Curiosity: A creat Dumnezeu universul?

de Russell Grigg

Acest program Discovery Channel “examineaza creatia universului prin comentariile si parerile prof. Stephen Hawking”. (1) Scopul pare a fi demonstrarea ca nu este necesar conceptul de Dumnezeu, pentru crearea universului si a vietii.

Crearea unui univers

Potrivit prof. Hawking, ai nevoie de doua ingrediente de baza pentru a crea un univers. Acestea sunt energia si spatiul, conform acestuia: “La momentul Big Bangului, un intreg univers a inceput sa existe, si odata cu el spatiul”. El continua spunand: “ Legile fizicii cer existenta unui lucru numit energie negativa”. Si ilustreaza aceasta, aratand un om cu o lopata in mana, care merge spre centrul unui camp. Omul incepe sa sape o groapa, in acelasi timp facand o mica movila cu pamantul scos din groapa.

Prof. Hawking ne spune:

“Groapa este versiunea negativa a movilei. Atunci cand Big Bangul a produs o mare cantitate de energie pozitiva, simultan a produs aceeas cantitate de energie negativa. In acest fel, suma celor doua energii este zero – intotdeauna; este o lege a naturii.”

Presupunem ca valorosul profesor spera ca nu veti observa doua lucruri care contrazic cam tot ceea ce zice despre Big Bang. Acestea sunt:

1. Formarea movilei are nevoie de o cauza – omul cu lopata
2. Aceasta ‘cauza’, adica omul, a existat inainte sa inceapa sa faca movila.

Prof. Hawking intreaba apoi: “Unde este toata aceasta energie negativa astazi?” si ofera raspunsul la aceasta intrebare:

“Este in spatiu. Potrivit legilor naturii care privesc gravitatia si miscarea, spatiul in sine este o rezerva uriasa de energie negativa, suficienta pentru a asigura ca suma este zero. Nesfarsita retea de miliarde de galaxii, care actioneaza una asupra alteia prin forta gravitatiei functioneaza ca un imens depozit. Energia pozitiva este asemenea movilei. Energia negativa este imprastiata in spatiu. Acest lucru inseamna ca daca suma universului este zero, nu ai nevoie de un Dumnezeu creator.”

Care a fost declansatorul?

Prof. Hawking merge mai departe si intreaba care este cauza aparitiei spontane a universului, si ofera si raspunsul: “Legile naturii ne spun ca nimic nu a cauzat Big Bangul”. Aceasta bineinteles ridica problema filozofica, daca ceva se poate auto-crea, pentru ca pana sa existe, nu este intr-o pozitie de a se cauza singur. (2)

Prof. Hawking evita aceasta apeland la “mecanica cuantica, la nivel sub-atomic”. Aici, el spune,

“... intri intr-o lume unde a crea ceva din nimic este posibil, cel putin pentru un scurt timp, din cauza mecanicii cuantice... Universul a fost odata foarte mic, mai mic decat un proton. Aceasta inseamna ca universul ar putea sa apara fara sa violeze legile cunoscute ale fizicii.”

Oamenii de stiinta critici ai acestei teorii, Alex Williams si prof. John Hartnett, afirma:

“Deci este posibil ca universul sa ia fiinta din vid doar prin o fluctuatie cuantica? Unii oameni cred asta, desi par sa uite in mod convenabil ca legile fizicii cuantice ar trebui sa fie deja existente, asa ca nu am putea spune ca universul s-a creat singur “din nimic”. Altii au subliniat, totusi, ca viata evenimentelor cuantice este invers proportionala cu masa obiectului, lucru care exclude orice astfel de eveniment cosmologic cuantic. Daca un univers ar aparea din fluctuatii cuantice, nimeni nu ar observa – durata de viata a unui univers cuantic, de dimensiunile universului nostru ar fi de mai putin de 10^-103 secunde. Mai mult, particule virtuale apar azi in vidul spatial. In singularitatea primordiala nu exista spatiu si deci nici vidul.” (3)

Cauza si efectul necesita timp

Prof. Hakwing concluzioneaza ca timpul a inceput odata cu Big Bangul, asa ca acesta nu a avut o cauza, deoarece

“... ne exista timpul inainte de Big Bang, care sa provoace cauza. Nu exista timp in care sa existe Dumnezeu. Ceea ce s-a intamplat la crearea universului este cheia finala pentru eliminarea nevoii unui creator al universului. ... Nu exista un Dumnezeu care sa ne vegheze destinul. Probabil ca viata dupa moare si iadul nu exista. Avem o singura viata sa apreciem designul extraordinar la universului, si pentru asta voi fi etern recunoscator.”

Dar stati un pic, prof. Hawking, tocmai ati distrus analogia cu movila si groapa ca explicatie pentru existenta universului. Amandoua, si movila si groapa, au nevoie de o cauza, si aceasta cauza a existat in timp inainte de aparitia movilei. Mai mult Biblia indica ca Dumnezeu exista in afara timpului.

