Stalin: de la baiat de cor la macelar comunist

*Acest articol se bazeaza pe noua biografie a tanarului Iosif Stalin.*

Seminarist, spargator de banci si revolutionar si dictator nemilos Iosif Stalin si-a inceput viata ca Iosif Visarionovici Djugashvilli. S-a nascut in Gori, actuala Georgie, in anul 1878 in Imperiul Rus. Mama sa il alinta cu numele "Soso", diminutivul lui Iosif. El insusi a adoptat multe nume de-a lungul vietii sale secrete, dar in 1913, el a adoptat numele Stalin, care insemna "omul de otel".
Introducerea in violenta

Tatal sau, Vissarion, sau "Beso" era un alcoolic violent care isi batea fiul pentru cea mai mica greseala. Odata, l-a trantit pe Soso atat de tare la podate, inca baiatul a urinat sange mai multe zile. Soso era ingrozit de betivul Beso. Un prieten al sau scria, "bataile nemeritate l-au transformat pe baiat, facandu-l la fel de dur si fara inima ca si tatal sau, si prin tatal sau a invatat sa "urasca oamenii"".

In 1888, la varsa de 10 ani, Soso era unii din cei 150 de baieti inrolati la excelenta scoala bisericeasca din Gori. Mama dorea ca el sa devina episcop, dar scoala accepta numai fii de preoti. Un preot a rezolvat aceasta problema spunand ca tatal lui Soso este diacon. Soso a excelat in cele trei distractii ale orasului: bataile generale, turneele de lupte si luptele intre gasti.

Baiatul de cor care citea Psalmii, Darwin si Marx

Tanarul Soso avea o voce de cantaret minunata, coroborata cu prezenta scenica. El canta in corul bisericii si era deseori angajat sa cante la nunti, ceea ce a si facut de la amvon, purtandu-si anteriul. In anii tineretii era asa de fervent incat nu rata nici o slujba. Un coleg de scoala, A Chelidze rememora: "Nu numai ca oficia ritualurile dar ne si reamintea intotdeauna de semnificatia lor". Era cel mai bun cititor de al Psalmilor din biserica. Scoala bisericeasca i-a facut cadou Cartea Psalmilor lui David, cu inscriptia "Pentru Iosif Stalin.... pentru progrese excelente, comportament si recitarea si cantarea excelenta a Psaltirii."

Un cititor pasionat, Soso a procurat o copie a "Originii Speciilor" de Darwin, in jurul varstei de 13 ani. Intr-o zi, el si cativa prieteni vorbeau despre nedreptatea existentei saraciei si bogatiei. Soso i-a uimit pe toti spunand: "Dumnezeu nu e nedrept, el de fapt nu exista. Am fost inselati. Daca Dumnezeu ar fi existat, el ar fi facut lumea mai dreapta. Va voi imprumuta o carte si veti vedea." El le-a dat o copie a cartii lui Darwin.

La varsta de 15 ani, Soso, un elev stralucitor, a castigat o bursa pentru a deveni seminarist la Seminarul Ortodox Georgian din Tbilisi, considerat cel mai bun locas de invatamant religios din sudul Imperiului Tarist. Totusi, potrivit colegului revolutionar ( mai tarziu dusman ) Trotki, seminariile Imperiului erau "notorii pentru salbaticia obiceiurilor, pedagogia medievala si legea pumnului." Cel din Tbilisi era supranumit "Sacul cu pietre". "Toate viciile condamnate de Sfanta Scriptura infloreau in acest centru al pietatii."

Soso a devenit insetat dupa scrierile revolutionarilor ca Victor Hugo, Emile Zola, Marx si Engels, toti autori ale caror scrieri erau interzise de Seminar. Se pare ca a petrecut foarte mult timp citind carti interzise si fiind pedepsit cu izolare intr-o celula, pentru aceasta. Aceasta se datora, in mare parte, vendettei unui profesor pe care Soso il poreclise "Pata Neagra", care il spiona pe Soso si care ii verifica bunurile cu regularitate. De la Pata Neagra a invatat tanarul Stalin tacticile represive "supravegherea, spionarea, invazia in viata privata, violarea sentimentelor" - in cuvintele lui Stalin, pe care mai tarziu el le va folosi in statul sovietic.

In al cincilea an, Soso nu s-a mai intors la seminar. Jurnalul seminarului nota ca el s-a declarat ateu si in May 1899 inregistreaza "exmatriculat.... pentru nesustinerea examenelor. "


Revolutionar, bolsevic si spargator de banci

Soso devine acum un interlop, conducator de banda si revolutionar de profesie. In 1903 el a intrat in Partidul Bolsevic si a devenit specializat in spargerea bancilor si extorcare pentru finantarea activitatilor bolsevice. In 1907, in piata orasului Tbilisi, el a pus la cale jefuirea trasurii Trezoreriei, care transporta rublele destinate Bancii Imperiale, operatiune care a adus echivalentul a 3,4mil USD pentru bolsevici. Zece bombe au fost folosite. Patruzeci de oameni au fost ucisi. Lenin a spus ca "este exact genul de om de care am nevoie".

In 1913, Soso si-a schimbat numele in Stalin. Desi arestat si intemnitat, el a evadat in numeroase randuri, pana cand a fost exilat in Siberia, unde a stat pana in 1917. Dupa revolutia impotriva Tarului Nicolae al II-lea, din acel an, el a avansat repede in randurile Partidului Comunist. Dupa moartea lui Lenin in 1924, el si-a depasit pas cu pas toti adversarii, devenind Conducator Suprem al Uniunii Sovietice.

Admiratorii il numeau "speranta si viitorul muncitorilor si taranilor lumii". Totusi, confiscarea granelor si alimentelor de catre autoritatile sovietice, la ordinele lui Stalin a dus la marea foamete din 1937 care a rezultat in moartea catorva milioane de tarani rusi.

Criminal in masa

La sfarsitul anilor '30, Stalin si-a consolidat puterea absoluta prin cateva campanii numite Marea Epurare si Marea Teroare, in care si-a eliminat toti oponentii politici si pe toti cei pe care ii suspecta ca i-ar putea ameninta pozitia. Intelesese "beneficiile mortii ca cea mai simpla si eficienta unealta politica".

Cei epurati erau membrii ai Partidului Comunist (atat oponenti cat si fosti camarazi), ai Armatei Rosii, si din orice segment al societatii, inclusiv peste 100.000 de preoti, calugari si maicute ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Montefiore spunea "In perioada 1937-388 in jur de un milion si jumatate de oameni au fost impuscati. Stalin a semnat personal "listele mortii" pentru aproape 39.000 de oameni, multi dintre ei vechi cunostinte."

Dupa moartea lui Stalin, Nichita Hrusciov s-a ridicat la putere in Uniunea Sovietica. In 1956, el a denuntat crimele lui Stalin, intr-un discurs tinut in fata celui de al 20-lea Congres de Partid. El a spus ca epurarile au "rezultat intr-un rau enorm infaptuit tarii" si ca "multe dintre victime erau nevinovate si au fost condamnate pe baza marturiilor extrase in urma torturii.".

In 1991, arhivele sovietice au fost desecretizate. Aceste inregistreaza in jur de 800.000 de prizonieri (politici sau de drept comun) executati sub conducerea lui Stalin, in timp ce aproape 1,7 milioane au murit in Gulaguri ( lagare de munca fortata ) si circa 389.000 au pierit in timpul "epurarilor etnice" ale diverselor natiuni exilate in Asia Centrala si Siberia, inainte, in timpul si dupa Al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea istoricilor considera aceste cifre ca fiind subapreciate. Montefiore spune "Probabil ca 20 de milioane de oameni au fost ucisi; 28 de milioane deportai, dintre care 18 milioane folositi ca sclavi in Gulaguri."

