Charles Darwin a murit pe 19 aprilie 1882, la varsta de 73 de ani. Pentru unii faptul ca a plecat de pe pamantul acesta ca si necredincios este deplorabil, iar in anii care au urmat mortii sale au circulat cateva povesti conform carora Darwin a avut o convertire pe patul de moarte si a renuntat la evolutionism.
Aceste povesti au inceput sa fie incluse in predici nu mai tarziu de Mai 1882 [1]. Cu toate acestea, cea mai cunoscuta poveste ii este atribuita unei anume Lady Hope, care pretindea ca l-a vizitat pe Charles cand era tintuit la pat in Down House [2] in toamna anului 1881. Ea afirma ca atunci cand a ajuns acolo el citea Cartea Evrei, ca a devenit agitat cand ea a pomenit de relatarea biblica despre creatie din Geneza, si ca i-a cerut sa se intoarca a doua zi pentru a vorbi despre Isus Hristos la o intalnire a servitorilor, care cuprindea aproximativ 30 de oameni. Aceasta poveste a aparut pentru prima data ca si un articol de 521 de cuvinte in revista baptistilor americani, Watchman Examiner [3], iar de atunci a fost retiparita in multe carti, reviste si tractate.
Problema principala cu toate aceste povesti este ca au fost negate de catre membrii familiei lui Darwin. Francis Darwin i-a scris lui Thomas Huxley in data de 8 februarie 1887 despre un raport conform caruia Charles a renuntat la evolutionism pe patul de moarte este “fals si neintemeiat” [4] iar in 1917 Francis a afirmat ca nu avea “nici un motiv sa creada ca el [tatal sau] si-a modificat vreodata punctul lui de vedere agnostic” [5] Fiica lui Charles, Henrietta (Litchfield) a scris la pagina 12 a ziarului saptamanal evanghelic din Londra, Crestinul, din 23 februarie 1922, “Am fost prezenta langa patul sau. Lady Hope nu a fost prezenta langa el cand s-a imbolnavit ultima oara, de fapt niciodata cand a fost bolnav. Cred ca el nu a vazut-o niciodata, dar in orice caz ea nu a avut nici o influenta asupra lui in ceea ce priveste gandirea sau credinta. Nu s-a razgandit niciodata referitor la perspectivele sale stiintifice, nici atunci nici mai devreme… . In orice caz intreaga poveste este neintemeiata” [6]. Unii au tras de aici concluzia ca nu a existat nici o Lady Hope.
Asadar, ce ar trebui sa credem?
Biograful lui Darwin, Dr. James Moore, lector in istoria stiintei si tehnologiei la Universitatea “The Open” din Marea Britanie, a petrecut 20 de ani facand cercetari asupra informatiilor adunate de pe trei continente. El a realizat o carte de 218 pagini in care examineaza ceea ce el numeste “Legenda Darwin” [7]. El spune ca a existat o Lady Hope. Nascuta sub numele de Elizabeth Reid Cotton in 1842, ea s-a casatorit cu un vaduv, Amiralul in retragere Sir James Hope, in 1877. Ea era implicata in evanghelizari in corturi si vizitarea varstnicilor si bolnavilor din Kent in anii 1880. A murit de cancer in Sydney, Australia, in 1922, unde se gaseste si astazi mormantul sau [8].
Moore concluzioneaza ca Lady Hope probabil l-a vizitat pe Charles intre ziua de miercuri, 28 septembrie, si ziua de duminica, 2 octombrie 1881, cel mai sigur cand Francis si Henrietta nu erau prezenti, dar sotia lui, Emma, probabil ca era prezenta [9]. El o descrie pe Lady Hope ca fiind “o povestitoare desavarsita, capabila sa aduca la viata scene si conversatii pe care le impodobea cu o spiritualitate sentimentala” [10]. El arata ca povestea publicata de ea contine unele detalii adevarate cu privire la date si locuri, dar si inexactitati faptice – Charles nu a fost tintuit la pat sase luni inainte sa moara, iar casa de vara era mult prea mica pentru a putea intra in ea 30 de persoane. Cel mai important aspect al povestii, totusi, este faptul ca nu specifica faptul ca Charles ar fi renuntat la evolutionism sau ca ar fi imbratisat credinta crestina. Se spune doar ca Charles si-a exprimat preocuparea pentru soarta speculatiilor sale timpurii si ca ar fi vorbit in favoarea catorva oameni care participau la o intrunire religioasa. Asa-zisa dezicere/ convertire sunt inflorituri pe care unii fie le-au citit in diverse relatari, fie le-au inventat ei insisi. Moore numeste asemenea lucruri “nascociri sfinte”!
Ar trebui observat ca in mare parte din viata ei de casnicie Emma a fost foarte indurerate de natura nereligioasa a punctelor de vedere ale lui Charles, si ar fi fost foarte motivata sa intareasca orice poveste despre o convertire reala, daca acest lucru s-ar fi intamplat. Ea niciodata n-a facut insa lucrul acesta.
Rezulta asadar ca Darwin nu s-a razgandit niciodata, si este pacat ca si in ziua de azi povestea lui Lady Hope apare ocazional in publicatii care sunt impartite de oameni bine intentionati.
References
- James Moore, Legenda Darwin, Baker Books, Grand Rapids, Michigan, 1994, pp. 113-14.
- Down House a pastrat numele vechi al oraselului lui Darwin, care a fost schimbat in Downe la mijlocul secolului al nouasprezecelea pentru a evita confuzia cu tinutul County din Irlanda de Nord. Sursa: Ref. 1, p. 176.
- Watchman Examiner, Boston, 19 August 1915, p. 1071. Sursa: Ref. 1 , pp. 92-93 si 190.
- Ref. 1, pp. 117, 144.
- ibid, p. 145.
- ibid, p. 146.
- ibid.
- Dupa moartea Amiralului Hope in 1881, Lady Hope s-a casatorit in 1893 cu T.A. Denny, un “filantrop din cresterea porcilor”, dar a preferat sa-si pastreze numele si tilul anterior (Ref. 1, pp. 85; 89-90).
- Ref. 1, p. 167.
- ibid, p. 94.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu