt duse la indeplinire prin numirea de catre el a raului bine, si a binelui rau si prin promisiunea libertatii in pacat”¹

Pana la urma, eforturile sarpelui au dus la pedeapsa cu moartea care a cazut nu numai asupra lui Adam si a Evei, ci asupra intregii rase umane. Termenul de „criminal” folosit de Isus se aplica prin urmare oricui a ispitit-o pe Eva.

Munca sarpelui este deci punerea in scena a tot ceea ce Isus a pus pe seama “diavolului” in Ioan 8:44.

Mai mult, nu exista alt eveniment in istoria inregistrata care sa se potriveasca mai bine cu aceasta descriere a diavolului decat relatarea ispitirii Evei de catre sarpe in Geneza 3.

O alta legatura intre sarpele din Geneza 3 sau Satana, diavolul, apare in Apocalipsa 12:9 si 20:2:

“Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, acela care inseala intreaga lume”

Cuvantul “Satana” inseamna “adversarul” – in primul rand al lui Dumnezeu si in al doilea rand al oamenilor; cuvantul “diavol” inseamna “calomniatorul” - lui Dumnezeu in fata oamenilor si al oamenilor in fata lui Dumnezeu. ²

Sarpele identificat

Era atunci sarpele Satana? Desi Biblia ne spune ca “Satana insusi este transformat intr-un inger de Lumina” sau “se preface intr-un inger de lumina” (2 Corinteni 11:14), sunt cateva dificultati in a presupune ca ceva asemanator s-a petrecut si in Gradina Edenului. Teologul Henry C. Thiessen comenteaza:

“… sarpele nu este o descriere figurativa a lui Satana, si nici Satana in forma de sarpe. Sarpele adevarat era instrumentul din mana lui Satana. Asta este evident in descrierea reptilei in Geneza 3:1 si in blestemul aruncat asupra lui in 3:14. [ … in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece , si sa mananci tarana.] ³

Biblia  ne spune ca, imediat dupa ce Iuda a parasit camera de sus pentru a merge sa-l tradeze pe Isus, “Satana a intrat in el” (Ioan 13: 26-27). In acelasi mod demonii pot, in anumite conditii, sa locuiasca fie in alte corpuri ale oamenilor sau ale animalelor-  de exemplu momentul in care Isus a alungat o legiune de diavoli dintr-un om, si acestia au intrat intr-o turma de porci care alearga pe o panta abrupta in mare (Marcu 5: 1-13).  Este deci potrivit pentru noi sa tragem concluzia ca Satana si-a insusit si a folosit trupul unui anumit sarpe cu aceasta ocazie pentru a duce la indeplinire scopul lui subtil de a o atrage pe Eva in pacat.

Este de asemenea clar ca folosirea unui eufemism legat de sarpe, cum ar fi numirea lui “personificare a raului” sau etichetand intregul incident ca “mit” sau “poezie teologica” nu sunt potrivite. Biblia prezinta acest episod ca o intalnire personala intre Eva si Satana, la fel de reala ca intalnirea dintre Cristos si Satana in salbaticie.

Identificarea sarpelui ca cel al carui corp l-a folosit Satana ridica alte intrebari, cum ar fi daca Satana vorbea ca sa poata fi auzit?

Satana vorbea?

Cand Satana l-a ademenit pe Isus, a facut-o folosind cuvinte. Isus a raspuns si conversatia lor este inregistrata pentru noi atat in Evanghelia lui Matei cat si in cea a lui Luca (Matei 4: 1-11: Luca 4: 1-13), desi nu ni se spune nimic despre motivul pentru care Stana apare cu aceasta ocazie.

In Progresul Pelerinilor, cartea lui John Bunyan, descrierea conversatiei Crestinului si lupta cu Apollyon nu este o surpriza pentru multi crestini care au avut experiente spirituale similare. Se spune ca Martin Luther a trait conflictul cu diavolul atat de real incat, cu o anumita ocazie, a aruncat in el o calimara de cerneala.

In ceea ce priveste ademenirea Evei, scriitorul si comentatorul crestin J. Oswald Sanders scrie:

“S-a sugerat ca asa cum vorbitul magarului lui Balaam a fost un miracol divin, la fel si vorbitul sarpelui  a fost un miracol diabolic.”⁴

De unde a venit Satana?

Dumnezeu a ales sa nu ne spuna foarte multe despre originea si apostazia Satanei.⁵ Din Biblie aflam ca el este conducatorul ingerilor cazuti (numiti demoni sau diavoli), si este marele adversar al lui Dumnezeu si al omului. (Iov 1:6-12; 2: 1-6; 1Petru 5: 8).

El a cazut din cauza mandriei (1 Timotei 3:6) si noi deducem ca acest eveniment trebuie sa fi avut loc dupa a sasea zi a creatiei cand Dumnezeu “s-a uitat la tot ce facuse si iata ca erau foarte bune” (Geneza 1:31), si dupa Caderea omului inregistrata in Geneza 3.

In ceea ce priveste pozitia lui actuala, este incorect sa ne gandim la Satana ca la “conducatorul Iadului”, fiindca Biblia nu face nici o astfel de referire. Chiar Isus l-a numit “printul acestei lumi” (Ioan 12:31; 14:30; 16:11) si Biblia de asemenea il numeste “dumnezeul acestei lumi” [sau veacului] (2 Corinteni 4:4) si “domnul puterii vazduhului” (Efeseni 2:2).  El vorbeste despre Satana “cutreierand pamantul” (Iov 2:2; 1 Petru 5:8), si despre activitatea lui “in locurile ceresti” [ sau taramurile] (Efeseni 6: 11-12).

De ce a creat Dumnezeu fiinta pe care azi o numim Satana?

Intrebare: Daca Dumnezeu stia ca fiinta pe care azi o numim Satana si unii dintre ceilalti ingeri si in final si Adam si Eva se vor intoarce impotriva lui, de ce a “intrerupt” El eternitatea si a realizat  atunci creatia?

Raspuns: Raspunsul scurt este ca nu stim. Totusi se pot face niste observatii.

1.       Dumnezeu a hotarat sa permita pacatul si a ingaduit aceasta desi stia care va fi natura pacatului, ce va face acesta creatiei Sale si ce va trebui sa faca El ca sa ne salveze din pacat.

2.       Dumnezeu a hotarat sa respinga pacatul prin intermediul binelui. Asta nu inseamna ca Dumnezeu a permis pacatul pentru a aduce binele in lume, ci mai degraba a permis pacatului sa apara din alte motive si a hotarat sa il respinga prin intermediul binelui.

3.       Dumnezeu a hotarat sa faca posibila salvarea din pacat. El face aceasta in baza sangelui varsat al Fiului Sau, Domnul Isus Cristos (Evrei 9:14; 1 Petru 1: 18-19; 1 Ioan 1:7).

4.       Dumnezeu a hotarat sa distruga lucrarile diavolului (1 Ioan 3:8) si sa isi exprime dreptatea prin judecarea si pedepsirea celor rai. (Faptele 17:31; Apocalipsa 20: 10-15).

5.       Dumnezeu a hotarat sa formeze trupul oamenilor credinciosi, numit Biserica. Acest trup format din credinciosi, atat evrei cat si neevrei, se numeste “mireasa lui Cristos” (2 Corinteni 11:2; Apocalipsa 19:7); ei vor imparti Gloria lui Dumnezeu ca si copii ai lui Dumnezeu, ei sunt numiti mostenitorii lui Dumnezeu si mostenitori uniti cu Cristos si ei vor domni cu El pentru totdeauna (Romani 8: 16-17; Apocalipsa 22:5)

In legatura cu asta Dumnezeu lanseaza o invitatie in Biblie. Aceasta spune:

“Si Duhul si Mireasa zic: “Vino!” Si cine aude, sa zica “Vino!” Si celui ce ii este sete, sa vina: cine vrea, sa ia apa vietii fara plata!” (Apocalipsa 22:17)

Referinte si Note

1. Matthew Henry, Concise Commentary on the Whole Bible, Moody Press. Chicago. 1983. p. 786
2. A H. Strong, Systematic Theology, Judson Press. USA. 1907. p. 454.
3. Henry C, Thiessen, Lectures in Systematic Theology, Revised edition, Eerdmans. Grand Rapids. 1979, p. 180.
4. J. Oswald Sanders, Satan is No Myth, Moody Press. Chicago, 1975, p. 42.
5. Cele doua pasaje biblice, asociate de obicei cu acest subiect sunt Isaia 14:12-15 si Ezechiel 28:13-17. Desi ambele pasaje sunt plasate in contextul profetiilor despre regii lumesti (ai Babilonului si Tirului), fara a se face vreo referinta explicita la Satan, amandoua contin referinte cu semnificatie mistica, ce transced abilitatile si comportamentul uman, cum ar fi, “Ai spus in inima ta, Ma voi inalta la ceruri.... Ma voi face asemeni celui Prea Inalt” (Isaia 14:13-14) si “Ai fost fara pata din ziua in care ai fost creat, pana cand nelegiuirea a fost gasita in tine” (Ezechiel 28:15). Din acest motiv, unii teologi cred ca versurile se refera la starea originara a lui Satan (pe cand era numit Lucifer) si la pacatul care a dus la decaderea sa (o viziune propovodauita de parintii bisericii chiar din secolul al 3-lea). Viziunea alternativa, care sugereaza ca aceste pasaje se refera strict la regii lumesti, este sustinuta de unii teologi, precum si de cei ce resping ideea unei persoane care intruchipeaza raul.
6. Termenul  ‘Satan’ inseamna adversar sau inamic. Nu este corect sa presupunem ca Dumnezeu l-a creat pe satan intr-o stare antagonista, afirmand apoi ca Dumnezeu este creatorul raului. Din acest motiv, unii teologi sustin ca numele original al lui satan a fost Lucifer (purtatorul luminii) si ca dupa ce a fost creat el a ales sa se razvrateasca, tragand dupa el, in apostazie, un numar de ingeri. Cuvantul ‘Lucifer’ apare o singura data in scriptura, in Isaia 14:12. Vezi alte discutii la pct 5.

Este Isus Hristos Dumnezeul Creator?

Biblia afirma in mai multe locuri ca Isus Hristos este Dumnezeul Creator. Spre exemplu, ‘ Toate lucrurile au fost facute prin El  [ Cuvantul, in Greaca (logos) = Isus Hristos]’ (Ioan 1:3), si ‘ Pentru ca prin El [Isus Hristos] au fost facute toate lucrurile’ (Coloseni 1:16).

Daca acest lucru este adevarat, trebuie sa ne asteptam sa gasim anumite  asemanari intre ceea ce   s-a intamplat la crearea lumii si lucrarile lui Isus in timpul in care a stat pe pamant. Ce gasim?

In primul rand trebuie sa ne gandim ce fel de dovezi cautam.

Cateva din elementele  esentiale si distinctive ale creatiei, asa cum le gasim in Geneza capitolul  1, si in multe alte locuri din Biblie sunt:

1.       Creatia presupune ca Dumnezeu a adus la existenta imediat si instantaneu materie care nu exista, fara a se folosi de materiale preexistente sau cauze secundare, spre exemplu, in crearea cerului si a pamantului, asa cum gasim in Geneza 1:1.

Creatia presupune de asemenea modelarea, combinarea sau transformarea materialelor existente, ca si atunci cand Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana (Geneza 2:7) si pe Eva din coasta lui Adam (Geneza 2:21-22).

2.       Creatia presupune conferirea de viata materiilor lipsite de viata.

3.       Mecanismul creatiei sau mijloacele prin care lucrurile de mai sus au fost realizate a fost prin Cuvantul Domnului, ceea ce  inseamna ca Dumnezeu a spus  ( = Dumnezeu  si -a dorit sa se intample (1)) …. si s-a intamplat.

4.       Scopul sau motivul pentru care Dumnezeu a creat lumea a fost pentru a-si arata Slava  (2), ca sa-si  faca cunoscuta puterea, intelepciunea, voia si Numele Lui Sfant  (3) si astfel sa poata primi lauda din partea fiintelor create. (4)

Nota:  Nu trebuie sa ne asteptam sa gasim paralele exacte intre minunile facute de Isus si ceea ce s-a intamplat la Creatie, pentru ca Isus nu a venit sa recreeze universul ci sa caute si sa salveze pe cei pierduti (5), ca sa-si dea viata ca pret de rascumparare pentru multi (6). Cu aceste lucruri in minte haideti sa comparam aceste patru aspecte ale Creatiei cu lucrarile lui Isus.

1.       Creatia din nimic si/sau din materie deja existenta.

Cateva din minunile lui Isus au implicat crearea de materie noua. Daca au fost create din nimic sau din materie deja existenta nu ne este specificat de scriitorii Evangheliilor, deoarece ei au pus accent pe minunea in fapt si pe efectele produse de aceasta (Apostolul Ioan subliniaza invataturiile pe care Isus le-a dat prin aceste minuni), mai degraba decat orice analiza a modus operandi (modul de operare).

Prima minune a lui Isus a presupus crearea vinului. Fiind invitat la o nunta, Isus i-a instruit pe cei care serveau, sa umple sase vase de piatra cu apa si apoi sa duca din ele celui ce conducea ceremonia nuntii. Cand ei au sosit  apa fusese preschimbata in vin (7), aceasta inseamna ca au fost creati instantaneu  atomi de carbon si molecule chimice care au facut sucul de strugure, dioxid de carbon, substante colorante etc.

Alte exemple sunt cele doua evenimente in care Isus multimile: prima data a hranit mai mult de 5000 de oameni din cinci paini si doi pesti (8), iar a doua oara a hranit mai mult de 4000 de oameni din sapte paini si cativa pesti mici.

In amandoua situatiile painea si pestii existau. Isus fie a facut ca acestia sa fie multiplicati, ori a inpartit mai intai mancarea existenta si apoi a creat paini si pesti noi pana cand toti au fost hraniti.

Indiferent de cum s-a intamplat, Isus a creat suficienta paine si peste, nu numai pentru a hrani mii de oameni, dar firimiturile ramase au umplut 12 cosuri pline cu prima ocazie si 7 cosuri in cea de-a doua situatie. Aceasta a implicat nu numai crearea de carbohidrati, proteine si alte molecule apropiate structurii painilor si pestilor, dar si alinierea lor imediata in forma si structura necesara pentru a fi facuta painea si pestele.

Cateva din minunile lui Isus, spre exemplu cea de vindecare a leprosilor (10), orbilor (11), paraliticilor (12), a implicat repararea imediata a tesuturilor, nervilor muschiilor, etc.,  si cresterea instantanee sau regenerarea celulelor sanatoase. Rezultatul final a fost crearea de parti sanatoase si functionale ale corpului care sa  le inlocuiasca pe cele moarte, nefunctionale sau atrofiate.

2.       Invierea

Isus a inviat oameni care erau morti in trei situatii diferite: pe fiul unei vaduve (13), pe fiica lui Iair (14) si pe prietenul Sau Lazar (15). In cazul lui Lazar, trupul se gasea in mormant de 4 zile, si cuvintele Martei, sora lui, ne 

confirma aceasta :  ”… miroase greu, caci este mort de 4 zile” (16)

Aceasta ne arata ca procesul de descompunere a trupului mort, care pana la final ajunge tarana, deja incepuse. Astfel ca aici gasim o paralela intre ceea ce s-a intamplat in a sasea zi a creatiei, cand Dumnezeu l-a creat pe Adam din tarana pamantului si i-a suflat in nari suflarea de viata si Adam a devenit o fiinta vie (17). Isus l-a chemat pe Lazar la viata si moleculele trupului sau, aflate in proces de descompunere,  au redevenit o fiinta vie.