De ce?

Cum si de ce s-a transformat baiatul de la cor - seminarist intr-unul din cei mai mari criminali in masa din istorie, un om pentru care a ucide un milion de oameni era la fel da banal ca taierea ierbii?

Fara indoiala ca o mare parte din acest raspuns poate fi dat de citirea cartii lui Darwin la frageda varsta de 13 ani. Aceasta i-a oferit "justificarea" de care mintea sa avea nevoie pentru a respinge conceptul de Dumnezeu si astfel autoritatea Bibliei in viata sa.

Deasemenea a pavat drumul pentru acceptarea revolutinarismului ateu al lui Marx, si pentru a ii inlatura orice retinere in eliminarea oponentilor, de exp eliminarea fara mila a "celor slabi"; poate, in acest proces, aducand la suprafata razbunarea pentru suferintele indurate in copilarie.

Este evident ca seminarul pe care l-a urmat nu avea un raspuns adecvat pentru teoria ateista. Si orice adevar era predat, acesta nu era ajutat de comportarea necrestina a profesorilor. Apoi, dupa ce L-a respins de Dumnezeu si Cuvantul Sau, tanarul Stalin si-a umplut golul spiritual din mintea sa cu credintele si gandurile revolutionarilor. Restul este istorie.

Marx si Darwin

Karl Marx a citit Originea Speciilor imediat dupa publicare, in Anglia anului 1859. Aceasta i-a oferit lui Marx o explicatie pe care el o credea rationala stiintific pentru a nega creatia si, prin extensie, pentru a il nega pe Dumnezeu. El a crezut imediat ca aceasta sprijina viziunea sa asupra lumii, conform careia "lupta pentru existenta" dintre oameni are loc intre clasele sociale (clasele fiind asociate speciilor din regnul animal). In 1861, el i-a scris prietenului sau Ferdinand Lassalle "Opera lui Darwin este foarte importanta si imi sustine ideea in aceea ca ofera o baza in stiinta naturii pentru lupta istorica intre clasele sociale".

In 1873, Karl Marx i-a trimis lui Darwin o copie a cartii sale Das Kapital cu o dedicatie scrisa personala. Evolutionist de la Harvard si marxist, defunctul Stephen Jay Gould, confirma aceasta spunand ca a vazut personal volumul (in biblioteca lui Darwin din Down House), in care Marx se autocaracterizeaza ca un "admirator sincer" al lui Darwin. Darwin a raspuns cu o politicoasa scrisoare de multumire, dar aparent nu a citit niciodata cartea, fapt intarit de faptul ca majoritatea paginilor sunt netaiate.

Totusi, un mit urban spune ca Marx a dorit sa dedice aceasta carte lui Darwin. Mai degraba, cererea pentru aceasta a venit de la iubitul fiicei lui Marx, Edward Aveling.

Epilog

Ei bine, nu chiar totul este istorie. Mai este un capitol. Biblia spune: "Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, " Evrei 9:27; "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. " Ioan 5:28-29.


Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici.

Ironia unicelulara

Multi oameni au o problema in a accepta miracolul conceptiei Domnului Isus. De multe ori este catalogat ca o imposibilitate biologica, un mit care apartine vremurilor pre-stiintifice. Totusi, ironic, multi oameni care isi bat joc de sarcina unei virgine nu au o problema in a accepta un "miracol" similar, care la fel ca aceasta, incepe cu o singura celula.

Viata incepe cu o singura celula

Noul Testament ne spune ca Domnul Isus a avut o perioada de gestatie normala (9 luni). In consecinta este rezonabil sa presupunem ca, la fel ca mine si ca tine, Domnul Isus si-a inceput dezvoltarea embrionara de la o singura celula. In mod normal, prima celula este formata atunci cand spermatozoidul intalneste ovulul. Aceasta prima celula contine intregul genom uman, un set de cromozomi de la fiecare parinte. Dar din moment ce Domnul Isus nu a avut un tata uman, interventia miraculoasa a fost necesara pentru aparitia acestei prime celule.

Oamenii care resping aceasta nastere au o problema cu aparitia primei celule. Restul acestui proces de noua luni este privit, in general, ca nefiind miraculos, deoarece are loc de milioane de ori in toata lumea, in fiecare an.

Evolutia incepe cu o singura celula

Originea primei celule este deasemenea critica si pentru biologie evolutionista. Imi aduc aminte de unul din profesorii mei din facultate, care ne spune ca celulele pot proveni numai din alte celule, apoi s-a corectat rapid: "bineinteles, cu exceptia primei celule". Potrivit argumentatiei evolutioniste, toata viata poate fi identificata ca provenind de la aceasta celula primordiala, care a aparut din chimicale fara viata. Dar din moment ce cea mai simpla celula cunoscuta omului este incredibil de complexa, aceasta lasa evolutionistilor uriasa sarcina de a explica cum o asemenea complexitate poate fi rezultatul hazardului.

Multi oameni de stiinta au subliniat magnitudinea acestei probleme. De exemplu, corespondentul stiintific al New York Times, Nicholas Wade a marturisit: "Explicarea chimiei aparitiei vietii este un cosmar". Dar poate cea mai frapanta caracterizare a problemei a fost facuta de Francis Crick, omul care a castigat Premiul Nobel pentru co-descoperirea structurii ADN. El a afirmat: "Un om sincer, inarmat cu toate cunostintele noastre, nu ar putea afirma decat ca originea vietii pare sa fie aproape un miracol, asa de multe sunt conditiile care ar fi trebuit satisfacute pentru a o porni". Asa ca, pana si auto-proclamatul ateu Francis Crick crede ca este potrivit sa foloseasca cuvantul "miracol" (desi cu retinere) pentru a descrie aparitia primei celule vii.

Poate ateii au mai multe in comun cu crestinii decat recunosc. In timp ce multi iau in batjocura ideea ca prima celula embrionica a trupului Domnului Isus a aparut in mod miraculos, nu au nici o problema in a accepta ca prima celula vie (care se presupune ca a dat nastere vietii pe pamant) a aparut "miraculos". Intr-adevar o ironie unicelulara.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il puteti gasi aici.

Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna

Harta evolutiva a migratiilor lumii este izbitor de apropiata de istorisirea Bibliei a unei singure dispersari a oamenilor de la Babel. Teoria evolutionista “in afara Africii” ne spune ca a existat o singura dispersare a oamenilor, avand centrul langa Estul Mijlociu si calatorind prin Estul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care calatoreau grupuri mici prin teritorii care inainte nu fusesera locuite, si toate acestea s-au intamplat in trecutul recent. Toate ideile din acea lista sunt lucruri prezise clar de istorisirea Turnului Babel din Biblie.



E o surpriza pentru majoritatea oamenilor sa auda ca exista dovezi multiple ca rasa umana s-a tras din doi oameni doar cu cateva mii de ani in urma (Adam si Eva), ca a fost o serioasa prabusire (ingustare) a populatiei in trecutul recent (in vremea Potopului), ca a existat o singura dispersare a oamenilor in lume dupa aceea (Turnul Babel)1. Ii surprinde si mai mult sa afle ca mare parte dintre aceste dovezi vin de la oamenii de stiinta evolutionisti. De fapt, o marturie a istoriei biblice a fost adusa de genetica moderna. Este evidenta pentru oricine daca stie unde sa caute!

Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie sa cautam sunt in cromozomul Y (care se gaseste la barbat si este transmis din tata in fiu) si in ADN-ul mitochondrial (un inel mic de ADN pe care il mostenim doar de la mamele noastre; barbatii nu il transmit copiilor lor). Aceste doua bucati de ADN inregistreaza niste lucruri uimitoare despre trecutul nostru.

In ultimele decenii, o cantitate uriasa de informatii s-a adunat, cantitate care ne permite sa raspundem la intrebari pe care nu am fi putut nici macar sa le luam in considerare inainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit sa raspundem in mod précis la intrebari referitoare la istorie, deoarece genele nostre poarta o inregistrare care ne spune de unde am venit si cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care sunt la dispozitia noastra sunt puternice.

Creatia si Genetica

Sunt doua pasaje concise in relatarea Creatiei pe care le putem folosi pentru a trage niste concluzii referitoare la istoria genetica a umanitatii. Va rugam sa retineti ca nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru ca nu stim cate din fiecare fel au fost create initial) sau pentru vreo specie de innotatoare. (“ de care misuna apele”- Gen 1:21) Acesete afirmatii se pot aplica doar oamenilor:

“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Gen 2: 7)

“Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.” (Gen 2: 21-22)

Aceste afirmatii simple au implicatii profunde. Ele limiteaza cantitatea de diversitate pe care ar trebui sa o gasim la oamenii care traiesc astazi. Biblia spune clar ca rasa umana a pornit doar de la doi oameni. Dar cat de diferiti erau acesti doi oameni? Exista o posibilitate contrarianta ca Eva sa fi fost o clona a lui Adam. Stiinta clonarii inseamna prelevarea de ADN de la un organism si folosirea lui pentru a face o copie aproape perfecta a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucata de carne, cu cellule, organe si cel mai important ADN-ul lui Adam si o foloseste pentru crearea unei femei. Bineinteles, ea nu putea fi o clona perfecta pentru ca era femeie! Dar daca Dumnezeu a avut un genom si l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de facut era sa lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, sa dubleze cromozomul lui X si iata femeia instant!

Nu stim daca Eva era din punct de vedere genetic identica cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta in discutie este faptul ca noi avem doua posibilitati in modelul biblic de istorie genetica a umanitatii: un genom original sau doi. Fiecare dintre rezultate este totusi foarte diferit de majoritatea modelelor populare evolutioniste, dar noi trebuie sa discutam gama de posibilitati pe care ni le permite Biblia.

Genomul tau este ca o enciclopedie ( literal vorbind). Si, ca orice enciclopedie, genomul se imparte in volume, numite cromozomi, dar tu ai doua copii ale fiecarui volum ( cu exceptia cromozomilor X si Y, femeile au doi de X dar barbatii au un X si un Y). Imaginati-va ca faceti o comparatie intre doua copii ale aceluiasi volum puse una langa alta si gasiti un cuvant intr-o anumita propozitie ortografiat diferit in fiecare volum ( poate ‘’color’’ vs. ‘’colour’’). Se poate vedea ca daca Eva a fost o clona a lui Adam ar fi existat doua posibile variante in genom? Daca Eva nu a fost o clona, totusi ar fi fost patru posibilitati in genom (pentru ca fiecare din cromozomii originali vin in patru copii) Aceasta totusi permite destul de multa diversitate pana la urma dar restrictioneaza variatia la 2, 3 sau 4 citiri originale.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile in genom vin in doua versiuni si aceste doua versiuni sunt imprastiate in lume. Exista niste locuri cu un grad mare de variabilitate care par sa contrazica asta dar majoritatea sunt datorate mutatiilor care au aparut la diferite subpopulatii dupa Babel.

Exista totusi indicatii ca Eva nu poate sa fi fost o clona. Grupa de sange ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de doua versiuni. Exista trei versiuni principale ale genei grupei de sange ( A, B si O) Oricum, multi dar nu toti oamenii cu grupa O au ceva ce seamana foarte mult cu un mutant A ( mutatia impiedica producerea trasaturii A in celulele externe) deci iata o gena cu mai mult de doua versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutatie. Aceasta este valabil pentru multe alte gene desi acestea sunt de obicei exceptii. Punctul important de retinut este ca in esenta toata variatia genetica la oamenii de astazi a putut incapea in doi oameni, daca nu luam in considerare mutatiile care au aparut dupa dispersarea noastra pe glob. Asta este o surpriza pentru multi.

Potopul si genetica

Ca si povestea Creatiei sunt doar cateva versete in Potop care ne ajuta cu modelul nostru. Dar cum am vazut mai devreme , aceste versete sunt profunde. La aproximativ 10 generatii dupa Creatie, o serioasa si scurta prabusire a populatiei a aparut. Dintr-un numar nestiut de oameni, intreaga populatie a lumii a fost redusa la doar opt suflete cu doar trei cupluri care se puteau inmulti.

Si Noe a intrat în corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.
Geneza 7.7

Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet...
Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul.
Geneza 9:18-19

Putem face multe deductii importante pornind de la aceste afirmatii. De exemplu, pe baza Genezei 7 si 9, cati cromozomi Y erau pe Arca? Raspunsul este: unul. Da, erau patru barbati, dar Noe a dat cromozomul lui Y fiecarui fiu al sau. Daca nu a existat o mutatie (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe acelasi cromozom Y. Nu stim in ce masura mutatia a aparut inainte de potop. In timpul perioadelor lungi de viata ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil sa presupunem ca s-au produs mutatii intr-o mica masura. Dar toata Creatia, inclusiv genomul uman, fusese blestemat, astfel incat s-ar putea sa nu fie foarte intelept sa tragem concluzia ca nu a avut loc nici un fel de mutatie inainte de Potop. Masura in care s-a produs mutatia ar putea fi o chestiune in discutie, totusi, deoarece daca ea a aparut, Potopul ar fi trebuit sa stearga orice urma a ei (orice urma in cazul cromozomului Y)

Cate linii de ADN mitocondrial erau pe Arca? Raspunsul este: trei. Da, erau patru femei dar Biblia nu spune ca sotia lui Noah a avut copii dupa Potop ( in acest caz fete). Si retineti afirmatiile din Geneza 9: 19, “Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul”. Aceasta este o indicatie clara ca sotia lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populatia lumii. Cu nici o interdictie in ceea ce priveste casatoriile intre frati, totusi, una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimba faptul ca , la o prima vedere, ne asteptam la un maxim de trei linii mitocondriale in populatia actuala a lumii. Exista o sansa ca acestea sa fie mai putine , daca a existat mutatie intr-o mica masura inainte de Potop sau daca cateva dintre nurori aveau legaturi de rudenie apropiate. Cel mult, nu asteptam mai mult de patru.