Clarificarea situatiei

1. In primul rand, pentru ca scepticii asemeni prof. Stephen Hawking sa isi poata mentine credinta ateista ei trebuie sa ofere o explicatie naturalista pentru tot ceea ce Biblia atribuie puterii si vointei Dumnezeului atotputernic. Aceasta include crearea universului; Big Bangul este explicatia ateista la moda. Au exista si exista si altele. (4)
2. Dumnezeu ne spune in Biblie nu numai cum a creat universul, dar si cand. Nu prin mijloace care se aseamana teoriei Big Bangului. El a poruncit aparitia universului si a tot ceea ce contine el (Geneza  1), incepand cu Pamantul (Geneza 1:2). Si El ne spune ca acest lucru s-a intamplat recent, cu circa 6000 de ani in urma.
3. Timpul a fost unul dintre lucrurile pe care Dumnezeu le-a creat in prima zi. (Geneza 1:3-5)
4. Dumnezeu nu este limitat de ceea ce El a creat. Dumnezeu este etern (Isaia 57:15). El este in stare sa declare inceputul si sfarsitul (Isaia 46:10), de fapt El spune: “Eu sunt Alfa si Omega, primul si ultimul, inceputul si sfarsitul” (Apocalipsa 22:13). Toate acestea inseamna ca El transcede universul (ca El este atemporal), dar ca El alege sa se descopere in univers.
5. Contrar concluziei prof. Stephen Hawking, Dumnezeu exista, si asemeni raiul si iadul. Conform Bibliei, exista cu adevarat o viata dupa moare si aceasta implica Judecata (Evrei 9:27-28). Toti cei care doresc sa evite consecintele acesteia sunt incurajati sa se impace cu Dumnezeu acum, in aceasta viata. Facem asta prin pocainta si credinta in Fiul Sau, Domnul Isus Hristos, care a murit pe cruce pentru a ne rascumpara pacatele (Evrei 9:28; 1 Petru 2:24), si care a inviat pentru a deveni nu numai Mantuitor dar si Judecator al lumii (Fapte 17:31).

Post Scriptum

Programul Curiosity: Exista universuri paralele?, difuza in Australia pe Discovery Channel, la doua saptamani dupa episodul cu prof. Hawkins, avanseaza patru teorii diferite, din partea a patru oameni de stiinta diferiti despre originea asa numitelor universuri paralele. Una din aceste teorii enunta ca atunci cand o gaura neagra absoarbe o stea, gravitatia roteste materia stelara intr-o spirala gata de explozie. Apoi aceasta materie este aruncata pe la celalalt capat al gaurii negre, ca dintr-o gaura alba. Omul de stiinta afirma ca aceasta demonstreaza ca “big bangul nostru este rezultatul unei gauri negre din alt univers”. Asadar, unul dintre oamenii de stiinta citati de Discovery, spune in esenta ca prof. Stephen Hawkins a gresit in “stiinta” utilizata (nu exista cauza a Big Bangului) pentru a “dovedi” ca Dumnezeu nu exista.

Referinte

1. Partial cu vocea generata pe computer a prof. Hawking, partial cu vocea actorului Benedict Cumberbatch.
2. Pentru discutii suplimentare vezi Sarfati, J. Refuting Compromise, Creation Book Publishers, Atlanta, 2011, pp. 175–76.
3. Williams, A., and Hartnett, J., Dismantling the Big Bang, Master Books, Arizona, 2005, p. 120.
4. Incluzand teoria “starii stabile” popularizate de Fred Hoyle si altii, si “teoria plasmei” propagata de Eric Lerner in 1991 in cartea sa Big Bangul nu a avut loc.

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Ape tulburi

Clarificand confuzia legata de selectia naturala

de Carl Wieland

‘Selectia naturala’ este vazuta de multe ori ca ‘supravietuirea celui mai puternic’, sau mai recent ‘reproducerea celui mai puternic’. Multi oameni fac o confuzie, crezand ca selectia naturala este automat o dovada pentru ideea ca moleculele s-au transformat in microbi, care au devenit miriapozi, magnolii si directori. Majoritatea prezentarilor despre evolutie sporesc confuzia, in mod convenient, uitand sa arate ca nici macar conform teoriei evolutioniste, acest lucru nu poate fi adevarat; selectia naturala, de una singura, nu poate crea lucruri noi.

Darwin, un plagiator?

Selectia naturala se refera la un proces simplu si de bun-simt. Un creationist, zoologul/chimistul Edward Blyth (1810-1873), a scris despre asta in perioada 1835-’37, inaintea lui Darwin, care foarte probabil a imprumutat ideea de la Blyth (1). Un organism poate poseda o caracteristica mostenita care, intr-un anumit mediu, ii ofera o sansa mai mare de a isi transmite genele mai departe, generatiei urmatoare (comparativ cu semenii sai care nu au aceasta trasatura). Dupa mai multe generatii succesive, aceasta trasatura are toate sansele sa devina predominanta in acea populatie. O astfel de succes poate fi obtinut pe mai multe cai:

Ø  O sansa mai mare de supravietuire De exp, organismul este “mai adaptat pentru supravietuire”. Asta inseamna ‘supravietuirea celui mai puternic; nu se refera neaparat la puterea fizica. Daca este mai probabil (sau mai putin) sa supravietuiesti, ai in consecinta mai multe (sau mai putine) sanse sa transmiti genele urmasilor. De exemplu, gena pentru par lung va creste sansele unui animal de a supravietui intr-un climat rece. Genele pentru colorit alb vor imbunatati sansele unui urs intr-o zona inzapezita (camuflajul nu foloseste pentru aparare; poate ajuta un pradator sa se apropie de prada). Astfel, avand sanse mai mari sa evite inanitia, un urs mai deschis la culoare are sanse mai mari de supravietuire si in consecinta, are sanse mai mari sa isi transmita genele mai departe.

Ø  O sansa mai mare de a isi gasi un partener. Daca femelele unei specii de peste prefera partenerii cu coada mai lunga, atunci masculii speciei cu coada mai lunga vor avea sanse mai bune sa se reproduca, asa ca genele lor (inclusiv cele pentru coada lunga) vor avea sanse mai bune sa fie copiate. Genele cozii lungi (si astfel exemplarele cu coada lunga) vor deveni astfel mai intalnite la acea populatie.

