Raspunzand
intrebarii, “De ce permite Dumnezeu sa se intample lucruri rele?”
de Gary
Bates
Multi
dintre noi au constientizat inca din copilarie faptul ca suntem muritori. Este
o perspectiva sumbra sa intelegem ca la un moment dat vom muri. Si stiu din
propriile experiente ca asta se intampla persoanelor pe care le iubim.
Nici unuia
dintre noi nu ii place moartea. Fie ca un om si-a trait viata pana la capat,
fie ca a murit prematur, jelim disparitia lor. Durerea aceasta ne face sa ne
punem una din cele mai intalnite intrebari – “De ce?” “De ce suntem suntem aici
doar pentru a deveni tarana?” Si, “De ce eu?” sau poate “De ce noi?”. Din
experienta mea, majoritatea crestinilor se lupta si ei cu aceste intrebari. Ne
putem intreba de ce iubitorul si atot-puternicul nostru Dumnezeu Creator ar
permite ca pretiosii sai copii sa sufere, cateodata in agonie, pana in clipa
finala.
Intr-adevar,
nu este o imagine placuta, si din pacate multi si-au intors spatele catre
Dumnezeu odata cu moartea cuiva drag, sau vazand dezastre majore care pareau
fara sens. Dar aceasta lupta pentru intelegerea sensului mortii este agravata
atunci cand oamenii, inclusiv crestini, accepta intelegerea evolutionista a
mortii – de multe ori fara a isi da seama! Daca facem acest lucru, putem
accepta fara sa ne dam seama unele din conceptele sale false, inclusiv ideea ca
moartea e naturala. In consecinta, e
posibil sa nu putem oferi raspunsuri satisfacatoare altora.
Un raspuns
direct il gasim in Geneza. Aceasta ne ofera sansa unei intelegeri biblice
corecte a istoriei, in locul uneia false, evolutionist. Mai mult, ne putem
alina stiind ca Dumnezeul Creator ne cunoaste starea, si chiar a facut ceva in
acest sens.
Evolutia: moartea este ‘naturala’
Aproape
toata lumea cunoaste teoria evolutionista/pamantului vechi, sau a auzit-o la un
moment dat in viata. In esenta, aceasta spune ca toate organismele au dus o
lupta cu moartea de-a lungul milioanelor de ani. Aceasta poveste ne invadeaza
constant educatia, stirile si chiar literatura pentru copii. Aceasta tema a
‘mortii’ este o forma de indoctrinare; de aici si acceptarea ei larga. De
exemplu, astronomul evolutionist Carl Sagan a afirmat, intr-un din episoadele
seriei TV Cosmos : ‘Secretele evolutiei sunt timpul si moartea. Exista un lant
neintrerupt de la primele celule pana la noi.” [1]
Viziunea sa, asemeni majoritatii oamenilor
de stiinta de azi, doar reflecta ceea ce Charles Darwin a popularizat in
faimoasa sa carte – Originea Speciilor.
Darwin scria, “Asadar, din razboiul naturii, de la foamete si moarte, cel mai
exaltat obiect pe care suntem capabili sa il concepem, adica, productia unor
animale superioare, urmeaza in mod direct.” [2]
S-a discutat foarte mult despre motivatia
din spatele teoriei lui Darwin. S-a luptat cu suferinta dupa moartea prematura
a trei din copiii sai. Multi comentatori considera ca moartea fetitei sale de
doar 10 ani, Annie, a fost evenimentul care
a dus la disparitia oricaror urme de credinta pe care le mai avea. Nu a
mai mers la biserica – asa cum am vazut ca fac multi crestini, dupa moartea
cuiva drag. Darwin a concluzionat ca lumea era foarte veche si a concluzionat
ca moartea a fost aici de la inceput. In viziunea sa, ‘Dumnezeu’ devine autorul
mortii si suferintei si un capcaun crud. Moartea a devenit suverana pentru
Darwin, in locul Celui care are putere asupra vietii si a mortii (Apocalipsa 1:18).