Cate linii de cromozomi X erau pe Arca? Asta depinde. Daca ii numeri pe toti obtii opt. Daca din intamplare sotia lui Noe a transmis mai departe acelasi cromozom X fiecaruia dintre cei trei fii ( probabilitate de 25%), atunci au fost sapte. Daca Noe a avut o fiica dupa Potop ( nu este de asteptat dar este posibil), ar putea fi noua linii de cromozomi X. In oricare dintre cazuri , este vorba despre o cantitate considerabila de material genetic. Si cum cromozomii X se recombina (la femei), ne uitam in mod potential la o cantitate uriasa de diversitate genetica in cromozomii X ai lumii.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Se dovedeste ca cromozomii Y sunt similari in intraga lume. Conform spuselor evolutionistilor, nici un cromozom Y “strabun” (ex. cu mutatii considerabile sau diferit in mare masura) nu a fost gasit. Acesta serveste ca un mic puzzle evolutionistilor, si ei trebuie sa recurga la cautarea unei “exceptii reproductive” intre barbati mai de graba decat femei, grade mari de “ conversie a genelor” in cromozomul Y , sau poate “maturare selectiva” care a sters toate celelalte linii masculine6. Pentru modelul biblic este o corelatie frumoasa si o putem lua asa cum este.

Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca si datele cromozomului Y. Dupa cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale gasite in intreaga lume. Evolutionistii au numit aceste linii “M”, “N”, si “R”, asa ca ne vom referi la ei folosind aceleasi nume. Ei nu spun ca acestea provin de pe Arca. Ei pretind ca au derivat din linii mai vechi gasite in Africa, dar aceasta pe baza unei suite de presupuneri ( am discutat despre acestea in amanunt intr-un articol recent in “Jurnalul Creatiei 7”). Se dovedeste de asemenea ca M, N si R difera doar prin cateva mutatii. Asta ne da noua indicatii despre cantitatea de mutatii care s-a produs in generatii inaintea Potopului.

Sa presupunem ca au existat zece generatii de femei de la Eva la doamnele de pe Arca. M si N sunt separate de aproximativ opt mutatii (o mica fractiune a 16.500 de litere in genomul mitochondrial). R difera de N doar printr-o mutatie. Aceasta indica incarcatura de mutatie care a aparut inainte de Potop. Pornind de la presupunerea ca mutatiile apar in egala masura in toate liniile, aproximativ patru mutatii separa pe fiecare, pe M si N de Eva ( poate patru mutatii in fiecare linie in zece generatii). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemanator cu N. Au fost N si R surori, sau poate mult mai strans inrudite una cu alta decat erau cu M? Nu vom sti niciodata dar cu siguranta este fascinant sa ne gandim la asta.

Inca o dovada isi face aparitia in cantitatea de diversitate genetica care a fost gasita la oamenii din intreaga lume. In esenta s-a gasit mult mai putin decat majoritatea (evolutionisti!) a prezis. Lipsa generala de diversitate intre oameni este motivul pentru care modelul “In afara Africii” a facut ca umanitatea sa treaca printr-o micsorare dezastruoasa aproape de disparitie a populatiei cu doar aproximativ 10.000 (si poate doar 1000) de supravietuitori. Oricum motivul acestei lipse de diversitate este dublu. In primul rand, rasa umana a pornit de la doi oameni, In al doilea rand rasa umana nu este atat de batrana si nu a acumulat multe mutatii in ciuda ratei mari a mutatiei. In al treilea rand chiar a existat un eveniment de micsorare, Potopul lui Noe!

Turnul Babel si genetica

Turnul Babel a fost povestea de seara preferata a multorgeneratii. Dar este ea mai mult decat un basm? ste posibil sa existe dovezi care sa sustina aceasta poveste despre rebeliune si judecata? Ca si istorisirile despre Creatie si Potop sunt doar cateva versete care se aplica modelului nostrum de genetica. Dar ca si celelalte aceste versete sunt profunde in aceeasi masura in care sunt simple.

“Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte” Geneza 11:1

“Si au mai zis:”Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” Geneza 11:4

Se pare ca ei aveau o cultura omogena, dar ce fac oamenii in aceasta situatie? Te-ai astepta ca ei sa se amestece dupa bunul plac? Erau limba si barierele culturale cele care i-au fi putut impiedica pe fii lui Sem sa se casatoreasca cu fiicele lui Iafet? S-ar fi casatorit fiicele lui Ham de buna voie cu fii unuia dintre cei trei barbati? Observati in Gen. 11:4 ca ei stiau despre posibilitatea de a se imprastia si de a se separa unul de altul si in mod intentionat au actionat invers! Oricum, asta a fost impotriva comenzii exprese a lui Dumnezeu care, le ordonase sa se imprastie (sa populeze pamantul). Astfel, El a luat problema in Propriile maini.

"Haidem Sa ne pogoram si sa le incurcam acolo limba ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata suprafata pamantului: asa ca au incetat sa zideasca cetatea.” Geneza 11:7-8

Sunt implicatii insemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. In primul rand explica uimitoarea legatura culturala a oamenilor vechi – cum ar fi constructia piramidelor, legende comune despre potop si genealogii stabune, ne crestine care leaga oamenii de figurile biblice ( ex. multe dintre casele regale pagane ale Europei de Nord duc inapoi la Iafet, fiul lui Noe.)

Cresterea dramatica a populatiei lumii in ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspective biblica, populatia actuala se potriveste cu usurinta in modelul standard de crestere a populatiei folosind parametric foarte conservatori. De fapt incepand cu 6 oameni si dubland populatia la fiecare 150 de ani reiese mai mult decat populatia din acest moment ( o rata de crestere de mai putin de 0,5% pe an). Populatia ar fi crescut repede data fiind masura in care populatia de dupa Potop a restabilit agricultura, cresterea animalelor, industria si civilizatia. Deci trebuie sa ne punem intrebarea: “De ce sunt atat de putini oameni in lume azi?” Raspunsul este ca lumea este tanara si inca nu suntem aici de mii de ani.

Cand a parut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Gen 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generatie a lui Shem, un barbat numit Peleg, citatul spune “ pe vremea lui s-a impartit pamantul”. La ce se refera asta? Multa lume crede ca asta se refera la o diviziune a suprafetei pamantului (placile tectonice). Asta ar putea fi adevarat dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologica dupa Potop, si asta se presupune ca ar fi aparut intr-un timp istoric ale caror evenimente nu au fost inregistrate. Interpretarea pe care o sustin este ca acest pasaj se refera la diviziunea oamenilor la Babel. Doar cateva versete dupa referirea la Peleg, sectiunea este rezumata cu alta referinta la diviziunea de la Babel. Aceasta se potriveste atat cu contextul cat si cu stiinta. In context, Peleg a fost asociat cu Babel.
Cat de mare era populatia la momentul acela? Ne-am astepta la o crestere rapida a populatiei, dar nu putem sti sigur. Sunt 16 fii numiti care li s-au nascut celor trei frati Shem, Ham si Iafet. Daca presupunem ca tot atatea fete, Noe a avut 30 de copii. La rata de crestere ar fi fost aproximativ 150 de copii in generatia lui Salah, aproximativ 750 in a lui Eber si aproximativ 3750 in generatia lui Peleg. Bineinteles aceste generatii se suprapun in parte asa ca sa zicem ca erau intre 1000 si 10000 de oameni in viata in vremea lui Babel. Asta se potriveste foarte bine cu datele disponibile. Este o rata mare de crestere dar razboaiele si bolile au facut totusi victimele lor.

