luni, 19 septembrie 2011

Este ‘bunatatea’ noastra suficienta pentru Dumnezeu?

Geneza ... radacinile Evangheliei

de Ann Lamont

Cand crestinii marturisesc, ar trebui ei sa se limiteze la Noul Testament, unde este discutata viata si lucrarea de mantuire a Domnului Isus, sau ar trebui sa includa si parti din Geneza, pentru a fi de ajutor? Indiferent de ce materiale sunt folosite, un numar de adevaruri de baza trebuie explicate unui non-crestin. Diagrama este bazata pe un tipar evanghelic uzitat. (1)

  1. Recunoaste ca:
Exista un Dumnezeu care ne iubeste si ne-a creat
  1. Accepta ca:
TOATA lumea este PACATOASA si despartita de Dumnezeu
  1. Crede ca:
ISUS A MURIT IN LOCUL NOSTRU si s-a ridicat din morti pentru a rascumpara pacatele noastre.
  1. Raspunde prin:
Acceptandu-l individual pe Isus si rugandu-l sa ne ierte pacatele si sa fie Mantuitorul si Domnul nostru.

Dupa ce accepta existenta unui Dumnezeu creator care ne iubeste, o persoana trebui sa accepte ca este pacatoasa, separata de Dumnezeu prin pacat. Totusi, multi oameni ezita in a isi asuma acest al doilea pas. Unii oameni cred ca raul si binele sunt relative, asa ca Dumnezeu va fi satisfacut daca fiecare face ceea ce crede ca este bine pentru sine. Altii cred intr-un Dumnezeu ‘Mos Craciun’ care revarsa binecuvantari peste toata lumea.

Multi oameni pretind ca unele comportamente ca egoismul, minciuna si inselatul sunt necesare pentru a avansa in viata, o parte din natura noastra, si nu pacate, din moment ce omenirea a evoluat prin “supravietuirea celui puternic”. Multi altii considera ca sunt ‘suficient de buni’ pentru a fi acceptati de Dumnezeu. Si lista poate continua.

Experienta personala

Dificultatile intampinate deseori de oamenii ‘buni’  sunt ilustrate de parintii mei. Erau cinstiti, muncitori, iubitori si grijulii. Casa noastra era armonioasa si sigura. Parintii mei au facut multe sacrificii pentru a ne oferi mie si fratelui meu o educatie mai buna ca a lor. Erau cumpatati si ne-au implinit intotdeauna nevoile reale. Si-au sacrificat cu altruism interesele atunci cand fratele meu si eu eram tineri, alegand in schimb sa ne ajute in organizarea activitatilor in care eram implicati. Vacantele familiale erau foarte educationale si placute.

Parintii mei ne-au pregatit pentru viata, invatandu-ne lucrurile de care vom avea nevoie atat in casa cat si in afara ei. Ne-au trimis la scoala duminicala pentru a intari valorile morale ale casei noastre. Au fost parinti ‘buni’ si cetateni ‘buni’, asa ca in mod sigur au fost suficient de buni pentru Dumnezeu?

Amandoi parintii vedeau un natura (Psalmul 19:1. Romani 1:20) dovezi clare ale Dumnezeului creator, marele arhitect al universului. Ei credeau ca Dumnezeu era iubitor, deoarece ‘rasplatise’ familia mea ‘buna’ cu relatii stranse si vieti implinite. Totusi, urmatorul pas in procesul crestin prezenta o problema.

Din cauza ‘bunatatii’ lor, nici unul din parintii mei nu putea recunoaste ca erau pacatosi despartiti de Dumnezeu. Credeau ca un Dumnezeu iubitor va oferi fiecarui bebelus o ‘pagina alba’, urmand ca de acolo, el sa ramana acceptabil pentru Dumnezeu daca faptele bune le compenseaza pe cele rele (vezi diagrama). Multi oameni impartasesc aceasta viziune. (2)



Aceasta gandire incorecta poate proveni din ignorarea anumitor parti din Biblie (in special a istoriei lui Adam si Eva, care ne ofera o intelegere corecta asupra pacatului) si din interpretarea gresita a altor parti (viata lui David).

Definitia si originea pacatului

Initial, Adam si Eva se bucurau de o relatie personala apropiata cu Dumnezeu si erau fara pacat. Poate Dumnezeu a dorit ca oamenii sa il iubeasca si sa il asculta prin alegere si nu fortati, El le-a oferit alegerea intre ascultare si razvratire. Le-a spus sa nu manance din “copacul cunostintei binelui si raului”. (3) Ei au ales neascultarea – razvratirea impotriva lui Dumnezeu, care este definitia pacatului. Astfel pacatul a aparut prin actiunile si atitudinilor din gradina Edenului (Geneza 3:8:13, Romani 5:12) (4)

Consecintele pacatului
Din moment ce Dumnezeu este sfant si nu sufera pacatul (Habacuc 1:13), pacatul lui Adam si al Evei trebuia sa aiba consecinte. Creation a incetat sa mai fie “foarte buna” (Geneza 1:31) si a s-a “legat” de moarte si decadere (Roamani 8:19-22, Isaia 51:6). Adam si Eva au fost alungati din Eden (Geneza 3:23-24) unde toate nevoile lor erau implinite. Impreuna cu descendentii lor, de atunci inainte ei au trebuit sa indure munca grea si durerea (Geneza 3:16-19)

Totusi, cea mai grava consecinta a neascultarii lor a fost moartea. Moartea spirituala, ruperea legaturii cu Dumnezeu, a intervenit imediat (Geneza 3:8-11). Moartea fizica a aparut mai tarziu (5) (Romani 5:12), dar procesul a inceput din acel moment. (6)

Transmiterea pacatului tuturor oamenilor

Initial, Adam si Eva nu erau constienti de rau. Totusi, odata ce au mancat din “pomul cunostintei binelui si raului”, totul s-a schimbat. Din pacate, ei au cedat tentatiei si au pacatuit prin neascultare (Geneza 3:6). Au incercat sa paseze vina pentru actiunile lor (Geneza 3:12-13) si au experimentat frica si rusinea (Geneza 3:7,10).

Adam si Eva nu au putut “dezvata” ceea ce experimentasera si nu s-au putut intoarce la starea inocenta. Relatia lor deteriorata cu Dumnezeu i-a lasat neputiniciosi in fata pacatului, asa ca atitudinile si actinuile pacatoase au devenit o parte integranta a vietii lor, au dobandit ‘natura pacatoasa’ (Romani 5:5-8).

Dorinta lui Dumnezeu de a fi ascultat prin alegere se aplica fiecarei persoane care s-a nascut (descendentilor lui Adam si Eva – Fapte 17:26). Asemeni lui Adam si Eva, dupa cadere, fiecare persoana a trebuit sa traiasca cu cunostinta raului, tentatiile acestuia si neputinta de a il combate in mod constant, fara o relatie corecta cu Dumnezeu. Asadar, fiecare persoana a mostenit aceasta ‘fire pacatoasa’ (Romani 5:12) si a avut aceasta natura de la nastere (Psalmii 51:5) chiar daca ei insusi nu au comis nici un pacat inca (vezi si Psalmii 58:3).

Contrar gandirii populare, profesorul de psihologie Paul Bloom de la Universitatea Yale afirma: “Tot mai multe dovezi indica faptul ca oamenii au un simt moral rudimentar inca de la inceputul vietii.” (7)

Si ca: “Un anume simt al binelui si raului pare a fi gravat in oase”. Asa cum spunea apostolul Pavel, oamenii “dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor” ( Romani 2:15).

Tragic, dar nimeni nu se naste cu o ‘foaie alba’ si, chiar daca ar beneficia de asa ceva, nimeni nu ar putea sa o tina asa. Din cauza ‘naturii pacatoase’ fiecare persoana, inevitabil alege raul in detrimentul binelui, in ciuda celor mai bune intentii (Romani 7:19) si astfel un pacatos este condamnat (Romani 3:23). ‘Binele’ nostru (oricat de mult) nu conteaza in fata unui Dumnezeu sfant care nu poate accepta nici un pacat (oricat de mic) (Habacuc 1:13). (Vezi diagrama)

Intepretari gresite

La suprafata, viata lui David pare sa arate ca binele facut poate contrabalansa raul. Cand David a vazut o femeie frumoasa, s-a lasat prada ispitei, a comis adulter si apoi a aranjat ca sotul ei sa fie ucis (2 Samuel 11). Totusi, acest episod a fost “o pata pe un caracter corect si inchinat slujirii lui Dumnezeu” (8), Dumnezeu numindu-l pe David “un om dupa inima Mea” (1 Samuel 13:14, Fapte 13:22, Fapte 7:46). In timp ce “binele” lui David pare sa contrabalanseze propriul pacat, este acesta motivul pentru acceptarea sa de catre Dumnezeu? Deloc!

Atunci cand profetul Natan il confrunta pe David si il condamna pentru ceea ce a facut  (2 Samuel 12), David isi marturiseste pacatul si cauta iertarea Domnului din toata inima. Acesta a fost adevaratul motiv pentru Dumnezeu i-a iertat pacatul lui David ( 2 Samuel 12:13, Ps. 32:5, Ps. 51:1) (vezi diagrama).

Interpretate corect, vietile lui David si celorlalti oameni biblici contrazic in mod clar viziunea conform careia ‘bunatatea’ noastra poate compensa pacatele, in ochii lui Dumnezeu.

Necesitatea unui Adam real si a unei caderi reale

Romani 5:14-19 si 1 Corinteni 15:21-23 ne arata clar ca problema noastra este identica cu cea a lui Adam. Daca problema lui Adam si pacatul lui in fata lui Dumnezeu nu ar fi fost reale, problema noastra ar fi? Cele doua sunt inseparabile.

Evolutia sugereaza explicatii pentru ‘pacat’ si aparitia omenirii fara necesitatea lui Adam. Dar, daca Dumnezeu a creat oamenii ca pe niste creaturi violente, egoiste, fara o relatie cu El, ne-ar condamna El pentru ca sunt asa cum El ne-a facut? Nu ar fi drept sa faca asta. If Dumnezeu ar fi creat oamenii “pacatosi”, separati de El, nu am avea nevoie de iertarea lui Dumnezeu – o contradictie totala a Evangheliei.

Isus insusi a vorbit despre Adam ca un personaj real, asa cum a facut si Pavel, Luca, Iuda, Osea si scriitorul Cronicilor. (9) Atunci cand vorbeste despre legamantul casatoriei (Matei 19:4, Marcu 10:6), Isus afirma ca este asa cum a fost si la “inceputul creatiei” (10), cand Dumnezeu a facut femeia (Eva, Geneza 2:22) pentru a fi sotia barbatului (singurul barbat Adam, Geneza 2:7, 15:22).

In mod repetat, Pavel vorbeste despre Adam si va ca persoane reale (1 Cor 15:45; (11) 2 Cor 11:3) a caror neascultare a adus pacatul (Romani 5:12) si moartea (1 Cor 15:21-22) in lume. Similar, Pavel a scris despre ei ca fiind creati de Dumnezeu ca indivizi (1 Tim 2:13) si despre aparitia pacatului in gradina Eden (1 Tim 2:13-14). Biblia mentioneaza numele descendentilor pe linie paterna de la Adam la David (1 Cronici) si de la Adam la “tatal pamantesc” al Domnului Isus, Iosif (Luca 3:23-28). (12) Iuda v.14 si Osea 6:7 vorbesc despre Adam. Daca Adam nu ar fi fost real, Biblia ar fi plina de minciuni si greseli care i-ar distruge complet autoritatea.

Concuzie

Orice motiv ar avea o persoana, de a nu recunoaste ca este pacatoasa, solutia este aceeasi – dobandind intelegerea corecta a pacatului, oamenii pot recunoaste ca ei sunt pacatosi, despartiti de Dumnezeu si ca nu pot face nimic prin ei insisi pentru a restabili partasia cu Dumnezeu.

Singura solutie este sa fim iertati de Dumnezeu. Aceasta implica sa credem ca Domnul Isus este mantuitorul nostru care a murit pentru a ne obtine iertarea de pacate.


Referinte
1.      Adaptat din “Cunoscandu-l personal pe Dumnezeu”, produs de Campus Crusade for Christ, Australia. Cuvintele nu sunt identice.
2.      Din pacate, exista unele organizatii pseudo-religioase care propovaduiesc un Dumnezeu creator si iubitor si care subliniaza ca trebuie sa fii o persoana “buna”, dar nu fac nici o referire la pacat sau un Mantuitor. Aceasta insala multi membri sa creada ca “bunatatea” personala este suficienta pentru a ii face acceptabili in fata lui Dumnezeu.
3.      Nu era nimic in neregula cu fructul in sine, totul era “foarte bun” (Geneza 1:31) inainte ca Adam si Eva sa pacatuiasca. Problema era neascultarea.
4.      Eva a mancat fructul deoarece a fost inselata; Adam stia ce face insa a ales sa ii faca pe plac sotiei in loc sa asculte de Dumnezeu (Geneza 3; vezi si 1 Tim 2:14)
5.      Daca moartea fizica ar fi fost imediata, rasa umana ar fi disparut in acel moment, deoarece Adam si Eva nu aveau copii.
6.      Cuvantul ebraic se citeste ca “murind, vei muri).
7.      “Bebelusii constientizeaza diferenta intre bine si rau la sase luni, conform unui studiu”, www.dailymail.com, 9May 2010.
8.      J.D. Douglas, N. Hillyer, F.F. Bruce, et al. (Eds.) New Bible Dictionary, 2nd ed. Leicester, UK: IVP, p.268.
9.      Atunci cand Adam este mentionat in Biblie, intotdeauna se vorbeste ca despre o persoana reala. Ideea ca el este un simbol nu apare nicaieri.
10.  Asadar omenirea nu a aparut la sfarsitul procesului de creatie intins pe miliarde de ani. Din moment ce Biblia permite numai mii de ani pentru genealogiile descendentilor lui Adam, cuvintele Domnului Isus indica spre “inceputul creatiei” care a avut loc cu numai cateva mii de ani in urma.
11.  Aici Pavel citeaza Geneza 2:7
12.  Daca Adam nu ar fi existat, genealogiile ar fi falsificate, minciuni deliberate.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Un comentariu:

  1. Căile lui Dumnezeu sînt desăvîrşite, Cuvîntul Domnului este un scut pentru toti cei ce aleargă la El.
     Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu (Matei 3:16-17) si singurul prin care un suflet poate fi mantuit ( Ioan 14:6);
     O persoana trebuie sa auda Evanghelia. (Romani 10:17);
     Trebuie sa creada ca Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu. (Evrei 11:6);
     Sa isi schimbe viata alegand sa calce pe urmele Domnul Isus (Luca 13:3);
     Sa-L marturiseasca pe Isus Cristos ca Fiu al lui Dumnezeu (Matei 10:32, 33);
     Sa fie botezat spre iertarea pacatelor ( Fapte. 2:38; 1 Petru 3:21);
     Sa ramana credincios pana la moarte (Apocalipsa 2:10).

    Dumnezeu doreşte ca fiecare persoană să fie mântuită (vezi 2 Petru 3:9), însă fiecare persoană trebuie să decidă în dreptul ei.

    RăspundețiȘtergere

 

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator