Oameni de ştiinţă laici se pronunţă împotriva teoriei Big Bang-ului

de Carl Wieland

Mulţi lideri creştini de astăzi nu doar că tolerează ideea „Big Bang-ului”, dar o şi împărtăşesc cu toată convingerea. Auzind afirmaţiile lor, credincioşii au ajuns să considere teoria un ajutor major în apărarea credinţei noastre. „În sfârşit, putem folosi ştiinţa ca să demonstrăm că există un Creator al universului.”

Însă preţul acceptării momelii teoriilor laice, cel puţin în fizică şi astronomie, a fost mare. Noi am avertizat de mult timp că adoptarea teoriei Big Bang-ului în gândirea creştină se aseamănă cu introducerea calului de lemn în cetatea Troiei. Aceasta deoarece:

• Big Bang-ul impune acceptarea unei succesiuni de evenimente total incompatibile cu Biblia, de exemplu: apariţia Pământului după apariţia soarelui, şi nu înainte.^1,2
• Miliardele de ani ale evoluţiei astronomice a Big Bang-ului nu doar că se bazează pe presupuneri naturaliste, dar ele contravin înseşi cuvintelor lui Isus, care a afirmat că oamenii au existat de la începutul lumii, nu de la finalul unui proces extrem de lung de „creaţie” (Marcu 10:6) - vezi „Isus şi vârsta lumii”.³
• Evoluţia lentă a stelelor, apoi a sistemului solar şi a planetelor (inclusiv a Pământului), din gândirea Big Bang, impune acceptarea, de către creştinii ce susţin această teorie, a „evoluţiei geologice” (depunerea straturilor de rocă păstrătoare de fosile în milioane de ani). Astfel, aceşti creştini ajung să tăgăduiască Potopul global şi să accepte că înainte de Adam a existat moarte, vărsare de sânge şi boli (aşa cum se presupune din cercetarea fosilelor). Ori, această perspectivă înlătură Căderea şi Blestemul asupra creaţiei, Blestem ce are efect asupra oricărui aspect al lumii reale, precum şi răspunsurile biblice pe care creştinii le-au avut întotdeauna la problema suferinţei şi a răului (Dumnezeu a creat o lume perfectă, ruinată de păcat).^4,5
• Îmbinarea teologiei cu ştiinţa actuală duce la probabilitatea ca prima să rămână curând „văduvă”. (curentele evoluţioniste sunt în schimbare - n.t.)

De fapt, există indicii puternice că exact aceasta se întâmplă şi că cei ce au „cumpărat” Big Bang-ul pentru aşa-zisele sale dovezi ştiinţifice de necombătut au cam fost înşelaţi. O scrisoare-bombă, „Scrisoare deschisă către comunitatea ştiinţifică”, semnată de 33 de savanţi renumiţi a fost publicată pe Internet⁶ şi în revista New Scientist.⁷ Un articol de pe site-ul (www.cosmologystatement.org) intitulat „Teoria Big Bang demontată de 33 de savanţi de top” titra: „Ideile noastre despre istoria universului sunt dominate de teoria Big Bang. Dar această dominaţie se bazează mai mult pe decizii de finanţare decât pe metode ştiinţifice, potrivit lui Eric Lerner, matematicianului Michael Ibison de la Earthtech.org şi potrivit multor altor savanţi din întreaga lume.”⁸

Scrisoarea deschisă⁶ conţine afirmaţii precum:

• „Teoria actuală a Big Bang-ului se bazează pe un tot mai mare număr de entităţi ipotetice, lucruri pe care nu le-am constatat niciodată - extindere, materie neagră, energie neagră (cele mai proeminente exemple). Fără ele, ar exista o contradicţie fatală între constatările făcute de astronomi şi predicţiile teoriei Big Bang.”
• „Însă teoria Big Bang nu poate supravieţui fără aceşti factori inventaţi. Fără ipoteticul câmp de extindere (a universului - n.t.), Big Bang-ul nu prezice radiaţia electromagnetică izotropă lină ce se observă în realitate, pentru că n-ar exista posibilitatea ca părţi din univers, ce se află acum la câteva grade depărtare, să atingă aceeaşi temperatură şi, astfel, să emită aceeaşi cantitate de radiaţie electromagnetică... Extinderea necesită o densitate de 20 de ori mai mare decât cea implicată de nucleosinteza Big Bang-ului (explicarea, prin această teorie, a originii elementelor luminii).” (Aceasta atinge şi problema orizontului - referitoare la „timpul de călătorie a luminii”, problemă proprie adepţilor teoriei Big Bang.⁹)
• „În nici un alt domeniu al fizicii nu s-ar fi acceptat acest apel continuu la noi obiecte ipotetice, ca modalitate de micşorare a decalajului dintre teorie şi realitate. Cel puţin ar fi ridicat serioase întrebări despre validitatea teoriei în cauză (subliniere adăugată).”
• „Mai mult, teoria Big Bang nu se poate lăuda cu nici una din predicţiile cantitative ce au fost ulterior validate prin constatare. Succesele pretinse de susţinătorii teoriei constau în abilitatea ei de a potrivi retrospectiv constatările autentice cu un sortiment constant crescător de parametri ajustabili, în acelaşi fel în care vechea cosmologie geocentrică a lui Ptolemeu necesita straturi succesive de epicicluri.”

Dizidenţii afirmă că există alte explicaţii ale cosmologiei ce oferă unele predicţii de succes. Aceste modele alternative nu deţin toate răspunsurile la obiecţii însă, spun ei: „Aceasta nu este deloc surprinzător, din moment ce dezvoltarea lor a fost mult împiedicată de o lipsă totală de finanţare. Într-adevăr, astfel de chestiuni şi alternative nici măcar nu pot fi discutate şi examinate liber acum.”

Cei care-i sfătuiesc pe creştini să îmbrăţişeze Big Bang-ul ca pe un „fapt ştiinţific” fac referire la acceptarea aproape universală a acestei teorii de către comunitatea oamenilor de ştiinţă. Însă cei 33 de savanţi dizidenţi descriu o situaţie familiară multor oameni de ştiinţă creaţionişti: „În majoritatea conferinţelor dominate de curentul principal de gândire lipseşte un schimb deschis de idei... punerea la îndoială şi dezacordul nu sunt tolerate, iar savanţii tineri învaţă să nu-şi spună punctul de vedere dacă acesta contravine modelului standard Big Bang. Cei care pun la îndoială Big Bang-ul se tem că exprimarea acestei convingeri le va opri finanţarea.”

Evelleen Richards, evoluţionist şi istoric al ştiinţei, a observat că până şi teoriilor evoluţioniste rivale le este greu să se facă auzite atunci când provoacă paradigma dominantă.¹⁰ Faptul acesta ar trebui să ofere unele indicii referitoare la dificultăţile cu care se confruntă creaţioniştii biblici.

Nu citim noi oare, până şi în publicaţiile cotidiene, despre multele „constatări” ce par întotdeauna a susţine Big Bang-ul? În fapt, aceşti savanţi laici renumiţi spun:

„Până şi observaţiile sunt acum interpretate prin acest filtru deplasat, judecate dacă sunt corecte sau greşite în funcţie de susţinerea sau nu a Big Bang-ului. Informaţiile atât de contradictorii referitoare la schimburile roşii (schimbări ale lungimii de undă a luminii - n.t.), abundenţa litiului şi a heliului şi distribuirea galaxiei, printre alte subiecte, sunt ignorate sau ridiculizate.”

Ştiinţa este un instrument omenesc minunat, însă ea trebuie înţeleasă, nu venerată. Este şi ea failibilă, în schimbare, şi strict limitată la ceea ce poate sau nu poate determina. După cum CMI^** a subliniat în numeroase rânduri, în locul unui concept ştiinţific, teoria Big Bang este mai mult un concept dogmatic religios, bazat pe „religia umanismului”.¹¹ Acest fapt este evidenţiat şi de aceşti opozanţi ai Big Bang-ului:

„Sprijinirea exclusivă a proiectelor din cadrul Big Bang subminează un element fundamental al metodei ştiinţifice - testarea constantă a teoriei împotriva dovezilor. O astfel de restricţie face ca discuţiile şi cercetarea să nu poată fi nicidecum obiective.”¹²

Mai departe, contrar declaraţiilor naive ale multora ce presupun că ştiu bine, nu este în nici un caz o chestiune de „a privi printr-un telescop şi a «vedea» Big Bang-ul de miliarde de ani în urmă”. Ca întotdeauna, constatările vor fi interpretate şi „filtrate” prin lentilele perspectivei lumeşti. Cei care au dezvoltat teoria Big Bang erau afectaţi de filtrele gândirii seculare la fel de mult ca cei ce strigă acum: „Regele e gol!” Ei doreau un univers care s-a creat singur, adversarii lor doresc un univers necreat, etern. Din perspectivă creştină, ambele părţi reprezintă o sfidare deschisă a Creatorului şi a evenimentelor care au avut într-adevăr loc.

Susţinând supremaţia darwinismului, duşmanul sufletelor caută să-i seducă pe credincioşi şi să-i facă să accepte o modalitate subtilă, dar mult mai periculoasă, de eludare a autorităţii Bibliei. Şi el chiar poate crede că a câştigat, având în vedere propagarea tot mai puternică a creaţionismului progresiv şi a teoriei Big Bang în comunitatea evanghelică.

Pentru o expunere profundă, de efect, a tuturor acestor chestiuni ce ţin de cea mai importantă poziţie de compromis evanghelică din ziua de azi, proaspăt lansata lucrare a colegului meu, Dr. Jonathan Sarfati, Refuting Compromise [Respingând compromisul], se detaşează nu doar ca o recomandare la întâmplare, „pentru citire suplimentară”. Capitolul 5 scoate în evidenţă carenţe ale teoriei Big Bang-ului, arătând cum a ajuns aceasta o paradigmă dominantă, susţinută de o logică eronată şi ignorând multe probleme ştiinţifice - unele din ele confirmate de scrisoarea anterior menţionată a cosmologilor evoluţionişti în dezacord cu Big Bang-ul. Autorul mai arată şi cum este posibil să foloseşti argumentul „cauzei primare” (arătând că Dumnezeu e Creatorul) fără a apela la teoria Big Bang. De fapt, cartea se doreşte a fi o lucrare creştină clasică, un colos ce va schimba culturile, prin claritate şi logică profundă. Îndemn toţi cititorii acestui articol să-şi procure această carte, s-o citească, s-o împrumute şi s-o dea oricui este interesat de subiectul dezbătut.

^* Teoria Big Bang susţine ideea că Universul a apărut în urma unei explozii incandescente de energie şi materie - n.t.
^** CMI – organizaţie cu sediul central în Australia, ce promovează creaţionismul drept concept de bază al ştiinţei şi Biblia ca punct de referinţă al acestuia – n.t.

Articol preluat cu acordul autorului. Originalul il puteti gasi aici