Mai este un verset in aceasta sectiune pe care trebuie sa il discutam :

“Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit eamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop” Geneza 10:32

La Babel nu s-au separat generatiile dupa limba. Dumnezeul a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane.
Vedeti implicatiile acestui simplu verset? La Babel Dumnezeu nu a separate natiunile in functie de limba, El a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea dupa tata duce la linii cromozomiale specifice in diferite locatii geografice. Din moment ce barbati si femei din aceeasi familie s-au amestecat dupa bunul plac inainte de asta, aceasta a dus de asemenea la un amestec de linii mitocondriale. Este ca si cum Dumnezeu ar fi pus toti oamenii pe o foaie gigantica si ar fi apasat pe un buton “ Sorteaza dupa tata”. Si a apoi a luat acea lista si a folosit-o pentru a divide si separa natiunile.

Am vazut deja ca cromozomii Y au putina variatie intre ei. Acum adaugam faptul ca aceasta mica variatie este aproape intotdeauna specifica zonei geografice. Asta inseamna ca dupa ce au fost separate natiunile in functie de cromozomul Y, au aparut mutatii in diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise in anumite zone geografice, mutatiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distributie a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.

ADN-ul mitochondrial (mtADN) aduce o alta confirmare. Am aflat deja ca sunt trei linii principale de mtADN. Adaugam acum faptul ca aceste trei linii sunt mai mult sau mai putin aleatoriu distribuite in lume. De asemenea, variatele mutatii in fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt si ele specifice zonei geografice. Cu alte cuvinte cum acestea trei amestecate cu linii mitocondriale au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zona a inceput sa adune noi mutatii, exact cum am prezis.

Dupa Potop

Ultima referinta semnificativa ramasa din Biblie care ne va ajuta sa ne construim modelul nostru de istorie genetica a umanitatii se numeste Tabla Natiunilor. Se gaseste in Geneza capitolele 9 si 10. Tabla Natiunilor este o inregistrare a triburilor post Babel, din cine au descins ele si unde s-au dus. Daca Biblia este o sursa istorica exacta unii s-ar putea astepta sa poata gasi o cantitate semnificativa de dovezi pentru Tabla Natiunilor in datele genetice. Adevarul nu este atat de simplu, oricum si este important sa retinem cateva lucruri. In primul rand, povestirea a fost scrisa de cineva din Estul Mijlociu si dintr-o perspectiva a Estului Mijlociu. Este incompleta deoarece sunt sectiuni uriase ale lumii despre care nu se discuta (Africa sub Sahariana, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile si Oceania). Reflecta de asemenea un instantaneu in timp. A fost scrisa dupa ce dispersarea a inceput, dar nu neaparat inainte ca aceasta sa se termine. Intr-adevar multe s-au schimbat in anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au disparut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria umanitatii e plina de reflux si flux in functie de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriti. Istoria omenirii de la Babel este foarte complicata. Genetica moderna poate raspunde unor intrebari importante dar raspunsurile referitoare la mici detalii s-ar putea sa ne evite pentru totdeauna.

Acesta este un subiect important pentru modelul creatiei. Lumea nu priveste Biblia intr-o lumina favorabila. De fapt o discrediteaza, deseori cu o ostilitate evidenta. Atacurile sunt de multe ori bazate pe pretentia ca Biblia nu este credibila pe baze istorice, si daca istoria Bibliei nu este exacta ce sa mai spunem despre teologie? Ganditi-va la ce i-a spus Isus lui Nicodim in Ioan 3:12 “Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?” Multi oameni de azi nu vad istoria in Biblie: prin urmare implicatiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar intampla cu evanghelismul daca istoria Bibliei se dovedeste a fi adevarata pana la urma?

Tradus cu acordul autorului.
Articolul original il gasiti aici.

Oameni de ştiinţă laici se pronunţă împotriva teoriei Big Bang-ului

de Carl Wieland

Mulţi lideri creştini de astăzi nu doar că tolerează ideea „Big Bang-ului”, dar o şi împărtăşesc cu toată convingerea. Auzind afirmaţiile lor, credincioşii au ajuns să considere teoria un ajutor major în apărarea credinţei noastre. „În sfârşit, putem folosi ştiinţa ca să demonstrăm că există un Creator al universului.”

Însă preţul acceptării momelii teoriilor laice, cel puţin în fizică şi astronomie, a fost mare. Noi am avertizat de mult timp că adoptarea teoriei Big Bang-ului în gândirea creştină se aseamănă cu introducerea calului de lemn în cetatea Troiei. Aceasta deoarece:

• Big Bang-ul impune acceptarea unei succesiuni de evenimente total incompatibile cu Biblia, de exemplu: apariţia Pământului după apariţia soarelui, şi nu înainte.^1,2
• Miliardele de ani ale evoluţiei astronomice a Big Bang-ului nu doar că se bazează pe presupuneri naturaliste, dar ele contravin înseşi cuvintelor lui Isus, care a afirmat că oamenii au existat de la începutul lumii, nu de la finalul unui proces extrem de lung de „creaţie” (Marcu 10:6) - vezi „Isus şi vârsta lumii”.³
• Evoluţia lentă a stelelor, apoi a sistemului solar şi a planetelor (inclusiv a Pământului), din gândirea Big Bang, impune acceptarea, de către creştinii ce susţin această teorie, a „evoluţiei geologice” (depunerea straturilor de rocă păstrătoare de fosile în milioane de ani). Astfel, aceşti creştini ajung să tăgăduiască Potopul global şi să accepte că înainte de Adam a existat moarte, vărsare de sânge şi boli (aşa cum se presupune din cercetarea fosilelor). Ori, această perspectivă înlătură Căderea şi Blestemul asupra creaţiei, Blestem ce are efect asupra oricărui aspect al lumii reale, precum şi răspunsurile biblice pe care creştinii le-au avut întotdeauna la problema suferinţei şi a răului (Dumnezeu a creat o lume perfectă, ruinată de păcat).^4,5
• Îmbinarea teologiei cu ştiinţa actuală duce la probabilitatea ca prima să rămână curând „văduvă”. (curentele evoluţioniste sunt în schimbare - n.t.)

De fapt, există indicii puternice că exact aceasta se întâmplă şi că cei ce au „cumpărat” Big Bang-ul pentru aşa-zisele sale dovezi ştiinţifice de necombătut au cam fost înşelaţi. O scrisoare-bombă, „Scrisoare deschisă către comunitatea ştiinţifică”, semnată de 33 de savanţi renumiţi a fost publicată pe Internet⁶ şi în revista New Scientist.⁷ Un articol de pe site-ul (www.cosmologystatement.org) intitulat „Teoria Big Bang demontată de 33 de savanţi de top” titra: „Ideile noastre despre istoria universului sunt dominate de teoria Big Bang. Dar această dominaţie se bazează mai mult pe decizii de finanţare decât pe metode ştiinţifice, potrivit lui Eric Lerner, matematicianului Michael Ibison de la Earthtech.org şi potrivit multor altor savanţi din întreaga lume.”⁸

Scrisoarea deschisă⁶ conţine afirmaţii precum:

• „Teoria actuală a Big Bang-ului se bazează pe un tot mai mare număr de entităţi ipotetice, lucruri pe care nu le-am constatat niciodată - extindere, materie neagră, energie neagră (cele mai proeminente exemple). Fără ele, ar exista o contradicţie fatală între constatările făcute de astronomi şi predicţiile teoriei Big Bang.”
• „Însă teoria Big Bang nu poate supravieţui fără aceşti factori inventaţi. Fără ipoteticul câmp de extindere (a universului - n.t.), Big Bang-ul nu prezice radiaţia electromagnetică izotropă lină ce se observă în realitate, pentru că n-ar exista posibilitatea ca părţi din univers, ce se află acum la câteva grade depărtare, să atingă aceeaşi temperatură şi, astfel, să emită aceeaşi cantitate de radiaţie electromagnetică... Extinderea necesită o densitate de 20 de ori mai mare decât cea implicată de nucleosinteza Big Bang-ului (explicarea, prin această teorie, a originii elementelor luminii).” (Aceasta atinge şi problema orizontului - referitoare la „timpul de călătorie a luminii”, problemă proprie adepţilor teoriei Big Bang.⁹)
• „În nici un alt domeniu al fizicii nu s-ar fi acceptat acest apel continuu la noi obiecte ipotetice, ca modalitate de micşorare a decalajului dintre teorie şi realitate. Cel puţin ar fi ridicat serioase întrebări despre validitatea teoriei în cauză (subliniere adăugată).”
• „Mai mult, teoria Big Bang nu se poate lăuda cu nici una din predicţiile cantitative ce au fost ulterior validate prin constatare. Succesele pretinse de susţinătorii teoriei constau în abilitatea ei de a potrivi retrospectiv constatările autentice cu un sortiment constant crescător de parametri ajustabili, în acelaşi fel în care vechea cosmologie geocentrică a lui Ptolemeu necesita straturi succesive de epicicluri.”

Dizidenţii afirmă că există alte explicaţii ale cosmologiei ce oferă unele predicţii de succes. Aceste modele alternative nu deţin toate răspunsurile la obiecţii însă, spun ei: „Aceasta nu este deloc surprinzător, din moment ce dezvoltarea lor a fost mult împiedicată de o lipsă totală de finanţare. Într-adevăr, astfel de chestiuni şi alternative nici măcar nu pot fi discutate şi examinate liber acum.”

Cei care-i sfătuiesc pe creştini să îmbrăţişeze Big Bang-ul ca pe un „fapt ştiinţific” fac referire la acceptarea aproape universală a acestei teorii de către comunitatea oamenilor de ştiinţă. Însă cei 33 de savanţi dizidenţi descriu o situaţie familiară multor oameni de ştiinţă creaţionişti: „În majoritatea conferinţelor dominate de curentul principal de gândire lipseşte un schimb deschis de idei... punerea la îndoială şi dezacordul nu sunt tolerate, iar savanţii tineri învaţă să nu-şi spună punctul de vedere dacă acesta contravine modelului standard Big Bang. Cei care pun la îndoială Big Bang-ul se tem că exprimarea acestei convingeri le va opri finanţarea.”

Evelleen Richards, evoluţionist şi istoric al ştiinţei, a observat că până şi teoriilor evoluţioniste rivale le este greu să se facă auzite atunci când provoacă paradigma dominantă.¹⁰ Faptul acesta ar trebui să ofere unele indicii referitoare la dificultăţile cu care se confruntă creaţioniştii biblici.

Nu citim noi oare, până şi în publicaţiile cotidiene, despre multele „constatări” ce par întotdeauna a susţine Big Bang-ul? În fapt, aceşti savanţi laici renumiţi spun:

„Până şi observaţiile sunt acum interpretate prin acest filtru deplasat, judecate dacă sunt corecte sau greşite în funcţie de susţinerea sau nu a Big Bang-ului. Informaţiile atât de contradictorii referitoare la schimburile roşii (schimbări ale lungimii de undă a luminii - n.t.), abundenţa litiului şi a heliului şi distribuirea galaxiei, printre alte subiecte, sunt ignorate sau ridiculizate.”

Ştiinţa este un instrument omenesc minunat, însă ea trebuie înţeleasă, nu venerată. Este şi ea failibilă, în schimbare, şi strict limitată la ceea ce poate sau nu poate determina. După cum CMI^** a subliniat în numeroase rânduri, în locul unui concept ştiinţific, teoria Big Bang este mai mult un concept dogmatic religios, bazat pe „religia umanismului”.¹¹ Acest fapt este evidenţiat şi de aceşti opozanţi ai Big Bang-ului:

„Sprijinirea exclusivă a proiectelor din cadrul Big Bang subminează un element fundamental al metodei ştiinţifice - testarea constantă a teoriei împotriva dovezilor. O astfel de restricţie face ca discuţiile şi cercetarea să nu poată fi nicidecum obiective.”¹²

Mai departe, contrar declaraţiilor naive ale multora ce presupun că ştiu bine, nu este în nici un caz o chestiune de „a privi printr-un telescop şi a «vedea» Big Bang-ul de miliarde de ani în urmă”. Ca întotdeauna, constatările vor fi interpretate şi „filtrate” prin lentilele perspectivei lumeşti. Cei care au dezvoltat teoria Big Bang erau afectaţi de filtrele gândirii seculare la fel de mult ca cei ce strigă acum: „Regele e gol!” Ei doreau un univers care s-a creat singur, adversarii lor doresc un univers necreat, etern. Din perspectivă creştină, ambele părţi reprezintă o sfidare deschisă a Creatorului şi a evenimentelor care au avut într-adevăr loc.

Susţinând supremaţia darwinismului, duşmanul sufletelor caută să-i seducă pe credincioşi şi să-i facă să accepte o modalitate subtilă, dar mult mai periculoasă, de eludare a autorităţii Bibliei. Şi el chiar poate crede că a câştigat, având în vedere propagarea tot mai puternică a creaţionismului progresiv şi a teoriei Big Bang în comunitatea evanghelică.

Pentru o expunere profundă, de efect, a tuturor acestor chestiuni ce ţin de cea mai importantă poziţie de compromis evanghelică din ziua de azi, proaspăt lansata lucrare a colegului meu, Dr. Jonathan Sarfati, Refuting Compromise [Respingând compromisul], se detaşează nu doar ca o recomandare la întâmplare, „pentru citire suplimentară”. Capitolul 5 scoate în evidenţă carenţe ale teoriei Big Bang-ului, arătând cum a ajuns aceasta o paradigmă dominantă, susţinută de o logică eronată şi ignorând multe probleme ştiinţifice - unele din ele confirmate de scrisoarea anterior menţionată a cosmologilor evoluţionişti în dezacord cu Big Bang-ul. Autorul mai arată şi cum este posibil să foloseşti argumentul „cauzei primare” (arătând că Dumnezeu e Creatorul) fără a apela la teoria Big Bang. De fapt, cartea se doreşte a fi o lucrare creştină clasică, un colos ce va schimba culturile, prin claritate şi logică profundă. Îndemn toţi cititorii acestui articol să-şi procure această carte, s-o citească, s-o împrumute şi s-o dea oricui este interesat de subiectul dezbătut.

^* Teoria Big Bang susţine ideea că Universul a apărut în urma unei explozii incandescente de energie şi materie - n.t.
^** CMI – organizaţie cu sediul central în Australia, ce promovează creaţionismul drept concept de bază al ştiinţei şi Biblia ca punct de referinţă al acestuia – n.t.

Articol preluat cu acordul autorului. Originalul il puteti gasi aici

Arborii care umbla - Stiinta moderna ne ajutam sa intelegem acest miracol biblic

In Evanghelia dupa Marcu, gasim o relatare intriganta despre cum Domnul Isus a vindecat un orb in doua etape:

Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb, şi L-au rugat să Se atingă de el.

Isus a luat pe orb de mână, şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el, şi l-a întrebat: "Vezi ceva?"

El s-a uitat, şi a zis: "Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci."

Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi când s-a uitat, a fost tămăduit, şi a văzut toate lucrurile desluşit.

Credinciosii care citesc Biblia nu gasesc nici o problema in acest miracol, deoarece Biblia Il prezinta pe Domnul Isus Hristos ca fiind Cel, care la inceput, a creat Universul si tot ce contine el, inclusiv oamenii, prin puterea Cuvantului Sau (Geneza 1, Ioan 1:1-3; Coloseni 1:16). Domnul care poate face acestea, mai mult ca sigur poate face orice. Singura intrebare care ar putea aparea, in urma lecturarii acestui text, este de ce vindecarea a fost realizata in doua etape.

Dumnezeu nu a avut nevoie de milioane de ani pentru Creatie - cu cat puterea este mai mare, cu atat mai putin timp este necesar. El ar fi putut crea totul intr-o secunda, dar a ales sa lucreze sase zile cu un scop (Exod 20:8-11). La fel, Domnul Isus ar fi putut vindeca acest om instantaneu, asa cum a facut cu toti ceilalti orbi pe care i-a vindecat, insa a ales in acest caz un proces de durata. Cele doua etape au fost despartite doar de cateva clipe, nu luni, asa ca nu poate fi vorba de vindecare pe cale naturala, iar detaliile care ne sunt oferite ne dovedesc ca nu a fost un caz de orbire psihosomatica ( mentala ). Faptul ca Domnul Isus a ales sa faca aceasta vindecare in doi pasi nu inseamna ca El era limitat de constrangeri ne-supranaturale. Poate a facut acest lucru pentru a ne oferi o dovada clara, prin detaliile medicale notate de scriitorul uman, Marcu, a caror semnificatie este posibil ca nici el sa nu o fi inteles. Detalii care sunt similare celor care vor mentionate mai jos, experimentate de oameni care si-au recapata vederea dupa multi ani de orbire.

Virgil

Virgil este un om, in varsta de 50 de ani, orb din copilarie, a carui vedere a fost vindecata in 1991 dupa o operatie de cataracta. Povestea lui este relatata de Oliver Sacks, Profesor de Neurologie la Colegiul Medical Albert Einstein, din New York, in cartea sa "Un antropolog de pe Marte". Atunci cand bandajele au fost indepartate, Virgil putea vedea, dar nu putea intelege ce vede. Lumina, miscare, culori, toate amestecate si fara sens; toate era neclare. Creierul lui nu putea procesa imaginile pe care nervul optic le transmitea. Desi acum putea vedea, era inca "orb mental" - o conditie medicala cunoscuta sub numele de agnozie.

Virgil putea citi a treia linie dintr-o plansa Snellan, echivalentul unei acuitati vizuale de 20/100 (idealul fiind 20/80). Totusi el nu putea distinge cuvintele, desi putea citi in limbajul Braille fluent, precum si literele scrise in relief; putea citi prin atingere, cu usurinta, literele inscrise pe o piatra funerara. O banala pisica a constituit o piedica serioasa, el putea identifica cu usurinta partile componente, un picior, nasul, coada - dar pisica ca un intreg era doar o imagine neclara, la fel se intampla si cu fetele umane. La zoo, Virgil a descoperit ca ii era foarte greu sa identifice diferitele animale, si a reusit sa faca asta doar dupa modul de deplasare sau o trasatura particulara. De exemplu, un cangur pentru ca sarea, o girafa datorita inaltimii neobisnuite, o zebra datorita dungilor iar leii pe baza ragetului. La cateva zile dupa operatie, Virgil spunea ca "pomii nu arata ca fiind de pe acest pamant", abia a o luna mai tarziu a reusit sa vada un copac pe de-a intregul si sa realizez ca trunchiul si frunzele formau un tot unitar.

Aspecte clinice

Oamenii care au fost obisnuiti cu o lume pe care o percep numai prin atingere, auz, gust si miros,au tendinta de a fi suprinsi de "vaz", care fiind optic nu are nici o corelare cu alte simturi. Oamenii care s-au nascut cu orbire congenitala, sau sunt orbi din copilarie au trait intr-o lume a timpului, nu a timpului si spatiului. In consecinta, o treapta a verandei este ceva ce, pentru un orb, se intampla la un scurt timp dupa ce iese pe usa, si nu este o experienta care sa fie perceputa spatial. Sacks citeaza autobiografia lui John Rock - Touching the Rock, un om orb, care spune ca pentru orbi, oamenii sunt acolo doar atunci cand vorbesc; vin si dispar din senin.

Bebelusii care au vedere invata sa analizeze informatiile treptat, o abilitate care la ora actuala este peste puterilor celor mai puternice super-computere. Oamenii care orbesc pe parcusul vietii, si-au construit deja o "memorie vizuala", ei stiu deja cum arata toate lucrurile si cum se potrivesc in spatiu. Totusi, pentru cei care isi capata vederea brusc, sarcina de a invata este uriasa, implicand schimbari psihologice si neurologice radicale, o schimbare a "obiceiurilor de perceptie si strategiei vietii", pe scurt o schimbare a identitatii.

Sacks afirma ca aceste dificultati sunt "aproape universale pentru cei care au fost orbi din nastere si care si-au recapatat vederea", si chiar mentioneaza un pacient, S.B., care la un an dupa operatie nu putea recunoaste fetele indivizilor din preajma lui, desi avea o vedere perfecta, din punct de vedere clinic.

Studiind cazurile acestea din zilele noastre, apare ca o concluzie faptul ca atunci cand vederea este recapatata in mod brusc, apare si nevoia de a dezvolta noi conexiuni in cortexul vizual al creierului. Astfel, putem vedea ca povestea omului orb din Betsaida, care a vazut "oamenii ca pe niste copaci care umblau", nu este o relatare poetica; este o descriere corecta din punct de vedere clinic. Asemenea lui Virgil, acest om orb putea vedea, dar manifesta efectele agnoziei - creierul lui nu putea intelege ceea ce vedeau ochii. Dupa ce Domnul Isus ii vindeca ochii, El ii vindeca si agnozia - intr-o singura clipa, printr-un miracol, creierul lui este invatat ceea ce noi toti am invatat de-a lungul copilariei.

Asadar, de ce a procedat Isus asa cu acest om? El nu avea nevoie sa faca asta, si se pare ca nu a facut asta cu toti ceilalti orbi pe care I-a vindecat.

Nu putem sti de ce Domnul a ales sa procedeze asa, dar o posibilitate ar fi, ca prin aceasta vindecare in doua etape, El ne-a oferit o dovada clara a autenticitatii acestei relatari, una care este verificabila dupa standardele stiintei moderne. Nu este posibil ca o scriere apocrifa sau fabricata sa contina aceste detalii: corectarea chirurgicala a vederii la acea vreme nu era posibila, asadar autorul nu avea de unde sti despre problema agnoziei.

Astfel, avem o dovada clara ca un miracol a avut loc la Betsaida. Acest miracol a constat in recrearea structurii ochiului si crearea de noi cai neuronale si conexiuni in creier. A fost un miracol, o dovada a puterii care l-a creat pe Adam din tarana, iar pe Eva din coasta lui Adan, intr-un timp foarte scurt (Geneza 2:7, 21-22).

Tradus cu acordul autorului
Originalul il gasiti aici

Darwin - Voiajul care a zguduit lumea

Am urmarit recent acest film. Ridica niste intrebari interesante si prezinta o fata a vestitului om de stiinta, necunoscuta pana acum.

Mai multe detalii aici.

