Ape tulburi

Clarificand confuzia legata de selectia naturala

de Carl Wieland

‘Selectia naturala’ este vazuta de multe ori ca ‘supravietuirea celui mai puternic’, sau mai recent ‘reproducerea celui mai puternic’. Multi oameni fac o confuzie, crezand ca selectia naturala este automat o dovada pentru ideea ca moleculele s-au transformat in microbi, care au devenit miriapozi, magnolii si directori. Majoritatea prezentarilor despre evolutie sporesc confuzia, in mod convenient, uitand sa arate ca nici macar conform teoriei evolutioniste, acest lucru nu poate fi adevarat; selectia naturala, de una singura, nu poate crea lucruri noi.

Darwin, un plagiator?

Selectia naturala se refera la un proces simplu si de bun-simt. Un creationist, zoologul/chimistul Edward Blyth (1810-1873), a scris despre asta in perioada 1835-’37, inaintea lui Darwin, care foarte probabil a imprumutat ideea de la Blyth (1). Un organism poate poseda o caracteristica mostenita care, intr-un anumit mediu, ii ofera o sansa mai mare de a isi transmite genele mai departe, generatiei urmatoare (comparativ cu semenii sai care nu au aceasta trasatura). Dupa mai multe generatii succesive, aceasta trasatura are toate sansele sa devina predominanta in acea populatie. O astfel de succes poate fi obtinut pe mai multe cai:

Ø  O sansa mai mare de supravietuire De exp, organismul este “mai adaptat pentru supravietuire”. Asta inseamna ‘supravietuirea celui mai puternic; nu se refera neaparat la puterea fizica. Daca este mai probabil (sau mai putin) sa supravietuiesti, ai in consecinta mai multe (sau mai putine) sanse sa transmiti genele urmasilor. De exemplu, gena pentru par lung va creste sansele unui animal de a supravietui intr-un climat rece. Genele pentru colorit alb vor imbunatati sansele unui urs intr-o zona inzapezita (camuflajul nu foloseste pentru aparare; poate ajuta un pradator sa se apropie de prada). Astfel, avand sanse mai mari sa evite inanitia, un urs mai deschis la culoare are sanse mai mari de supravietuire si in consecinta, are sanse mai mari sa isi transmita genele mai departe.

Ø  O sansa mai mare de a isi gasi un partener. Daca femelele unei specii de peste prefera partenerii cu coada mai lunga, atunci masculii speciei cu coada mai lunga vor avea sanse mai bune sa se reproduca, asa ca genele lor (inclusiv cele pentru coada lunga) vor avea sanse mai bune sa fie copiate. Genele cozii lungi (si astfel exemplarele cu coada lunga) vor deveni astfel mai intalnite la acea populatie.

Ø  Orice alta cale de a creste succesul reproducerii  Luati in calcul o specie de plante, ale carei seminte sunt purtate de vant. Daca are gene care ofera semintelor o forma care le confera un profil aerodinamic mai bun si care le ajuta sa ajunga la distante mai mari decat ale suratelor sale, atunci genele sale (si implicit si trasatura sa) vor fi favorizate, ‘selectate’ in mod ‘natural’, de aici termenul de selectie naturala. Invers, daca acea planta se afla pe o insula, semintele care calatoresc o distanta mai mare vor avea sanse mai mari sa ajunga in ocean. In acest caz, gena ‘aerodinamica’ reprezinta un dezavantaj. Presupunand ca ambele tipuri de gene ar fi disponibile, acest efect ar face ca, dupa cateva generatii, pe insula sa ramana doar plantele care produc seminte ce nu ajung foarte departe.

Adaptarea

Astfel, organismele se pot adapta la mediul in care se gasesc. Sa luam ca exemplu o populatie de plante care are gene amestecate pentru lungimea radacinilor. Daca expunem acea populatie secetei, in mod repetat, plantele cu cele mai mari sanse de supravietuire sunt cele care au radacini mai lungi, care le permit sa ajunga la panza freatica. Asadar, este mai putin probabil ca genele pentru radacini mai scurte sa fie transmise mai departe (vezi diagrama). In timp, nici una din aceste plante nu va mai avea gena pentru radacini scurte, asa ca vor deveni de tipul ‘radacini lungi’. Vor fi mai bine adaptate la conditii aride, decat predecesoarele lor.

Credinta lui Darwin

Aceasta adaptare, in realitate o ‘mulare pe mediul inconjurator’, a fost vazuta de catre Darwin ca un proces creativ, fara limite. Daca ‘noi’ varietati, adaptate la mediu, pot aparea intr-un timp scurt, avand mult timp la dispozitie, ar putea da nastere unui numar nelimitat de caracteristici, mergand pana la aparitia unor noi forme de viata. Asa credea el ca au aparut plamanii, intr-o lume in care nu existau anterior, si penele intr-o lume fara pene. Darwin nu stia cum functioneaza ereditatea, dar oamenii din ziua de azi ar trebui sa stie mai bine. El nu stia, de exemplu, ca ceea ce se transmite in procesul de reproducere este, in esenta, un pachet de date (genele), informatii codate.

Ceea ce este foarte important si accentuam de fiecare data este ca selectia naturala elimina informatii. Prin definitie, nu este capabila sa creeze nimic nou. In exemplul de mai sus, plantele se adapteaza datorita eliminarii anumitor gene; pierd o informatie pe care stramosii lor o aveau. Informatia pentru radacini lungi era deja prezenta in populatie; selectia naturala nu a dus la aparitia unor informatii noi.

Pretul platit pentru adaptare, sau specializare, este intotdeauna pierderea permanenta a unor informatii din codul genetic ale acelor organisme. Daca mediul s-ar schimba, si numai plantele cu radacini scurte ar putea supravietui, informatia necesara nu va “reaparea” in mod magic; populatia nu s-ar mai putea adapta. Singurul caz in care ar putea sa apara ar presupune existenta unei populatii mixte, hibride, in care ambele tipuri de gene sa fie prezente.

Limitele varietatii

Intr-un astfel de proces, de pierdere a informatiei, exista o limita a variatiilor, pentru ca fondurile genetice nu pot pierde informatie la infinit.

Acest lucru poate fi vazut in selectia raselor, care este o alta versiune (artificiala) de selectie – principiul este identic cu cel al selectiei naturale. Sa luam caii, ca exemplu. Oamenii au putut sa obtina tot felul de varietati din caii salbatici – cai de munca, ponei, etc. Dar limitele sunt atinse rapid, deoarece selectia poate lucra numai cu ceea ce are deja. Poti creste cai albi, maro si asa mai departe dar, oricat ai selecta nu vei putea niciodata sa generezi un cal verde – informatia nu exista in populatia cabalina.

Limitele varietatii apar si datorita faptului ca fiecare specie de cal detine mai putina informatie genetica decat caii ‘salbatici’, al carei descendent este. Se stie, ca un lucru de baza, ca nu poti poti porni cu un ponei Shetland si incerci sa selectezi un armasar Clydesdale – informatia pur si simplu nu mai este acolo! Cu cat specializarea este mai mare (sau ‘adaptarea’, in acest caz omul este cel care joaca rolul ‘mediului’), cu atat fondul genetic este ‘mai subtiat’ si sunt posibile mai putine variatii pentru viitor.

Aceste argumente, logice si evidente, arata clar ca selectia naturala este departe de a fi procesul creativ, “crescator”, fara limite imaginat de Darwin (si de multi din oamenii de astazi, pacaliti de sistemul public de educatie).

Bineinteles, teoreticienii evolutionisti sunt convinsi de acest lucru. Stiu ca trebuie sa se bazeze pe alte procese pentru a justifica crearea de informatii noi, din cauza ca povestea evolutionara o cere. Odata ca niciodata, afirma ea, era o lume cu creaturi ce traiau fara plamani. Apoi informatia necesara pentru crearea lor a aparut cumva, dar penele nu existau – mai tarziu au aparut si acestea. Dar ideea de baza este ca, selectia naturala de una singura este incapabila sa creeze. Este un proces de ‘triere’, de alegere intre mai multe lucruri care trebuie sa fie deja in existenta.

Alegerea naturala In 1872, a avut loc o incercare de alegere a lui Darwin in cadrul prestigioasei sectiuni zoologice a Institutului Francez, aceasta esuand cu doar 15 voturi pro dintr-un total de  48. Un membru proeminent al Academiei a oferit urmatoare explicatie: ‘Lucrul care a inchis portile Academiei pentru domnul Darwin a fost faptul ca lucrarile care i-au adus faima – “Originea Speciilor” si apoi “Descendenta Omului”, nu sunt stiintifice, ci doar o suma de presupuneri si ipoteze absolut gratuite, deseori evident failibile. Aceste tipuri de publicatii si aceste teorii sunt un exemplu negativ, pe care o institutie care se respecta nu le poate incuraja.’ (1) Totusi, pe 5 August 1878, Darwin a fost ales ca membru corespondent al Sectiunii Botanice ale aceluiasi institut. Darwin ii scria lui Asa Grey urmatoarele: ‘Este o gluma buna  faptul ca am fost ales in Sectiunea Botanica, cand cunostintele mele se intind marginal mai mult decat faptul ca margareta e o floare si mazarea o leguminoasa’. (2) Referinte Din “Viata si scrisorile lui Charles Darwin”, D. Appleton and Co., Londa, 2:400, nota de subsol, 1911. Ref. 1, p. 401

Cum explica evolutionistii aparitia informatiilor noi?

Din moment ce selectia naturala poate doar taia, teoreticienii de astazi ai evolutionismului se bazeaza pe mutatii (greseli aleatoare de copiere in procesul de reproducere) pentru a crea material de operare pentru selectia naturala. Dar asta e o problema separata. S-a demonstrat in mod convingator ca mutatiile observate nu adauga informatie, si ca mutatia are piedici teoretice serioase in aceasta zona. (2) Unul din cei mai buni oameni de stiinta in domeniul informatiei, Dr Werner Gitt de la Institutul Federal German de Fizicia si Tehnologie din Braunschweig, spune, ‘Nu exista nici o lege naturala cunoscuta prin care materia poate da nastere informatiei, nici un proces fizic sau un fenomen material nu poate face acest lucru’. (3) Provocarea sa, de a contrazice stiintific aceasta afirmatie a ramas fara raspuns de cand a fost publicata. Chiar si acele mutatii care ofera un avantaj in supravietuire sunt vazute ca fiind pierderi de informatie, nu creeaza materialul de care selectia naturala are nevoie pentru a trece la treaba. (4)  (Vezi ‘Orbitor de clar?’.)

Sa recapitulam:

1. Selectia naturala nu adauga informatie, de fapt o reduce.
2. Evolutia are nevoie de o cale de a adauga informatie.
3. Mutatiile (greseli genetice de copiere) trebuie invocate pentru a explica cum informatie noua a aparut, necesara pentru ca selectia naturala sa poata  ‘ghida’ procesul evolutionist.
4. Mutatiile studiate pana in prezent par a fi pierderi de informatii – lucru deloc surprinzator pentru un proces aleator. (5)
5. Este deci ilegitim sa pretinzi pe baza cazurilor de selectia naturala (care reduc informatia in populatii) ca exemple de ‘evolutie la lucru’.
6. Selectia naturala, care opereaza pe baza informatiilor create in bazinele genetice originale, are sens intr-o lume decazuta. Poate optimiza modul in care organismele se integreaza in mediu, si ajuta la franarea extinctiei intr-o lumea blestemata si muritoare. Prin ‘impartirea’ unui bazin de informatii in unele mai mici, poate adauga diverse varietati intre descendentii unui tipar original, exact asa cum se intampla cu diversele specii de cai. Chiar si ‘speciile’ noi pot aparea astfel, dar fara informatie noua. Asta ajuta in explicarea diversitatii de astazi in comparatie cu perioada lui Noe.

Poate daca ‘adevaratii credinciosi’ ai evolutionismului ar avea dovezi convingatoare ale procesului creativ, nu ar simti nevoia sa tulbure apele atat de des, prin prezentarea unui proces ‘descendent’ (selectia naturala) ca si cum ar demonstra credinta lor intr-un proces ‘ascendent’ – evolutia molecula-om.

Trebuie sa spunem unei lumi din ce in ce mai educate despre cum certitudinile schimbarilor biologice se leaga de istoria reala a lumii, descrisa in Biblie, sa ii ajutam sa inteleaga si sa creada mesajul Evangheliei care este bazat pe istoria reala.

Orbitor de clar? Unui membru CMI care vizita o pestera in Australia, i s-a aratat de catre un ghid o specie de crustaceu orb, care in acel mediu intunecat si-a ‘dezvoltat abilitatea de a nu vedea’. (!) In mod evident, o mutatie (eroare genetica de copiere) care cauzeaza orbirea unui crustaceu care traieste intr-un mediu iluminat ii va ingreuna supravietuirea.Totusi, acelasi lucru nu este un handicap acolo unde nu este lumina, si ca beneficiu atasat, animalul nu ar fi susceptibil unor infectii oculare ca semenii sai ce vad. Acest mic avantaj este suficient pentru a asigura ca, dupa un numar de generatii, toate aceste crustacee sa posede gena defecta, fiind cu totii orbi. In fapt ei nu si-au dezvoltat abilitati noi ci doar au pierdut una. O pierdere poate oferi un avantaj in lupta pentru supravietuire, dar ramane o pierdere. Credinta evolutionista presupune ca o cantitate masiva de informatii a aparut de-a lungul timpului; aratand cum informatia se pierde sau este corupta nu poate confirma aceasta credinta.

Referinte

1. Taylor, I., In mintea oamenilor, TFE Publishing, Toronto, Canada, pp. 125-133, 1984.
2. De la broasca la print video, produs de Keziah,. Vesi si Spetner, L.S., Nu din intamplare!, The Judaica Press Inc., New York, 1998.
3. Gitt, W., La inceput era informatia, Christliche Literatur-Verbreitung, Germany, p. 79, 1997.
4. Wieland, C., Greselile Gandacilor, Creation 19(3):30, 1997
5. Nota de subsol adaugata in Iulie 2010: De cand acest articol a fost scris, au fost propuse mai putin cazuri decat degetele de la o mana – si unele nu foarte clare, cum ar fi bacteria care poate digera nylon. Sunt mii de mutatii care au fost studiate – pentru ca mecanismul neoDarwinian sa fie credibil, ar trebui sa fie sute care sa se incadreze, insa in continuare sunt virtual non-existente, chiar daca este de conceput ca intr-un caz extrem de rar, o schimbare aleatoare ar putea sa adauge o mica portiune de informatie (complexitate specificata), pentru ca selectia naturala sa lucreze.  

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.