In cazul fiului vaduvei si a fiicei lui Iair, moartea fusese mult mai recenta, probabil in aceeasi zi in care Isus i-a inviat. Acelasi principiu se aplica si aici.

3.       Metodele folosite de Isus

Isus a folosit o varietate de metode prin care a facut minuni. Acestea au implicat atingerea leprosilor, orbilor, 

mortilor; folosirea salivei pentru a vindeca un surdo-mut (18) si a unui orb (19); folosirea tinei (cu instructiuni de spalare) pentru a vindeca un orb;  (20,21) si puterea Cuvantului pentru a vindeca, pentru a invia din morti si pentru a scoate demoni.

Totusi, ceea ce s-a intamplat in aceste situatii si in toate cazurile in care Isus a facut minuni a fost ca Isus si-a dorit sa se intample si s-a intamplat. Acest lucru este cel mai bine ilustrat in cazul  vindecarii fiului unui slujbas. Isus era in Cana din Galilea si un anume slujbas imparatesc L-a rugat  sa calatoreasca pana la Capernaum ca sa ii vindece fiul care era pe moarte. Apostolul Ioan ne descrie ce s-a intamplat , dupa cum urmeaza :

‚ Isus S-a intors deci in Cana din Galilea, unde prefacuse  apa in vin. In Capernaum era un slujbas imparatesc, al carui fiu era bolnav.

Slujbasul acesta a aflat ca Isus venise din Iudeea in Galilea, s-a dus la El, si L-a rugat sa  vina si sa tamaduiasca pe fiul lui, care era pe moarte.

Isus i-a zis : „Daca nu vedeti semne si minuni, cu nici un chip nu credeti!”

Slujbasul imparatesc I-a zis : „Doamne, vino pana nu moare micutul meu.”

„Du-te”, i-a zis Isus, „fiul tau traieste.” Si omul acela a crezut cuvintele, pe care i le spusese Isus, si a pornit la drum.

Pe cand se pogora el, l-au intampinat robii lui, si i-au adus vestea ca fiul lui traieste. El i-a intrebat de ceasul in care a inceput sa ii fie mai bine. Si ei i-au zis: „ Ieri in ceasul al saptelea, l-au lasat frigurile.”

Tatal a cunoscut ca tocmai in ceasul acela ii zisese Isus : „Fiul tau traieste.” Si a crezut el si toata casa lui.‚ (Evanghelia lui Ioan 4: 46 – 53).

Capernaum-ul era la o distanta de 27 km fata de Cana in linie dreapta, ceea ce inseamna nu era nici o posibilitate ca fiul bolnav sau oricine din Capernaum, sa il auda pe Isus sau sa fie influentat de prezenta lui fizica in Cana.

Isus si-a dorit / a voit ca baiatul bolnav sa fie vindecat, chiar si la o distanta de 27 de km, si astfel acesta a fost vindecat. In acelasi mod, Isus si-a dorit/a voit ca apa sa devina vin, asa cum s-a intamplat la nunta din Cana, si aceasta a fost preschimbata in vin. A voit ca painea si pestii sa fie inmultiti si asa s-a intamplat; si-a dorit ca cei 10 leprosi  sa fie vindecati  in drumul lor catre preoti si ei au fost vindecati. (22)

Este interesant ca un sutas roman a recunoscut  aceasta autoritate a  lui Isus. Sutasul a trimis slujitori sa ii ceara lui Isus sa vina sa vindece pe robul lui, asa cum ne scrie apostolul Luca:

‚Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casa, cand sutasul a trimis la El pe niste prieteni sa ii spuna: „Doamne nu te mai osteni atata, pentru ca nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu.

De aceea nici nu m-am socotit vrednic sa vin eu insumi la Tine. Ci zi o vorba, si robul meu va fi tamaduit.

Caci si eu, care sunt supt stapanirea altuia, am supt mine ostasi. Si zic unuia: „Du-te!”  si se duce; altuia: „Vino!” si vine; si robului meu: „Fa cutare lucru!” si-l face.”

Cand a auzit Isus aceste vorbe, S-a minunat de sutas, S-a intors spre norodul, care mergea dupa El, si a zis: „Va spun ca nici chiar in Israel n-am gasit o credinta atat de mare.”

Cand s-au intors acasa, trimisii au gasit sanatos pe robul care fusese bolnav.” (Evanghelia lui Luca 7: 6-10)

Sutasul a recunoscut ca vocea lui Isus nu putea sa fie auzita de robul bolnav, dar rezultatul, adus prin exercitarea puterii lui Isus, nu avea sa fie mai putin eficient din aceasta cauza.

4.       Gloria lui Isus vazuta prin minuni

Dupa ce este descrisa prima minune a lui Isus – transformarea apei in vin- apostolul Ioan ne spune ca  „ El si-a manifestat Slava, si ucenicii Lui au crezut in El” (23). Cand Isus a aflat ca Lazar este bolnav a spus : „ Boala aceasta nu este este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.” Si apoi, dupa ce Lazar a murit si inainte ca Isus sa il invie, El a spus Martei: „Nu Ti-am spus ca daca vei crede, vei vedea Slava lui Dumnezeu?” (24)

Apostolul Ioan numeste minunile lui Isus „semne” (25) si in evanghelia lui, Ioan arata spre ce conduc aceste semne: (26) „ Dar lucrurile acestea au fost scrise, penru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand sa aveti viata in Numele Lui.” (27)

Concluzii

Isus Hristos este Dumnezeul Creator.  Nu numai ca Scripturile afirma acest lucru,  (28) dar in timpul in care a stat pe pamant, El a facut aceleasi lucrari pe care ne-am astepta sa le faca si Dumnezeul Creator. Isus a facut aceste lucruri exact asa cum ne-am astepta sa le faca si Dumnezeul Creator – prin Cuvantul Sau, plin de autoritate, si prin exercitarea voii Sale.  Si prin aceste lucruri si-a aratat Slava Sa.

Acesta este un motiv de lauda si inspiratie pentru cei ce cred Cuvantul lui Dumnezeu, si in acelasi timp este o reconfirmare a doctrinei evolutiei teiste. Gandul ca Isus ar fi folosit procese aleatoare evolutioniste pentru a vindeca bolnavii sau pentru a invia mortii este la fel de absurd ca ideea ca El a a folosit astfel de procese pentru a crea viata la inceput.

Referinte si note

1.       Vezi R.M. Grigg, „Creatia – cum a facut-o Dumnezeu?”, Creation 13(2):36-38.

2.       Psalm 19:1

3.       Exod 9:16; Romani 9:17,22-24; Efeseni 1:5-10; 3:9-11.

4.       1 Cronici 16:29; Psalm 29:1, Apocalipsa 4:11

5.       Luca 19:10

6.       Matei 20:28

7.       Ioan 2:1-11. Noteaza vs 9

8.       Este interesant ca acesta este singurul miracol descris in toate cele patru Evanghelii: Matei 14:15-21; Marcu 6:35-44; Luca 9:12-17; Ioan 6:5-14.

9.       Matei 15:32-38; Marcu 8:1-9.

10.   Luca 5:12-13; Luca 17:11-19

11.   Matei 9:27-30; Marcu 8:22-25; Ioan 9:1-41

12.   Luca 5:17-26; Luca 6:6-10

13.   Luca 7:11-16

14.   Luca 8:41-42 si 49-55

15.   Ioan 11:1-44

16.   Ioan 11:39

17.   Geneza 2:7

18.   Marcu 7:31-35

19.   Marcu 8:22-25

20.   Ioan 9:1-41

21.   Posibil pentru a creste asteptarile din partea celor care ar fi reactionat intr-un mod particular la atingere – orbul, surzii si leprosii.

22.   Luca 17:11-19

23.   Ioan 2:11. Vezi si Luca 17:15,18; Ioan 11:4,40

24.   Ioan 11:4,40

25.   Miracolele nu sunt neaparat o dovada a zeitatii; mai degraba sunt o manifestare a puterilor supranaturale. Altii in Biblie, de la magicienii lui Faraon (Exod 7:22) la profetul mincinos (Apocalipsa 19:20), au facut minuni.

26.   Ioan face asta prin prezentarea situatiei, invatatura pe care Isus a extras-o ( de exemplu, „Eu sunt Painea vietii” dupa hranirea celor 5000; „Eu sunt Invierea si Viata” dupa invierea lui Lazar), cresterea in credinta a celor care erau dispusi sa accepte adevarul si avansarea in orbire spirituala a celor care au respins afirmatiile Domnului Isus.

27.   Ioan 20:31

28.   Ioan 1:3; 1 Corinteni 8:6; Efeseni 3:9; Coloseni 1:16; Evrei 1:2

Tradus cu acordul autorului.
Originalul aici.

Creierul nostru: folosim doar o mica parte din el?

Exista o convingere larg raspandita conform careia noi oamenii folosim doar 10-20% din capacitatea creierului nostru. Atribuita lui Albert Einstein, aceasta este una din acele afirmatii “de apucat” folosita pentru a recruta oameni in cultul “Scientologiei”. Este de asemenea una din convingerile favorite ale promotorilor “gandirii pozitive” din miscarea New Age.

Motivul pentru care aceasta convingere este acceptata pe o scara atat de larga ar putea fi faptul ca foarte populara carte a lui Dale Carnegie din 1936, Cum sa castigi prieteni si sa influentezi oameni, afirma ca majoritatea oamenilor folosesc doar 15% din creierul lor- o “afirmatie” scoasa probabil din neant. [1]
S-au facut multe progrese recente in tehnicile de cercetare a creierului, incluzand scanari sofisticate. Totusi, sunt multe lucruri pe care nu le stim inca despre cum functioneaza creierul in intregime. Nu stim aproape nimic despre cum acesta proceseaza informatia.

Cunoastem anumite activitati care isi au originea in cortexul cerebral [2], si ca anumite amintiri sunt stocate acolo. Dar nu stim unde si cum sunt stocate, nici in ce fel putem sa facem apel la amintiri, sau sa venim cu idei noi, de exemplu. Putinul pe care il stim s-a obtinut in mare parte prin studierea persoanelor a caror creier a fost deteriorat in urma unor accidente, tumori sau accidente vasculare cerebrale.

Asadar, aceasta convingere des repetata este pur si simplu gresita. Daca ar fi adevarata, lucrurile care deterioreaza creierul nu ar avea consecinte atat de grave asupra abilitatii noastre de a gandi, vorbi si de a ne aminti. [3] Daca facem o comparatie cu un calculator, “hardware-ul” este in intregime acolo, gata sa proceseze sarcini de software complexe sau relativ simple, care pot varia din cand in cand. Nici un calculator nu foloseste toate circuitele de procesare deodata- in creierul nostru aceasta ar fi echivalentul unei crize majore de epilepsie.

Cand, in anii ’60, cercetatorii au inceput sa asocieze anumite zone cu anumite functii ale creierului, unele au ramas necunoscute, ceea ce ar fi putut consolida mitul.
Dar in anii ’20, experimentele pe sobolani aratasera deja ca orice indepartare a tesutului cerebral a cauzat pierderea randamentului. Sobolanii erau invatati sarcini simple (cum ar fi navigarea intr-un labirint), apoi o portiune din cortexul cerebral era indepartata. Rezultatele au indicat ca “amintirile erau stocate pretutindeni in cortex si nu doar intr-un loc anume: cu cat s-a indepartat o portiune mai mare din cortex cu atat randamentul sobolanilor a scazut.”