Ø  Orice alta cale de a creste succesul reproducerii  Luati in calcul o specie de plante, ale carei seminte sunt purtate de vant. Daca are gene care ofera semintelor o forma care le confera un profil aerodinamic mai bun si care le ajuta sa ajunga la distante mai mari decat ale suratelor sale, atunci genele sale (si implicit si trasatura sa) vor fi favorizate, ‘selectate’ in mod ‘natural’, de aici termenul de selectie naturala. Invers, daca acea planta se afla pe o insula, semintele care calatoresc o distanta mai mare vor avea sanse mai mari sa ajunga in ocean. In acest caz, gena ‘aerodinamica’ reprezinta un dezavantaj. Presupunand ca ambele tipuri de gene ar fi disponibile, acest efect ar face ca, dupa cateva generatii, pe insula sa ramana doar plantele care produc seminte ce nu ajung foarte departe.

Adaptarea

Astfel, organismele se pot adapta la mediul in care se gasesc. Sa luam ca exemplu o populatie de plante care are gene amestecate pentru lungimea radacinilor. Daca expunem acea populatie secetei, in mod repetat, plantele cu cele mai mari sanse de supravietuire sunt cele care au radacini mai lungi, care le permit sa ajunga la panza freatica. Asadar, este mai putin probabil ca genele pentru radacini mai scurte sa fie transmise mai departe (vezi diagrama). In timp, nici una din aceste plante nu va mai avea gena pentru radacini scurte, asa ca vor deveni de tipul ‘radacini lungi’. Vor fi mai bine adaptate la conditii aride, decat predecesoarele lor.

Credinta lui Darwin

Aceasta adaptare, in realitate o ‘mulare pe mediul inconjurator’, a fost vazuta de catre Darwin ca un proces creativ, fara limite. Daca ‘noi’ varietati, adaptate la mediu, pot aparea intr-un timp scurt, avand mult timp la dispozitie, ar putea da nastere unui numar nelimitat de caracteristici, mergand pana la aparitia unor noi forme de viata. Asa credea el ca au aparut plamanii, intr-o lume in care nu existau anterior, si penele intr-o lume fara pene. Darwin nu stia cum functioneaza ereditatea, dar oamenii din ziua de azi ar trebui sa stie mai bine. El nu stia, de exemplu, ca ceea ce se transmite in procesul de reproducere este, in esenta, un pachet de date (genele), informatii codate.

Ceea ce este foarte important si accentuam de fiecare data este ca selectia naturala elimina informatii. Prin definitie, nu este capabila sa creeze nimic nou. In exemplul de mai sus, plantele se adapteaza datorita eliminarii anumitor gene; pierd o informatie pe care stramosii lor o aveau. Informatia pentru radacini lungi era deja prezenta in populatie; selectia naturala nu a dus la aparitia unor informatii noi.

Pretul platit pentru adaptare, sau specializare, este intotdeauna pierderea permanenta a unor informatii din codul genetic ale acelor organisme. Daca mediul s-ar schimba, si numai plantele cu radacini scurte ar putea supravietui, informatia necesara nu va “reaparea” in mod magic; populatia nu s-ar mai putea adapta. Singurul caz in care ar putea sa apara ar presupune existenta unei populatii mixte, hibride, in care ambele tipuri de gene sa fie prezente.

Limitele varietatii

Intr-un astfel de proces, de pierdere a informatiei, exista o limita a variatiilor, pentru ca fondurile genetice nu pot pierde informatie la infinit.

Acest lucru poate fi vazut in selectia raselor, care este o alta versiune (artificiala) de selectie – principiul este identic cu cel al selectiei naturale. Sa luam caii, ca exemplu. Oamenii au putut sa obtina tot felul de varietati din caii salbatici – cai de munca, ponei, etc. Dar limitele sunt atinse rapid, deoarece selectia poate lucra numai cu ceea ce are deja. Poti creste cai albi, maro si asa mai departe dar, oricat ai selecta nu vei putea niciodata sa generezi un cal verde – informatia nu exista in populatia cabalina.

Limitele varietatii apar si datorita faptului ca fiecare specie de cal detine mai putina informatie genetica decat caii ‘salbatici’, al carei descendent este. Se stie, ca un lucru de baza, ca nu poti poti porni cu un ponei Shetland si incerci sa selectezi un armasar Clydesdale – informatia pur si simplu nu mai este acolo! Cu cat specializarea este mai mare (sau ‘adaptarea’, in acest caz omul este cel care joaca rolul ‘mediului’), cu atat fondul genetic este ‘mai subtiat’ si sunt posibile mai putine variatii pentru viitor.

Aceste argumente, logice si evidente, arata clar ca selectia naturala este departe de a fi procesul creativ, “crescator”, fara limite imaginat de Darwin (si de multi din oamenii de astazi, pacaliti de sistemul public de educatie).

Bineinteles, teoreticienii evolutionisti sunt convinsi de acest lucru. Stiu ca trebuie sa se bazeze pe alte procese pentru a justifica crearea de informatii noi, din cauza ca povestea evolutionara o cere. Odata ca niciodata, afirma ea, era o lume cu creaturi ce traiau fara plamani. Apoi informatia necesara pentru crearea lor a aparut cumva, dar penele nu existau – mai tarziu au aparut si acestea. Dar ideea de baza este ca, selectia naturala de una singura este incapabila sa creeze. Este un proces de ‘triere’, de alegere intre mai multe lucruri care trebuie sa fie deja in existenta.

Alegerea naturala In 1872, a avut loc o incercare de alegere a lui Darwin in cadrul prestigioasei sectiuni zoologice a Institutului Francez, aceasta esuand cu doar 15 voturi pro dintr-un total de  48. Un membru proeminent al Academiei a oferit urmatoare explicatie: ‘Lucrul care a inchis portile Academiei pentru domnul Darwin a fost faptul ca lucrarile care i-au adus faima – “Originea Speciilor” si apoi “Descendenta Omului”, nu sunt stiintifice, ci doar o suma de presupuneri si ipoteze absolut gratuite, deseori evident failibile. Aceste tipuri de publicatii si aceste teorii sunt un exemplu negativ, pe care o institutie care se respecta nu le poate incuraja.’ (1) Totusi, pe 5 August 1878, Darwin a fost ales ca membru corespondent al Sectiunii Botanice ale aceluiasi institut. Darwin ii scria lui Asa Grey urmatoarele: ‘Este o gluma buna  faptul ca am fost ales in Sectiunea Botanica, cand cunostintele mele se intind marginal mai mult decat faptul ca margareta e o floare si mazarea o leguminoasa’. (2) Referinte Din “Viata si scrisorile lui Charles Darwin”, D. Appleton and Co., Londa, 2:400, nota de subsol, 1911. Ref. 1, p. 401

Cum explica evolutionistii aparitia informatiilor noi?

Din moment ce selectia naturala poate doar taia, teoreticienii de astazi ai evolutionismului se bazeaza pe mutatii (greseli aleatoare de copiere in procesul de reproducere) pentru a crea material de operare pentru selectia naturala. Dar asta e o problema separata. S-a demonstrat in mod convingator ca mutatiile observate nu adauga informatie, si ca mutatia are piedici teoretice serioase in aceasta zona. (2) Unul din cei mai buni oameni de stiinta in domeniul informatiei, Dr Werner Gitt de la Institutul Federal German de Fizicia si Tehnologie din Braunschweig, spune, ‘Nu exista nici o lege naturala cunoscuta prin care materia poate da nastere informatiei, nici un proces fizic sau un fenomen material nu poate face acest lucru’. (3) Provocarea sa, de a contrazice stiintific aceasta afirmatie a ramas fara raspuns de cand a fost publicata. Chiar si acele mutatii care ofera un avantaj in supravietuire sunt vazute ca fiind pierderi de informatie, nu creeaza materialul de care selectia naturala are nevoie pentru a trece la treaba. (4)  (Vezi ‘Orbitor de clar?’.)

Sa recapitulam:

1. Selectia naturala nu adauga informatie, de fapt o reduce.
2. Evolutia are nevoie de o cale de a adauga informatie.
3. Mutatiile (greseli genetice de copiere) trebuie invocate pentru a explica cum informatie noua a aparut, necesara pentru ca selectia naturala sa poata  ‘ghida’ procesul evolutionist.
4. Mutatiile studiate pana in prezent par a fi pierderi de informatii – lucru deloc surprinzator pentru un proces aleator. (5)
5. Este deci ilegitim sa pretinzi pe baza cazurilor de selectia naturala (care reduc informatia in populatii) ca exemple de ‘evolutie la lucru’.
6. Selectia naturala, care opereaza pe baza informatiilor create in bazinele genetice originale, are sens intr-o lume decazuta. Poate optimiza modul in care organismele se integreaza in mediu, si ajuta la franarea extinctiei intr-o lumea blestemata si muritoare. Prin ‘impartirea’ unui bazin de informatii in unele mai mici, poate adauga diverse varietati intre descendentii unui tipar original, exact asa cum se intampla cu diversele specii de cai. Chiar si ‘speciile’ noi pot aparea astfel, dar fara informatie noua. Asta ajuta in explicarea diversitatii de astazi in comparatie cu perioada lui Noe.

Poate daca ‘adevaratii credinciosi’ ai evolutionismului ar avea dovezi convingatoare ale procesului creativ, nu ar simti nevoia sa tulbure apele atat de des, prin prezentarea unui proces ‘descendent’ (selectia naturala) ca si cum ar demonstra credinta lor intr-un proces ‘ascendent’ – evolutia molecula-om.

Trebuie sa spunem unei lumi din ce in ce mai educate despre cum certitudinile schimbarilor biologice se leaga de istoria reala a lumii, descrisa in Biblie, sa ii ajutam sa inteleaga si sa creada mesajul Evangheliei care este bazat pe istoria reala.

Orbitor de clar? Unui membru CMI care vizita o pestera in Australia, i s-a aratat de catre un ghid o specie de crustaceu orb, care in acel mediu intunecat si-a ‘dezvoltat abilitatea de a nu vedea’. (!) In mod evident, o mutatie (eroare genetica de copiere) care cauzeaza orbirea unui crustaceu care traieste intr-un mediu iluminat ii va ingreuna supravietuirea.Totusi, acelasi lucru nu este un handicap acolo unde nu este lumina, si ca beneficiu atasat, animalul nu ar fi susceptibil unor infectii oculare ca semenii sai ce vad. Acest mic avantaj este suficient pentru a asigura ca, dupa un numar de generatii, toate aceste crustacee sa posede gena defecta, fiind cu totii orbi. In fapt ei nu si-au dezvoltat abilitati noi ci doar au pierdut una. O pierdere poate oferi un avantaj in lupta pentru supravietuire, dar ramane o pierdere. Credinta evolutionista presupune ca o cantitate masiva de informatii a aparut de-a lungul timpului; aratand cum informatia se pierde sau este corupta nu poate confirma aceasta credinta.

Referinte

1. Taylor, I., In mintea oamenilor, TFE Publishing, Toronto, Canada, pp. 125-133, 1984.
2. De la broasca la print video, produs de Keziah,. Vesi si Spetner, L.S., Nu din intamplare!, The Judaica Press Inc., New York, 1998.
3. Gitt, W., La inceput era informatia, Christliche Literatur-Verbreitung, Germany, p. 79, 1997.
4. Wieland, C., Greselile Gandacilor, Creation 19(3):30, 1997
5. Nota de subsol adaugata in Iulie 2010: De cand acest articol a fost scris, au fost propuse mai putin cazuri decat degetele de la o mana – si unele nu foarte clare, cum ar fi bacteria care poate digera nylon. Sunt mii de mutatii care au fost studiate – pentru ca mecanismul neoDarwinian sa fie credibil, ar trebui sa fie sute care sa se incadreze, insa in continuare sunt virtual non-existente, chiar daca este de conceput ca intr-un caz extrem de rar, o schimbare aleatoare ar putea sa adauge o mica portiune de informatie (complexitate specificata), pentru ca selectia naturala sa lucreze.  

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Este ‘bunatatea’ noastra suficienta pentru Dumnezeu?

Geneza ... radacinile Evangheliei

de Ann Lamont

Cand crestinii marturisesc, ar trebui ei sa se limiteze la Noul Testament, unde este discutata viata si lucrarea de mantuire a Domnului Isus, sau ar trebui sa includa si parti din Geneza, pentru a fi de ajutor? Indiferent de ce materiale sunt folosite, un numar de adevaruri de baza trebuie explicate unui non-crestin. Diagrama este bazata pe un tipar evanghelic uzitat. (1)

1. Recunoaste ca:

Exista un Dumnezeu care ne iubeste si ne-a creat

2. Accepta ca:

TOATA lumea este PACATOASA si despartita de Dumnezeu

3. Crede ca:

ISUS A MURIT IN LOCUL NOSTRU si s-a ridicat din morti pentru a rascumpara pacatele noastre.

4. Raspunde prin:

Acceptandu-l individual pe Isus si rugandu-l sa ne ierte pacatele si sa fie Mantuitorul si Domnul nostru.

Dupa ce accepta existenta unui Dumnezeu creator care ne iubeste, o persoana trebui sa accepte ca este pacatoasa, separata de Dumnezeu prin pacat. Totusi, multi oameni ezita in a isi asuma acest al doilea pas. Unii oameni cred ca raul si binele sunt relative, asa ca Dumnezeu va fi satisfacut daca fiecare face ceea ce crede ca este bine pentru sine. Altii cred intr-un Dumnezeu ‘Mos Craciun’ care revarsa binecuvantari peste toata lumea.

Multi oameni pretind ca unele comportamente ca egoismul, minciuna si inselatul sunt necesare pentru a avansa in viata, o parte din natura noastra, si nu pacate, din moment ce omenirea a evoluat prin “supravietuirea celui puternic”. Multi altii considera ca sunt ‘suficient de buni’ pentru a fi acceptati de Dumnezeu. Si lista poate continua.

Experienta personala

Dificultatile intampinate deseori de oamenii ‘buni’  sunt ilustrate de parintii mei. Erau cinstiti, muncitori, iubitori si grijulii. Casa noastra era armonioasa si sigura. Parintii mei au facut multe sacrificii pentru a ne oferi mie si fratelui meu o educatie mai buna ca a lor. Erau cumpatati si ne-au implinit intotdeauna nevoile reale. Si-au sacrificat cu altruism interesele atunci cand fratele meu si eu eram tineri, alegand in schimb sa ne ajute in organizarea activitatilor in care eram implicati. Vacantele familiale erau foarte educationale si placute.

Parintii mei ne-au pregatit pentru viata, invatandu-ne lucrurile de care vom avea nevoie atat in casa cat si in afara ei. Ne-au trimis la scoala duminicala pentru a intari valorile morale ale casei noastre. Au fost parinti ‘buni’ si cetateni ‘buni’, asa ca in mod sigur au fost suficient de buni pentru Dumnezeu?

Amandoi parintii vedeau un natura (Psalmul 19:1. Romani 1:20) dovezi clare ale Dumnezeului creator, marele arhitect al universului. Ei credeau ca Dumnezeu era iubitor, deoarece ‘rasplatise’ familia mea ‘buna’ cu relatii stranse si vieti implinite. Totusi, urmatorul pas in procesul crestin prezenta o problema.

Din cauza ‘bunatatii’ lor, nici unul din parintii mei nu putea recunoaste ca erau pacatosi despartiti de Dumnezeu. Credeau ca un Dumnezeu iubitor va oferi fiecarui bebelus o ‘pagina alba’, urmand ca de acolo, el sa ramana acceptabil pentru Dumnezeu daca faptele bune le compenseaza pe cele rele (vezi diagrama). Multi oameni impartasesc aceasta viziune. (2)

Aceasta gandire incorecta poate proveni din ignorarea anumitor parti din Biblie (in special a istoriei lui Adam si Eva, care ne ofera o intelegere corecta asupra pacatului) si din interpretarea gresita a altor parti (viata lui David).

Definitia si originea pacatului

Initial, Adam si Eva se bucurau de o relatie personala apropiata cu Dumnezeu si erau fara pacat. Poate Dumnezeu a dorit ca oamenii sa il iubeasca si sa il asculta prin alegere si nu fortati, El le-a oferit alegerea intre ascultare si razvratire. Le-a spus sa nu manance din “copacul cunostintei binelui si raului”. (3) Ei au ales neascultarea – razvratirea impotriva lui Dumnezeu, care este definitia pacatului. Astfel pacatul a aparut prin actiunile si atitudinilor din gradina Edenului (Geneza 3:8:13, Romani 5:12) (4)

Consecintele pacatului

Din moment ce Dumnezeu este sfant si nu sufera pacatul (Habacuc 1:13), pacatul lui Adam si al Evei trebuia sa aiba consecinte. Creation a incetat sa mai fie “foarte buna” (Geneza 1:31) si a s-a “legat” de moarte si decadere (Roamani 8:19-22, Isaia 51:6). Adam si Eva au fost alungati din Eden (Geneza 3:23-24) unde toate nevoile lor erau implinite. Impreuna cu descendentii lor, de atunci inainte ei au trebuit sa indure munca grea si durerea (Geneza 3:16-19)

Totusi, cea mai grava consecinta a neascultarii lor a fost moartea. Moartea spirituala, ruperea legaturii cu Dumnezeu, a intervenit imediat (Geneza 3:8-11). Moartea fizica a aparut mai tarziu (5) (Romani 5:12), dar procesul a inceput din acel moment. (6)

Transmiterea pacatului tuturor oamenilor

Initial, Adam si Eva nu erau constienti de rau. Totusi, odata ce au mancat din “pomul cunostintei binelui si raului”, totul s-a schimbat. Din pacate, ei au cedat tentatiei si au pacatuit prin neascultare (Geneza 3:6). Au incercat sa paseze vina pentru actiunile lor (Geneza 3:12-13) si au experimentat frica si rusinea (Geneza 3:7,10).

Adam si Eva nu au putut “dezvata” ceea ce experimentasera si nu s-au putut intoarce la starea inocenta. Relatia lor deteriorata cu Dumnezeu i-a lasat neputiniciosi in fata pacatului, asa ca atitudinile si actinuile pacatoase au devenit o parte integranta a vietii lor, au dobandit ‘natura pacatoasa’ (Romani 5:5-8).

Dorinta lui Dumnezeu de a fi ascultat prin alegere se aplica fiecarei persoane care s-a nascut (descendentilor lui Adam si Eva – Fapte 17:26). Asemeni lui Adam si Eva, dupa cadere, fiecare persoana a trebuit sa traiasca cu cunostinta raului, tentatiile acestuia si neputinta de a il combate in mod constant, fara o relatie corecta cu Dumnezeu. Asadar, fiecare persoana a mostenit aceasta ‘fire pacatoasa’ (Romani 5:12) si a avut aceasta natura de la nastere (Psalmii 51:5) chiar daca ei insusi nu au comis nici un pacat inca (vezi si Psalmii 58:3).

Contrar gandirii populare, profesorul de psihologie Paul Bloom de la Universitatea Yale afirma: “Tot mai multe dovezi indica faptul ca oamenii au un simt moral rudimentar inca de la inceputul vietii.” (7)

Si ca: “Un anume simt al binelui si raului pare a fi gravat in oase”. Asa cum spunea apostolul Pavel, oamenii “dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor” ( Romani 2:15).

Tragic, dar nimeni nu se naste cu o ‘foaie alba’ si, chiar daca ar beneficia de asa ceva, nimeni nu ar putea sa o tina asa. Din cauza ‘naturii pacatoase’ fiecare persoana, inevitabil alege raul in detrimentul binelui, in ciuda celor mai bune intentii (Romani 7:19) si astfel un pacatos este condamnat (Romani 3:23). ‘Binele’ nostru (oricat de mult) nu conteaza in fata unui Dumnezeu sfant care nu poate accepta nici un pacat (oricat de mic) (Habacuc 1:13). (Vezi diagrama)

Intepretari gresite

La suprafata, viata lui David pare sa arate ca binele facut poate contrabalansa raul. Cand David a vazut o femeie frumoasa, s-a lasat prada ispitei, a comis adulter si apoi a aranjat ca sotul ei sa fie ucis (2 Samuel 11). Totusi, acest episod a fost “o pata pe un caracter corect si inchinat slujirii lui Dumnezeu” (8), Dumnezeu numindu-l pe David “un om dupa inima Mea” (1 Samuel 13:14, Fapte 13:22, Fapte 7:46). In timp ce “binele” lui David pare sa contrabalanseze propriul pacat, este acesta motivul pentru acceptarea sa de catre Dumnezeu? Deloc!

Atunci cand profetul Natan il confrunta pe David si il condamna pentru ceea ce a facut  (2 Samuel 12), David isi marturiseste pacatul si cauta iertarea Domnului din toata inima. Acesta a fost adevaratul motiv pentru Dumnezeu i-a iertat pacatul lui David ( 2 Samuel 12:13, Ps. 32:5, Ps. 51:1) (vezi diagrama).

Interpretate corect, vietile lui David si celorlalti oameni biblici contrazic in mod clar viziunea conform careia ‘bunatatea’ noastra poate compensa pacatele, in ochii lui Dumnezeu.

Necesitatea unui Adam real si a unei caderi reale

Romani 5:14-19 si 1 Corinteni 15:21-23 ne arata clar ca problema noastra este identica cu cea a lui Adam. Daca problema lui Adam si pacatul lui in fata lui Dumnezeu nu ar fi fost reale, problema noastra ar fi? Cele doua sunt inseparabile.