Vedem tema “moartea e suverana” si in
filme. Autorul SF H.G. Wells (1866-1946) a fost un evolutionist fervent care
s-a pregatit cu ‘bulldog-ul lui Darwin’ Thomas Huxley. [3] Remake-ul din 2005
al lui Steven Spielberg, dupa faimoasa fictiune a lui Wells – Razboiul Lumilor,
ramane fidela preceptelor evolutioniste despre moarte si lupta. Dar ma intreb
cati au observat ideile subliminale anti-crestine ale lui Wells? Foloseste
ideea unei civilizatii martiene antice (mai veche pe scara evolutionista), in
consecinta mai avansata tehnologic, acestia atacand pamantul cu scopul de a
extermina rasa umana. Wells a descris cum priveau omenirea acesti
‘extraterestri superiori’: “Nimeni nu ar fi crezut in ultimii ani ai secolului
19 ca lumea era studiata de intelegente superioare celei umane si totusi la fel
de mortale ca a sa; ca in timp ce omenirea isi vedea de treburile ei zilnice,
era urmarita si analizata, probabil la
fel de ingust precum omul cu un microscop ar studia creaturile care traiesc
intr-o picatura de apa”. (sublinierea autorului).
Pe scurt, oamenii nu erau nimic mai mult
decat niste creaturi aflate mai jos pe scara evolutiei, urmand a fi exterminati
de o specie superioara. La apogeul filmului, umanitatea este crutata deoarece
martienii mor din cauza contractarii unei boli pamantene simple, la care
oamenii sunt imuni. Filmul (parafrazandu-l pe Wells) afirma, “Cu pretul a
miliarde de morti, omul si-a castigat imunitatea, dreptul sau de a supravietui
in infinitatea organismelor acestei planete. Pentru ca nici un om nu traieste sau
moare in van. Eroii erau ‘timpul si moartea’ – evolutia! Dar in aceasta viziune
murim in van. Nu exista nici o speranta pentru individ, dincolo de mormant.
Doua
povesti contrastante despre moarte
In viziunea evolutionista, moartea este un
lucru bun; altfel nu am discuta aici de ce existam! [4] Cand vedem moartea in
jurul nostru, fie ca suntem in lumea naturala cu tsunamiuri si cutremure, sau
in atrocitatile comise de unii oameni asupra altora, majoritatea crestinilor
par sa accepte ca astfel de lucruri sunt intamplari ‘naturale’ si ca Dumnezeu e
la distanta. Dar nu e bine sa acceptati asta. Trebuie sa ne innoim mintile si
sa gandim biblic. “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin
înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună,
plăcută şi desăvârşită” (Romani 12:2).
Cand
privim astfel de lucruri prin lentila Scripturii, aceste lucruri ‘rele’
ar trebui sa serveasca ca un memento ca e ceva grav in neregula cu aceasta
Creatie.
La inceput, Dumnezeu isi descrie creatia ca
fiind “foarte buna” (Geneza
1:31). Contrastand cu evolutia, Biblia descrie moartea ca fiind inamicul
oamenilor, care in final va fi distrus (1 Cor 15:26).
Moartea nu poate fi naturala sau ‘buna’ daca nu a fost parte a Creatiei
initiale. Scriptura este foarte clara, nu exista moarte inainte ca omenirea sa
il respinga pe Dumnezeu via Adam si Eva (Romani 5:12)
[5].
Este
pacatul!
Fie ca vorbim de modul inuman in care sunt
tratati semenii nostri, sau de dezastrele provocate de desele catastrofe
naturale, cauza primordiala este aceeasi. Este pacatul! (Plata pacatului este moartea – Romani 6:23). In
Geneza putem vedea ca nu numai omenirea a fost afectata, ci toata creatia si tot ceea ce contine ea.
Pana si pamantul a fost blestemat (Geneza 3:17).
Noul Testament reafirma asta. In Romani 8:20-22 ni se
spune, “Căci firea a fost supusă deşertăciunii – nu
de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu nădejdea însă, că şi ea va fi izbăvită din robia stricăciunii, ca să
aibă parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu. Dar ştim că, până în ziua de azi, toată firea suspină şi
suferă durerile naşterii.”
Despre ce
nadejde vorbeste acest pasaj din Noul Testament? Se refera la creatia noua, restaurata, buna in care moartea nu va
mai exista (Apoc
21:4). A restaura ceva inseamna a o aduce la starea initiala.
Aceasta ne
ajuta nu numai sa intelegem de ce exista ‘moarte in jurul nostru’, dar ne
subliniaza importanta si nevoia Evangheliei lui Isus Hristos. Daca avem o
viziune corecta a mortii, asezata pe viziunea istorica a Genezei, putem inteleg
si chiar raspunde acelor intrebari atat de importante ale vietii, cum ar fi “Ce
se intampla cu mine cand mor?” si “De ce exista moarte si suferinta, daca
Dumnezeu este bun?”.
Pentru credinciosi – moartea este acum un lucru bun!
Dumnezeu a creat oamenii pentru a avea
partasie eterna cu ei. Pe scurt, noi ar fi trebuit sa fim nemuritori. Dar, din
cauza amprentei pacatului, viata vesnica ar fi insemnat o separare eterna de
Dumnezeu. Noi am fost apogeul Creatiei Sale si ni s-a dat stapanire si, astfel,
responsabilitate asupra Creatiei (Geneza 1:28).
Actiunile oamenilor au corupt intreaga Creatie.
Aici se arata, prin jertfa Domnului Isus,
maretia Evangheliei. Cand Dumnezeu a instituit blestemul mortii, in fapt, a
oferit oamenilor sansa de a fi salvati din aceasta lume cazute si de a fi
reconciliati cu Creatorul lor. Nu este incredibil ca desi noi am stricat
Creatia Sa, insusi Creatorul si-a parasit gloria si a suferit rusinea
actiunilor noastre prin moartea pe cruce, in locul nostru?
Intr-un episod din Cosmos, Carl Sagan spunea, “Undeva, ceva incredibil asteapta sa fie
cunoscut.” Cata dreptate avea. El se gandea de fapt la toate marile intrebari
ale vietii, insa din pacate, din cauza viziunii evolutioniste asupra mortii, el
a fost prea orb pentru a vedea adevarul simplu al Evangheliei. Se pare ca a
murit ca ateu, si in mod tragic acum va trebui sa indure si “moartea a doua” a
necredinciosilor (Apocalipsa 2:11; 20:6; 20:14; 21:8).
De nu eu?
Domnul Isus a spus ca Dumnezeu face sa cada
ploaia asupra celor drepti si asupra celor nedrepti (Matei 5:45) [6].
Credinciosii si necredinciosii traiesc impreuna pe aceasta planeta aflata sub
blestemul pacatului si noi nu putem face nimic pentru a ne salva de efecte.
Diferenta pentru credinciosi este ca
Dumnezeu a facut ceva pentru starea lor si pentru toata moartea si suferinta
din aceasta lume. L-a trimis pe Isus! (Ioan 3:16).
Asa s-a manifestat harul si mila lui
Dumnezeu pentru noi. Harul a fost descris ca o favoare nemeritata. Cat de
adevarat!
Asa ca in loc sa intrebi ‘De ce eu?”, poate
ar fi mai bine sa te intrebi ‘De ce nu
eu?’ – si sa fii multumitor ca Dumnezeu a facut intr-adevar ceva referitor la
teribila mostenire a mortii.
Referinte
si note
- Segmente din emisiunile tv ale lui Sagan si David Attenborough care promoveaza teoria evolutionista, au fost puse pe muzica intr-o serie de videoclipuri intitulata Simfonia Stiintei. Cea a lui Sagan este in episodul intitulat Firul neintrerupt.
- Darwin, C., The Origin of Species, Sixth Edition, p. 463, Everyman’s Library, London and New York, 1956.
- Vezi Darwin’s bulldog Thomas H. Huxley; creation.com/huxley.
- Exista o problema pentru cei resping evolutia dar accepta asa zisele dovezi geologice care promoveaza ideea milioanelor de ani. Straturile de roca dezvaluie nenumarate fosile de creaturi care au murit si au suferit. Daca milioanele de ani ale straturilor sunt corecte, atunci moartea ar fi ceva ce Dumnezeu a permis cu mult inaintea aparitiei omului si deci a pacatului. Aceasta neaga nevoia existentei Evangheliei si a unui Mantuitor.
- Desi acest verset, in contextul specific, se refera la moartea fiintelor umane, Scriptura indica si ca acest principiu se aplica tuturor sufletelor. Vezi See Sarfati, J., The Fall: a cosmic catastrophe, J. Creation 19(3):60–64, December 2005; creation.com/plant_death (including the ‘further reading’ web articles listed there)
- Aceasta se aplica in mod egal ploii ca o binecuvantare (exp. pt recolte) si ca un dezastru (exp. inundatiilor).
Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu