Povestea Oposumului

Virginia Opossum - image from Wikipedia

Povestea oposumului (1)

La numai opt ani dupa ce Columb a pus piciorul pe pamantul american, un oposum a intrat in istorie. Un oposum din sudul Braziliei a fost primul marsupial adus in Europa. Exploratorul Vincente Pizon l-a prezentat regelui Ferdinand si reginei Isabela a Spaniei in anul 1500, aratandu-i si puiul aflat in marsupiu. Monarhii au numit exemplarul „mama incredibila”(2).

De unde vin si incotro se indreapta?

Timp de cateva secole dupa Columb, diverse forme de oposumi au fost singurele marsupiale vazute de europeni. Cu siguranta erau destui; astazi sunt recunoscute 66 de specii. Habitatul lor se intinde din sud-estul Canadei in partea de nord, prin Statele Unite, Mexic, America Centrala si pana in Argentina la sud (3).

Dar desi erau destul de multi, ei erau un grup izolat, o ciudatenie intre mamifere. Oamenii de stiinta ii considerau „ciudatenii zoologice”(4). Situatia s-a schimbat atunci cand europenii au descoperit marsupialele australiene, in 1770. Asa cum a aflat comunitatea stiintifica, diversele tipuri de oposumi din America erau doar varful aisbergului – marsupialele australiene ocupau aproape toate nisele ecologice posibile, de la oposumul care plana pana la cartita marsupiala.

Din secolul 18, marsupialele au constituit una din problemele clasice ale bio-geografiei: cum au ajuns marsupialele in zonele de astazi? Si de ce sunt distribuite atat de ciudat (numai in Australia-Asia si Americi)? Dar sunt si alti factori care complica lucrurile. Alte feluri de marsupiale au trait in America (unele asemanatoare hienelor si tigrilor cu colti-sabie (5)); astazi numai oposumii au ramas. Mai mult, marsupialele erau odata foarte intalnite; specimene fosile au fost descoperite in Europa, Asia si Africa (6).

Ceea ce este interesant la modul in care evolutionistii trateaza marsupialele este modul in care relationeaza cu modele biblice de disperie post-potop.

Pentru inceput, evolutionistii nu iau in serios ideea conform careia marsupialele au evoluat independent in locatii diferite (asta s-ar numi „evolutie convergenta”). Aceasta ar fi prea improbabila – desi sunt dispusi sa invoce „evolutia convergenta” intr-o incercare de a explicat incredibilele similaritati dintre multe marsupiale si mamifere placentare. Aceasta include cartitele marsupiale si placentare, soarecii, pisicile si mancatorii de furnici (7).

Asadar, ce sugereaza evolutionistii? Exista neintelegeri pe tema locatiei in care au aparut primele marsupiale in America, Australasia si chiar in Estul Asiei. In orice caz, evolutionistii cred ca, la acea vreme, America de Sud si Australia erau conectate via Antarctica (o mare masa de pamant numita „Gondwana”). Marsupialele europene au venit aici, probabil din America de Nord. Atunci cand aceasta masa de uscat s-a separat, marsupialele de pe diverse continente au mers pe cai diferite. Timp de 60 de milioane de ani, America de Nord si America de Sud au fost separate, mamiferele din Sud diversificandu-se. Aceste marsupiale exotice au disparut atunci cand legatura intre America de Nord si cea de Sud s-a realizat ( cu „doar” 2 pana la 5 milioane de ani in urma) (8).

In ciuda premiselor false ( uniformitatea de lunga durata si darwinismul (9)), exista cel putin un motiv pentru creationisti de a gasi teoria evolutionista interesanta: evolutionistii sunt de acord ca a fost nevoie de o migratie la scara larga a catorva familii de animale, din ceea ce a fost in esenta un singur punct de origine. Acest model ar putea avea o sustinere biblica, cu doua modificari majore – un alt interval de timp ( o disperie rapida post-Potop), si un alt continent de origine (Asia Mica, de pe Arca).

Dupa Potop, marsupialele au parasit Arca si s-au raspandit peste tot in lume. Este posibil sa se fi dispersat inaintea altor specii de mamifere. Au ocupat diverse nise, peste tot in lume, dar au fost in final indepartate de competitorii din Europa, Africa si Asia. Intr-un final, s-au stabilit in regiuni mai departate (vis-a-vis de Orientul Mijlociu). Atunci cand nivelul oceanelor a crescut, la sfarsitul Erei Glaciare, puntile de trecere au fost acoperite de ape si marsupialele au ramas blocate acolo unde erau (10). Exista unele dovezi, conform carora calatorii umani au introdus unele marsupiale in zone indepartate, ceea ce ar putea explica aparitiile aproape contradictorii ale unor marsupiale foarte asemanatoare in diverse parti ale lumii (11). (Aceasta este o explicatie care nu este la indemna evolutionistilor!)

Aventura vietii (pornind de la nastere)

Oposumul si tot ordinul marsupialelor nu sunt doar un studiu de caz interesant in domeniul bio-geografiei. Ei se deosebesc fundamental de alte mamifere prin modul in care isi cresc puii (12). Mamele dau nastere puilor atunci cand acestia sunt in primele faze ale dezvoltarii. Apoi puii se catara in marsupiul mamei unde continua sa se dezvolte pana sunt capabili de supravietuire.

Aceasta forma unica de nastere si crestere a fost cea care a capturat atentia monarhilor Spaniei, atunci cand au examinat pentru prima data oposumul. Aceasta a fost inregistrata si intr-una din cele mai timpurii descrieri a oposumului, scris in 1612 de Capt. John Smith din Colonia Virgina:”Oposumul are un cap asemanator porcului, o coada ca de sobolan si este de marimea unei pisici. Sub burta are o punga, in care adaposteste, cara si alapteaza puii: (13).

Smith scria despre Oposumul de Virgina, cel mai familiar americanilor si unul din cei mai raspanditi oposumi. La o inspectie atenta, cate caracteristici remarcabile sunt descoperite in procesul de crestere a puilor, precum si cateva lucruri care ne aduc aminte de efectele Caderii vietii, ca urmare a rebeliunii omenirii impotriva lui Dumnezeu.

Un oposum de Virginia are o perioada de gestatie remarcabil de scurta de 13 zile, dupa care da nastere unui numar de pui ce variaza intre 16 si 54, mici, fara blana si orbi. Aceste mici animale se tarasc pana in marsupiu, la 8 cm departare. Picioarele anterioare sunt dotate cu mici gheare (membrele posterioare nu sunt inca dezvoltate) care ii ajuta la catarare. Apoi, dupa ce ajung in marsupiu, isi pierd ghearele, reducand riscul de ranire a celorlalti ocupanti ai marsupiului (14). Odata inauntru, se ataseaza de un san si cresc pentru o perioada de aproximativ 75 de zile pana cand sunt intarcati si se aventureaza afara din marsupiu.

Totusi, odata cu acest design unic este si un memento al mortii si suferintei in aceasta lume decazuta. Majoritatea oposumilor dau nastere mai multor pui decat numarul sanilor pentru alaptare – ceea ce inseamna ca toti cei care nu reusesc sa prinda un loc mor. Acest fenomen, „supra-fatare” sai nasterea de pui in exces (15), este un memento ca procesele genetice si biologice – inclusiv nasterea – au suferit mutatii si au degenerat de la Creatia originala. Ne aduce aminte, ne arata cum Creatia plange dupa restaurare (16).

Referinte

1. Ideea titlului provine din cartea lui Richard Dawkins „Povestea/Coada stramosului” (The Ancestor's Tale - joc de cuvinte in limba engleza), o carte a careia critica am facut-o in „Cozi Lungi, povesti inalte), Journal of Creation 22(1):37–40, 2008.
2. Macdonald, D., Encyclopedia of Mammals, Facts on File Publications, New York, USA, p. 830, 1985.
3. Nowak, R., Walker’s Mammals of the World, 6^th ed., 1:17, The Johns Hopkins University Press, Baltimore, USA, 1999.
4. Ref. 2, p. 824.
5. Forsyth, A., Mammals of the American North, Camden House, Camden East, Canada, p. 326,
6. McKenna, M., Review: marsupials right side up, Science 244(4908):1096–1097, 2 June 1989; Bown, T. and Simons, E., Prima mentionare a marsupialelor (Metatheria: Polyprotodonta) din Oglicocene in Africa, Nature 308(5958):447–449, 29 March 1984; ref. 2, p. 824.
7. Despre evolutia convergenta vezi: Batten, D., Are look-alikes related? Creation 19(2):39–41, 1997; .
8. Ref. 2, pp. 824, 825, 837; McKenna, ref. 6; Bown and Simons, ref. 6; Forsyth, ref. 5; Jablonski, D., Flessa, K. and Valentine, J., Biogeography and Paleobiology, Paleobiology 11(1):75–90, Winter 1985; p. 83
9. Critica realizata in diverse articole la Geology Questions and Answers and Charles Darwin Questions and Answers .
10. Pentru mai multe vis-a-vis de bio-geografia creationista in general, si cum se potriveste cu Potopul si Era Glaciara, vezi: Batten, D., ed., The Creation Answers Book, Creation Ministries International, Brisbane, Australia, chapter 16, 2006; Woodmorappe, J., Studies in Flood Geology, Institute for Creation Research, California, USA, pp. 7–11, 1999.
11. Woodmorappe, ref. 10.
12. Ref. 2, p. 826.
13. Citat in Feldhamer, G., Thompson, B. and Chapman, J., Wild Mammals of North America, 2^nd ed., The Johns Hopkins University Press, Baltimore, USA, p. 4, 2003 (original spellings)
14. Harrison, K. and G., America’s Favorite Backyard Wildlife, Simon and Schuster, New York, USA, p. 264, 1985.
15. Se gaseste si la cateva specii de marsupiale australiene. Ride, W., A Guide to the Native Mammals of Australia, Oxford University Press, London, UK, pp. 107–108, 1970.
16. Vezi Romani 8:22–23; Grigg, R., The future—some issues for “long-age” Christians, Creation 25(4):50–51, 2003; . 
    
    
    Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.