Evolutia sugereaza explicatii pentru ‘pacat’ si aparitia omenirii fara necesitatea lui Adam. Dar, daca Dumnezeu a creat oamenii ca pe niste creaturi violente, egoiste, fara o relatie cu El, ne-ar condamna El pentru ca sunt asa cum El ne-a facut? Nu ar fi drept sa faca asta. If Dumnezeu ar fi creat oamenii “pacatosi”, separati de El, nu am avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu – o contradictie totala a Evangheliei.

Isus insusi a vorbit despre Adam ca un personaj real, asa cum a facut si Pavel, Luca, Iuda, Osea si scriitorul Cronicilor. (9) Atunci cand vorbeste despre legamantul casatoriei (Matei 19:4, Marcu 10:6), Isus afirma ca este asa cum a fost si la “inceputul creatiei” (10), cand Dumnezeu a facut femeia (Eva, Geneza 2:22) pentru a fi sotia barbatului (singurul barbat Adam, Geneza 2:7, 15:22).

In mod repetat, Pavel vorbeste despre Adam si va ca persoane reale (1 Cor 15:45; (11) 2 Cor 11:3) a caror neascultare a adus pacatul (Romani 5:12) si moartea (1 Cor 15:21-22) in lume. Similar, Pavel a scris despre ei ca fiind creati de Dumnezeu ca indivizi (1 Tim 2:13) si despre aparitia pacatului in gradina Eden (1 Tim 2:13-14). Biblia mentioneaza numele descendentilor pe linie paterna de la Adam la David (1 Cronici) si de la Adam la “tatal pamantesc” al Domnului Isus, Iosif (Luca 3:23-28). (12) Iuda v.14 si Osea 6:7 vorbesc despre Adam. Daca Adam nu ar fi fost real, Biblia ar fi plina de minciuni si greseli care i-ar distruge complet autoritatea.

Concuzie

Orice motiv ar avea o persoana, de a nu recunoaste ca este pacatoasa, solutia este aceeasi – dobandind intelegerea corecta a pacatului, oamenii pot recunoaste ca ei sunt pacatosi, despartiti de Dumnezeu si ca nu pot face nimic prin ei insisi pentru a restabili partasia cu Dumnezeu.

Singura solutie este sa fim iertati de Dumnezeu. Aceasta implica sa credem ca Domnul Isus este mantuitorul nostru care a murit pentru a ne obtine iertarea de pacate.

Referinte

1.      Adaptat din “Cunoscandu-l personal pe Dumnezeu”, produs de Campus Crusade for Christ, Australia. Cuvintele nu sunt identice.

2.      Din pacate, exista unele organizatii pseudo-religioase care propovaduiesc un Dumnezeu creator si iubitor si care subliniaza ca trebuie sa fii o persoana “buna”, dar nu fac nici o referire la pacat sau un Mantuitor. Aceasta insala multi membri sa creada ca “bunatatea” personala este suficienta pentru a ii face acceptabili in fata lui Dumnezeu.

3.      Nu era nimic in neregula cu fructul in sine, totul era “foarte bun” (Geneza 1:31) inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca. Problema era neascultarea.

4.      Eva a mancat fructul deoarece a fost inselata; Adam stia ce face insa a ales sa ii faca pe plac sotiei in loc sa asculte de Dumnezeu (Geneza 3; vezi si 1 Tim 2:14)

5.      Daca moartea fizica ar fi fost imediata, rasa umana ar fi disparut in acel moment, deoarece Adam si Eva nu aveau copii.

6.      Cuvantul ebraic se citeste ca “murind, vei muri).

7.      “Bebelusii constientizeaza diferenta intre bine si rau la sase luni, conform unui studiu”, www.dailymail.com, 9May 2010.

8.      J.D. Douglas, N. Hillyer, F.F. Bruce, et al. (Eds.) New Bible Dictionary, 2^nd ed. Leicester, UK: IVP, p.268.

9.      Atunci cand Adam este mentionat in Biblie, intotdeauna se vorbeste ca despre o persoana reala. Ideea ca el este un simbol nu apare nicaieri.

10.  Asadar omenirea nu a aparut la sfarsitul procesului de creatie intins pe miliarde de ani. Din moment ce Biblia permite numai mii de ani pentru genealogiile descendentilor lui Adam, cuvintele Domnului Isus indica spre “inceputul creatiei” care a avut loc cu numai cateva mii de ani in urma.

11.  Aici Pavel citeaza Geneza 2:7

12.  Daca Adam nu ar fi existat, genealogiile ar fi falsificate, minciuni deliberate.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Petre Tutea - un gand

"Omul absurd vrea sa iasa de sub stapanirea zeului, acceptand topirea in natura, in locul ferestrei deschise spre Absolut. Acesta este destinul omului in natura. Om si natura, "titanism iluzoriu anulat de perspectiva infinitului si mortii", formula existentiala a umanismului sofistilor si al Renasterii. A doua forma istorica a termenilor dialectici da si nu este "echilibrul intre antiteze", intelegerea dialecticii de Heliade Radulescu, sau formula complementaritatii lui Niels Bohr, deopotriva iluzorii prin natura lor uman-istorica. Stilul speculativ, chiar util, nu duce la adevar. Iesirea din lantul nesfarsit al contradictiilor, sau din iluzoriul fluviu heraclitic, adica din istorie, este cuprinsa in formula esentiala a lui Nicolaus Cusanus: "Coincidentia oppositorum" - anularea contrariilor in Dumnezeu aratandu-ne ca mistica este sediul adevarului, adica realul,  sinele, este transcendent. Altfel nu este. "
                                                                                         Petre Tutea, "Batranetea si alte texte filosofice"

Greselile gandacilor

Insecte fara aripi pe insule batute de vant

Cateodata chiar si un defect poate deveni un avantaj

de Carl Wieland

Un mare obstacol pentru credinta evolutionista este acesta : ce mecanism ar putea adauga toata informatia necesara pentru a transforma, progresiv, o creatura unicelulara intr-un pelican, palmier sau om? Selectia naturala, de una singura, nu poate face asta – selectia presupune eliminarea informatiei. Un grup de animale s-ar putea adapta frigului, de exemplu, prin eliminarea celor care nu au suficient material genetic pentru a genera blana groasa. Dar asta nu explica originea informatiei necesare pentru aparitia blanii groase.

Pentru evolutionisti  exista un singur ‘tren’, pentru a explica aparitia informatiei necesare pentru validarea teoriei lor  - mutatiile. Acestea sunt greseli accidentale care apar atunci cand informatia genetica (setul de instructiuni din ADN care este ‘reteta’ sau ‘schita’ care specifica constructia si functionarea fiecarei creaturi) este copiata de la o generatie la alta. Natural, aceasta modificare a informatiei va tinde sa fie daunatoare (1), sau in cel mai bun caz neutra (2).

Cu toate acestea, evolutionistii cred ca ocazional  o mutatie ‘buna’ va avea loc, care va fi favorizata de selectie si va permite creaturii sa progreseze pe calea evolutiei in ceva complet diferit.

Tipul gresit de schimbare

Exista mutatii ‘bune’? Evolutionistii pot indica catre un mic numar de cazuri in care mutatia a ajutat o creatura sa supravietuiasca, mai bine decat acelea fara mutatie. De fapt, trebuie sa se uite mai bine. Asemenea greseli ‘bune’  nu sunt de genul care sa tranforme un peste intr-un filozof – se indreapta fix in directia opusa. Mai degraba decat sa adauge informatie, ele distrug informatia, sau corup modul in care aceasta se exprima (lucru deloc surprinzator daca tinem cont ca sunt greseli aleatoare).

De exemplu, gandacii isi pierd aripile. O specie de gandac inaripat traieste pe un continent vast; aceleasi tip de gandac care traieste pe o mica insula batuta de vanturi nu are aripi.

Ce s-a intamplat e usor de imaginat. Din cand in cand in populatiile de gandaci, apare un defec, o mutatie care duce la nedezvoltarea aripilor. Adica, informatia necesara pentru dezvoltarea aripilor este pierduta sau distorsionata.

Gena afectata ( o gena este ca o propozitie lunga care contine o parte din instructiunile inregistrate in ADN) va fi transmisa mai departe tuturor urmasilor acelui gandac, si ai urmasilor lor, pe masura ce este copiat din nou si din nou. Toti descendentii acestui gandac vor fi fara aripi.

Daca un astfel de gandac, fara aripi, ar trai pe continentul  australian, de exemplu, ar avea mai putine sanse sa scape de dusmani, asa ca ar avea sanse mai mari sa fie eliminat de ‘supravietuirea celui mai puternic’ inainte de a isi transmite genele mai departe. Asa numita ‘selectie naturala’ poate ajuta la eliminarea (sau macar reducerea) erorilor genetice.

Suflati de vant

Totusi, pe o insula cu vanturi puternice,  gandacii care zboara ar avea sanse mai mari sa fie suflati de vant in mare, asa ca lipsa aripilor e un avantaj. In timp, eliminarea celor inaripati ar asigura faptul ca numai cei fara aripi supravietuiesc, fiind un efect al ‘selectiei naturale’.   ‘Uite!’ spune un evolutionist. “O mutatie favorabila – evolutia in actiune!”  Totusi, aceasta nu demonstreaza mare lucru, pentru ca desi benefic pentru supravietuire, este totusi un defect – o pierdere sau o corupere a informatiei. Este exact opusul a ceea ce evolutionistii au nevoie pentru a demonstra evolutia reala.

Pentru a sprijini credinta intr-un proces care se presupune ca a transformat moleculele in om ar fi nevoie de mutatii care sa adauge informatie. A arata ca defectele cauzate de pierdere informatiei pot oferi un avantaj este irelevant, din punctul de vedere al dovezilor in favoarea evolutiei.

Pe scurt,

1. Teoria evolutionista are nevoie de mutatii care sa mearga “la deal” – sa adauge informatie
2. Mutatiile pe care le observam sunt in general neutre ( nu modifica informatia sau semnificatia codului ADN) sau merg “la vale” din punct de vedere informational – defecte care pierd/corup informatia.
3. Rarele mutatii “benefice” de care se agata evolutionistii, par sa fie asemenea gandacilor fara aripi – schimbari in rau, pierderi de informatie  care, pot oferi un avantaj pentru supravietuire, dar se indreapta in directia opusa evolutiei.

Toate observatiile din lumea reala, in special in ‘era informatiei’, ar indica ca a te baza pe copierea accidentala a unor greseli pentru a genera informatie este gandire fantezista din partea “adevaratilor credinciosi”, nu stiinta.

Note

1. Miile de boli ereditare umane, ca exemplu, sunt cauzate tocmai de asemenea mutatii genetice mostenite.
2. Adica nu are efect asupra rezultatului final, sau intelesului expres al codului. Ca o analogie, sa presupunem ca mesajul “inamicul ataca acum” ar fi transmis, suferind accidental o modificare in “inamicul nu ataca acum”. Rezultatul este potential dezastruos, la fel ca o mutatie vatamatoare. Pe cand o schimbare  ca “inamic ataca acum” ar fi neutra; o schimbare, dar care nu ar afecta rezultatul final. 

    
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.