A fost gasita “particula lui Dumnezeu”?

Oamenii de stiinta sustin ca au confirmat existenta bosonului lui Higgs – dar nu acorda recunoasterea Dumnezeului care l-a creat 

Conform celor mai recente stiri, oamenii de stiinta de la CERN, folosind “Acceleratorul de Particule”, afirma ca au confirmat existenta unei particule numita oficial Bosonul Higgs, dar colocvial numita “Particula lui Dumnezeu”. Daca va fi confirmata, prin experiemente repetabile, aceasta ar fi o mare realizare pentru stiinta. Unii ar putea afirma si ca odata confirmata existenta acestei particule este confirmata si non-existenta unui Dumnezeu, dar la o analiza mai atenta putem observa ca oposul acestei concluzii este adevarat.

Ce este “particula lui Dumnezeu”?

“Particula lui Dumnezeu”, oficial Bosonul Higgs, este una din particulele de baza din Modelul Standard al fizicii elementare a particulelor – vezi caseta.

Singura forta neexplicata teoretic de modelul standard este forta gravitatiei. Aceasta este, probabil, datorata faptului ca Modelul Standard nu contine o explicatie teoretica a masei – sau lipsei acesteia- particulelor sale, iar masa este fundamentala pentru forta gravitatiei. Cea mai buna explicatie teoretica a gravitatiei ramane Teoria Relativitatii Generale, a lui Einstein, in care gravitatia este considerata o distorsiune a spatiului, cauzata de masa unui obiect – asemanator unei bile de bowling deformand o trambulina. Totusi, acest model nu explica existenta masei.

Bosonul Higgs

Prima mentiune dateaza din 1964 cand, ca parte a unui mecanism pentru a explica altceva (spargerea spontana a simetriei slabe electric), dar aproape ca produs secundar, ofera si un model teoretic pentru a explica de ce celelalte particule elementare au masa. A fost propusa ca de trei grupuri independente de fizicieni in 1964. Unul dintre aceste grupuri era condus de Peter Higgs, cel dupa care a fost numita aceasta particula.

De cand a fost propus, bosonul Higgs a ramas neconfirmat, in ciuda a numeroase incercari si experimente. Aceasta datorita faptului ca se teoretiza ca are o masa foarte mare, fiind astfel necesara foarte multa energie pentru a crea unul. De aici necesitatea de a utiliza LHC ( Large Hadron Collider – Acceleratorul de particule) pentru a accelera particulele care se deplaseaza in directii opuse, obtinand niveluri crescute de energie, apoi lovirea acestora intre ele in speranta aparitiei unui boson Higgs. Acesta nu se poate observa cu ochiul liber, pentru ca se descompune extrem de repede. Ceea ce se spera este observarea efectelor acelei descompuneri.

Aceste experimente, care par sa confirme existenta bosonului lui Higgs sunt un exemplu remarcabil de stiinta operationala la lucru. Adica stiinta observationala, experimentala, repetabila care ne dezvaluie cum functioneaza lucrurile in prezent. (In antiteza cu stiinta ‘istorica’ care incearca sa afle ceea ce s-a intamplat intr-un trecut nerepatabil si imposibil de observat direct. Aceasta stiinta este necesara pentru a studia originile. Este destul de diferita ca metodologie si este influentata de preconceptiile si filosofia personala a celui care interpreteaza datele. Vezi Naturalism, Originea si Stiinta Operationala.)

Din moment ce aceasta este prima afirmatie, cu un grad relativ mare de siguranta al confirmarii, despre existenta bosonului Higgs, va fi nevoie sa fie confirmata prin experimente viitoare. Daca acest lucru se intampla, existenta acestuia poate fi acceptata cu un grad ridicat de certitudine.

Cu toate acestea, stiind ca bosonul Higgs exista si cum se comporta – si stiind asta si despre restul particulelor- nu ne spune nimic despre cum au aparut initial sau de ce. Raspunsurile la aceste intrebari depinde de presupunerile si viziunea fiecaruia, similar modului in care intrepretarea observatiilor acestui experiment s-a facut din perspectiva justificarii existentei bosonului Higgs.

Modelul Standard ofera , totusi, un exemplu uimitor al proiectarii super-inteligente. Sunt doar 3 particule fundamentale, fiecare cu un numar  de variante, ajungand la un total de doar 24 de particule materiale elementare – 6 quarcuri, 6 leptoni si 12 bosoni etalon. Tot materia din acest univers are la baza aceste particule fundamentale. Gandeste-te! Sunt 118 elemente chimice in tabelul periodic care pot fi combinate pentru a crea un numar aproape imposibil calculat de compusi, cum ar fi oxidul de fier sau carbonatul de calciu, acestia putand fi apoi combinati pentru a crea un numar mare de substante ca guma de mestecat, prajitura cu ciocolata, amino-acizi si ciment, acestea putand fi la randul lor combinate pentru a crea constructii, avioane, computere si corpul uman. Toate acestea sunt posibil folosind doar 24 de componente diferite! Arata a proiectare la cel mai inalt nivel.

Prin comparatie, exista in jur de 3900 de piese de LEGO si 58 de culori diferite, acestea putand fi combinate pentru a crea in jur de 7500 de piese diferite – iar compania LEGO are in jur de 120 de designeri care lucreaza in fiecare zi la crearea acestor piese si a le organiza pentru a construi diverse jucarii. Au fost multe lucruri uimitoare construite din LEGO, insa toate au avut nevoie de un proiectant/creator. Nici una din aceste structuri nu s-a creat singura dintr-o gramada de piese. Si in ciudat faptului ca 400 de milioane de oameni petrec 5 miliarde de ore/an construind lucruri din 485 milioane de piese LEGO, nici una din acestea nu este un organism viu, capabil de reproducere. Insa Dumnezeu a facut universul, inclusiv viata, folosind doar 24 particule in doar 6 zile!

Mai mult, cei 12 bosoni ofera 3 din cele 4 forte care tin universul laolalta. 8 dintre ei (gluoni) ofera forta nucleara care tine quarcurile impreuna pentru a forma neutroni si protoni, si care deasemenea tine neutronii si protonii impreuna pentru a forma nucleul atomilor. Trei dintre acestia produc forta slaba care este implicata in procesele de descompunere radioactiva. Unul din acesti bosoni, fotonul, asigura forta electromagnetica care este mai puternica decat forta slaba dar mai slaba decat forta puternica – poate ar fi trebuit sa se numeasca forta medie. Aceasta tine electronii pe orbita in jurul nucleului atomilor si este responsabila pentru aproape toate fenomenele pe care le traim in viata de zi cu zi, in afara de gravitatie, care este cea de a patra forta si cea mai slaba. Aceste forte acopera o gama foarte larga de puteri. De exemplu, forta puternica este de 10³⁸ mai puternica decat gravitatia – adica de 100 de milioane milioane milioane milioane milioane milioane de ori mai puternica. Fortele se comporta diferit: gravitatia atrage; forta electromagnetica atrage si respinge; amandoua actioneaza si pe distante infinit de lungi, pe cand forta puternica actioneaza numai in nuclee, iar forta slaba numai in apropierea nucleelor. Gravitatia este responsabila pentru miscarea stelelor si planetelor, forta electromagnetica este responsabila de calatoria luminii de la stelea la pamant, iar fota puternica tine toate nucleele in atomi si le impiedica sa se departeze datorita respingerii electromagnetice dintre protoni. Toate acestea sunt posibile datorita celor 12 particule. Din nou, proiectarea la superlativ.

Dar asta nu este tot. Relatiile dintre aceste forte sunt atat de fin reglate incat  o mica schimbare in doar una din ele, relatiile ar face ca existenta universului sa fie imposibila. Proiectare excelenta.

O teorie care explica totul? 

Este perfect in mandatul Genezei 1:28 sa incercam sa gasim un concept unificator – o teorie care sa explice diversele observatii si constatari. Fizicianul creationist James Clark Maxwell a unificat electricitatea si magnetismul, oameni ca J.J. Thompson si Ernest Rutherford au unificat teoria atomica prin descoperirea nucleilor si electronilor, Murray Gell Mann si Yuval Ne’eman a unificat fizica particulelor descoperind quarcii, iar acum Higgs poate duce munca mai departe.

Dar nu se compara cu aroganta unor atei ca Stephen Hawkings , care de ani de zile isi doresc sa gasesc o teorie care sa explice totul. Totusi, el a admis ca este o utopie din cauza teoriei dovezilor  incomplete a lui Godel: in orice sistem teoretic complex si aritmetic, similar celui descris mai sus, vor exista intotdeauna afirmatii adevarate care nu vor putea fi dovedite in cadrul sistemului. Astfel de limite ale mintii umane ne aduc aminte de Eclesiastul 3:11  care ne spune ca Dumnezeu “a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.”

Concluzie

Bosonul Higgs a fost numit “particula lui Dumnezeu” de catre fizicianul american Leon Lederman, laureat al Premiului Nobel, la insistentele publicistului sau (5). Parea potrivit deoarece, conform spuselor sale, particula era “fundamentala pentru fizica de azi, atat de cruciala pentru intelegerea materiei si totusi atat de eluziva”.  (Numele este clar mult mai comercial decat denumirea pe care Lederman vroia sa i-o dea prima data, “particula naibii”, datorita eluzivitatii ei.) Cred ca aceasta porecla este foarte nimerita din alte motive. Asemeni lui Dumnezeu, nimeni nu poate vedea cu ochiul liber bosonul Higgs, insa ii vede doar efectele prezentei sale si poate deduce existenta sa pe baza observatiilor. Bosonul Higgs, ofera explicatia pentru masele particulelor elementare si ofera explicatia pentru existenta fortelor care tin universul laolalta. Pavel ne spune in Coloseni ca “...prin El [Isus, care este Dumnezeu] au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ... şi toate se ţin prin El. “ (Coloseni 1:16-17)

Se pare ca pe masura ce stiinta descopera mai multe, inclusiv aceasta posibila confirmare a existentei bosonului Higgs, confirma cea ce Pavel afirma in Romani “În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi;”. (Romani 1:20).

 
 

Referinte

1. Exp. Than, K., “Particula lui Dumnezeu” Gasita? ‘Borna Istorica’ de la vanatorii Bosonului Higgs: Particula nou-descoperita ar putea fi la baza existentei, news.nationalgeographic.com, 4 Iulie 2012.
2. Tehnic, diferenta este in momentul unghiular intrinsec al “rotirii”; fermionii au o jumatate de rotire, pe cand bosonii au rotire integrala. Aceasta constrangere este cunoscuta ca “Principiul Excluderii al lui Pauli”.
3. Pura coincidenta, “legō” (λέγω) este cuvantul gresesc folosit in Noul Testament pentru “Eu zic”.
4. Sample, I., Ecuatia suprema este placinta din cer, afirma Hawking, Guardian, 23 February 2004, 22 June 2006.
5. Co-autor la cartea Particula lui Dumnezeu: Daca Universul este Raspunsul, Care este Intrebarea?