Jupiter, Regele Planetelor si marturie a Creatorului

Jupiter este cea mai mare planeta din sistemul nostru solar. Aceasta planeta mamut, este de peste 1300 de ori mai mare decat Pamantul. Si are o masa mai mare de 2.5 ori decat masele combinate ale tuturor celorlalte planete, din sistemul nostru solar. Cum a aparut aceasta planeta? Biblia ne spune ca Jupiter, impreuna cu toate celelalte corpuri ceresti, a fost creat in ziua a 4-a a Creatiei (Geneza 1:14-19).

Totusi, astronomii evolutionisti neaga aceasta marturie biblica. Ei pretind ca Jupiter a fost creat, prin procese naturale, cu aproape 4.6 miliarde de ani in urma. Din pacate pentru ei, Jupiter prezinta probleme enorme pentru cei care doresc sa nege crearea sistemului nostru solar.

Un gigant gazos

Spre deosebire de Pamant, care este in mare parte solid, Jupiter este o planeta preponderent gazoasa. Poate avea un mic nucleu solid, nu se stim sigur. Jupiter este la o distanta de 5 ori mai mare fata de Soare, decat Pamantul. Din cauza acestei distante vaste, Jupiter apare noaptea pe cer, ca o stea de un alb stralucitor. Totusi, multumita diametrului sau enorm, chiar si un telescop modest va arata ca nu este o stea, ci o planeta – arata ca un disc, in vreme ce stelele arata ca niste puncte luminoase.

Cea mai faimoasa caracteristica a planetei este Marele Punct Rosu. Este un sistem enorm, o furtuna extrem de violenta, mai mare chiar decat Pamantul! Aceasta furtuna s-a dezlantuit continuu, timp de cel putin 300 de ani. Din cat de mult stim, ar putea sa existe inca de la crearea planetei.

Cum poate exista Jupiter?

Jupiter este mai mult decat un obiect frumos, pe cer. Chiar existenta sa, ridica niste intrebari pentru cei care vor sa creada in originea evolutionista a universului nostru. Explicatia clasica evolutionista, pentru existenta sistemului nostra solar, este ca s-a format dintr-un nor de gaz si praf cosmic. Acum 4,6 miliarde de ani, acest nor s-a contractat sub forma unui disc. Praful s-a condensate in granule, acestea se presupune ca s-au unit pentru a forma roci de mici dimensiuni, si aceste roci, la randul lor, s-au unit pentru a forma roci de mari dimensiuni. Dar, o mare problema a acestei teorii este ca pietrele care se misca cu o viteza foarte mare, au tendinta sa ricoseze si nu sa se uneasca.

Conform evolutionistilor, planetele solide ca Venus si Pamant, s-au format atunci cand aceste roci s-au ciocnit si s-au sudat impreuna. Gigantii gazosi ca Jupiter si Saturn, s-au format initial in acelasi mod. Dar, in contrast cu planetele aflate mai aproape de centrul sistemului solar, acestea erau destul de departe de soare pentru ca gheata sa condenseze. In consecinta, o masa suplimentara s-a putut acumula, de peste 10 ori mai mult material decat contine Pamantul. Cu ajutorul acestei gheti, aceasta acumulare avea o gravitatie atat de mare incat gazul a fost atras spre ele, in final formand planetele pe care le vedem astazi. Datorita faptului ca acumularea de fragmente solide a devenit miezul acestor planete gazoase, aceasta idee este numita “modelul acumularii miezului”.

Acest model este prezentat si astazi pe toate canalele stiintifice. Cu toate acestea, oamenii de stiinta stiu de mult timp ca acest model nu este adevarat.

Un model falsificat

Aceasta teorie are cel putin patru probleme fatale.

Problema 1 Teoria face predictii foarte clare despre compozitia chimica a planetei Jupiter. Cu toate acestea, in 1995, sonda Galileo a lansat un modul care a analizat atmosfera planetei Jupiter. Evolutionistii au fost socati sa descopere ca atmosfera continea concentratii mari de argon, xenon si krypton. Modelele evolutioniste spun ca aceste elemente nu pot exista acolo, in concentratii atat de mari.

Asa cum a explicat un astronom evolutionist:

“Jupiter este planeta cea mai mare. Dar rezultatele.... ne arata acum, ca de fapt nu stim aproape nimic despre cum sau unde s-a format.

Problema 2 Aceasta teorie presupune ca Jupiter are un miez solid, de mari dimensiuni ( de 10 pana la 30 de ori mai mare decat masa intregului Pamant). Dar Galileo a descoperit ca miezul lui Jupiter nu poate fi atat de mare, nici pe departe. In cel mai bun caz, ar fi doar de 6 ori mai mare decat Pamantul. Si chiar exista posibilitate ca el sa nu existe deloc.

Problema 3 Acest model necesita cel putin 10 milioane de ani, pentru ca destul roci si gaz sa se acumuleze pentru a forma Jupiter. Unii oameni de stiinta cred ca ar dura chiar mai mult, cateva sute de milioane de ani. Dar totodata oamenii de stiinta, recunosc ca un disc de gaz si praf nu avea cum sa reziste atata timp, in jurul soarelui nostru. Multi oameni de stiinta cred ca un astfel de disc, s-ar fi disipat in mai putin de 5 milioane de ani, nelasand suficient timp pentru formarea lui Jupiter.

Problema 4 Chiar daca acest disc, format din praf cosmic si gaz, ar fi rezistat atata timp, tot nu s-ar fi putut forma Jupiter. Simulari computerizate recente, au dezvaluit o eroare fatala in aceasta teorie. Pe masura ce gigantii gazosi s-au format in interiorul discului, ei ar fi interactionat gravitational cu praful ramas in disc. Aceste interactiuni, ar fi tras planetele in curs de formare, inspre interiorul sistemului solar, inspre Soare.

Asadar, Jupiter si Saturn s-ar fi deplasat spre interiorul sistemului, lovindu-se de Soare. Si asta s-ar intampla “repede” in termeni evolutionisti, doar 300.000 de ani de la inceperea procesului de formare.

Evident, conform evolutionismului, Jupiter nu ar trebui sa existe. Nu este de mirare ca evolutionistii fac astfel de declaratii:

“Formarea lui Jupiter este de mult timp o problema pentru teoreticieni.”

Sau:

“Nu cred ca existenta lui Jupiter ar fi putut fi prezisa, dacar nu ar fi fost observata.”

Cand respingi adevarul, trebuie sa accepti o minciuna.

Evolutionistii au respins invatatura biblica a Creatiei. Prin urmare, ei trebuie sa accepte “cea mai buna” alternativa evolutionista. Chiar daca modelul lor a fost infirmat de dovezi, “trebuie” sa fie adevarat. In multiple randuri, modelul evolutionist a fost demascat ca fiind fals. Asa cum se plangea un evolutionist recent, “...aproape orice teorie despre formarea planetelor a fost dovedita ca fiind falsa.” Un altul spunea, “Ceea ce am invatat in ultimii ani este ca modelul standard nu poate functiona.”

Totusi, evolutionistii se agata de acest model, in ciuda dovezilor coplesitoare impotriva lui. Nu sunt dispusi sa accepte ca Jupiter arata maretia Creatorului.

In adevar, marimea lui Jupiter, frumusetea si grandoarea sa constituie o minunata marturie despre maretia Creatorului nostru – Dumnezeul Bibliei, care nu numai ca a facut stelele si planetele, ci chiar si pe noi!

*tradus cu acordul autorului*

Originalul il gasiti aici