Asadar, a crezut Albert Einstein acest mit? De fapt, se pare ca el “l-a folosit ca un raspuns fortat cand a fost intrebat de un jurnalist de ce a fost mai destept ca alti oameni.” [1]

Multi oameni care prezinta un blocaj in circulatia lichidului cerebral (numit hidrocefalie), la care dezvoltarea creierului se reduce la o foita subtire, au dovedit o inteligenta normala sau chiar superioara. O astfel de persoana a obtinut o diploma de prim rang in matematica, desi creierul ei era subtiat de la grosimea normala de 45 mm la 1mm- grosime medie! [4] Departe de a dovedi ca restul creierului nu era folosit, acest lucru indica faptul ca dezvoltarea creierului are o capacitate extraordinara de a compensa o astfel de problema neurologica

Creierele noastre au fost de fapt proiectate cu o capacitate compensatorie uimitoare. Dupa un accident vascular cerebral, unele din functiile pierdute pot fi preluate de alte zone cerebrale neafectate. De asemenea, portiunea creierului care este responsabila de controlul mainii se extinde pe masura ce omul invata, de exemplu, sa cante la chitara. In cazul persoanelor care orbesc, simtul tactil se imbunatateste semnificativ pentru a compensa pierderea survenita.

De ce ar trebui ca mutatiile intamplatoare, impreuna cu selectia naturala, sa favorizeze dezvoltarea unui simt tactil deosebit la indivizii orbi? Majoritatea cazurilor de orbire au loc dupa perioada optima de reproducere, asadar din punctul de vedere Darwinian, asemenea caracteristici de design “miloase”, utile doar in caz de dezastre majore, sunt greu de explicat. Ele au sens doar intr-un organism proiectat de un Creator inteligent pentru a face fata intr-o lume cazuta. [5] Creierul nostru este de departe cel mai complex lucru din Univers.

Data viitoare cand auziti pe cineva citand acest mit urban despre faptul ca “folosim 10% (sau 20%) din creierul nostru”, intrebati-l de unde stie aceasta? Cum a gradat sau a masurat aceasta? Bineinteles ca nu avut cum sa o faca. Poate fi un mod bun de a-l ajuta sa gandeasca critic si despre alte lucruri (cum ar fi evolutia) pe care, asemenea acestui mit, le-a integrat in gandirea lui ca fiind “adevar”.

Luand in considerare un profil maret

Atentia noastra a fost atrasa de aceasta fotografie din 1898 a sefului Wolf Robe (Haina de Lup) a tribului Cheyenne, facuta de Bill McClendon din Colorado. Bill subliniaza corect faptul ca evolutinistii atribuie foarte des un statut “inuman” craniilor umane fosilizate (de exemplu Homo erectus) in baza unor caracteristici cum ar fi:

• Crestele sprancenelor marite
• Frunte inclinata, retrasa spre spate
• Prognatism (proiectie anterioara a maxilarului inferior si a fetei)

Daca acest sef de trib razboinic, mandru si priceput ar trai azi, ni s-ar alatura fara indoiala in contestarea ferma a unei astfel de clasificari a persoanei lui. Primii urmasi ai lui Noe de dupa potop au expus la un grad foarte inalt diversitatea genetica si de mediu in caracteristicile craniului si ale fetei, asa cum se poate vedea, de exemplu, in diferentele dintre speciile Cro-Magnon si Neandertal. Nu ar trebui sa fim surprinsi sa vedem trasaturi reminiscente ale acestor grupuri in oamenii din ziua de azi.

Referinte si note
1. Brain drain, New Scientist 160(2165/6/7):85–86, 19–26 Decembrie 1998 pana la 2 Ianuarie 1999.
2. Suprafata exterioara, incretita pe care toata lumea o numeste “creier”
3. Werner Gitt si Rolf Höneiser ‘Cercetarea creierului: doar 10% utilizat activ? Factum, p. 24, 12 Decembrie 1998.
4. Ref. 1, p. 86.
5. Dumnezeu a prevazut caderea omului in pacat. Isaia 46:10, Apocalipsa 13:8.


Tradus cu acordul autorului
Originalul aici