Mercur – mica planeta care pune probleme mari evolutiei

A doua cea mai mica si cea mai rapida planeta a sistemului nostru solar in provoaca surprize

de Spike Psarris

Mercur – una din cele noua planete ale sistemului nostru solar, cea mai apropiata de soare. Este una din cele mai mici planete, numai Pluto (ce mai indepartata) fiind mai mica. Chiar si Ganimede (una din lunile lui Jupiter) si Titan ( o luna a lui Saturn ) sunt mai mari. Totusi, micuta planeta are destul de multe de spus despre originea sistemului nostru solar.

Mercur este o planeta a extremelor. Latura planetei care este orientata spre soare, ajunge la temperaturi apropiate de 430°C ( mai mult decat necesar pentru a topi plumbul ), in timp ce pe partea intunecata temperatura scade pana la -170°C. Mercure se roteste in jurul soarelui la fiecare 88 de zile, si are o carateristica neobisnuita, se roteste in jurul axei sale de 3 ori pentru fiecare doua orbite complete.

Mare parte de informatiile de care beneficiem despre Mercur provin din zborul sondei Mariner 10 din anii 1974-’75. Lipsita de varietatea si culorile altor planete, suprafata pietroasa si plina de cratere se aseamana cu cea a Lunii. [vezi poza de mai jos]. Dar cu adevarat interesante la Mercur sunt lucrurile care nu se vad.

Oamenii de stiinta au descoperit ca Mercur are cea mai mare densitate dintre toate planetele cunoscute (in afara de Pamant). Mercur este atat de densa incat se crede ca are un miez de fier care ocupa 75% din diametru. (1)  Aceasta densitate extraordinara a generat foarte multa confuzie in astronomia evolutionista. Evolutionistii sunt de acord cu modele ale formarii planetare.... dar modelele lor spun ca Mercur nu ar trebui sa aiba nici pe departe aceasta densitate.

Coliziunea cu evolutia

Dupa decenii de lupta, majoritatea astrofizicienilor de azi au cedat si au admis ca densitatea mare a lui Mercur nu poate fi explicata folosind modelele dezvoltarii lente si graduale.

Explicatia preferata este ca acum miliarde de ani, un obiect de mari dimensiuni a lovit Mercurul, indepartand astfel materialul de densitate mai mica si lasand in urma planeta de densitate mare pe care o vedem astazi. (2)

Considerati implicatiile acestei teorii. Evolutionistii au admis ca existenta planetei pe care o vedem astazi nu poate fi explicata prin procesul evolutionar lent si gradual! Aceasta este o recunoastere uimitoare. In loc, ei propun o coliziune catastrofica in istoria indepartata. Care este dovada acestei coliziuni? Numai ca Mercur ar contrazice evolutia daca nu ar fi asa!

Mariner 10 a fost ultima sonda din generatia ei si prima care a folosit forta gravitationala a unei planete (Venus) pentru a ajunge la alta (Mercur). A fost lansata in 1973 si a ajuns la Mercur pe 29 Martie 1974. In anul care a urmat, a realizat 10.000 de poze ale planetei si a cartografiat 57% din suprafata ei, inainte de a isi epuiza resursele. Acum orbiteaza in jurul Soarelui.

In repetate randuri in astronomie, coliziunile cosmice sunt invocate ca un fel de bagheta magica care salveaza teoriile evolutioniste din fata faptelor. Mercur este prea dens pentru evolutie – asa ca, acum multi ani ceva trebuie sa se fi lovit de planeta si in mod convenient a indepartat partile de densitate mica. Evolutionistii flutura “bagheta magica a coliziunii” atunci cand au chef, si totusi iau un deradere ca “nestiintifica” credinta crestina intr-un potop catastrofic global, in ciudate dovezilor fizice si istorice abundente.

Mercurul magnetic

Provocarile pe care Mercur le lanseaza la adresa naturalismului nu se limiteaza doar la densitate. Evolutionistii au mai primit un ghiont atunci cand a fost descoperit campul magnetic al planetei. Pentru a intelege de ce aceste ridica noi probleme, trebuie sa intelegem ideile evolutioniste despre magnetismul planetar.

Majoritatea planetelor din sistemul solar au campuri magnetice semnificative. De unde provin acestea? Evolutionistii (si creationistii care sustin teoria pamantului vechi)  folosesc o teorie a ‘dinamului’, care necesita ca acele planete care un camp magnetic sa aiba si miezul din metal topit.

Printr-o serie complicata de evenimente, miscarile fluidului din interiorul miezului se presupune ca ar genera campul magnetic. Evolutionistii cred aceasta teorie deoarece este singurul mecanism pe care il au pentru a explica de ce planete vechi de miliarde de ani ar mai putea avea campuri magnetice – toate celelalte mecanisme ar presupune planete tinere.

Din pacate, pentru suporterii teoriei miliardelor de ani, cu cat descoperim mai multe despre planete, cu atat ne dam mai bine seama ca modelul dinamului nu poate functiona pentru ele. (3) Aceasta nu ar trebui sa ne surprinda, totusi, multi adepti admit ca pana si Pamantul pune probleme uriase pentru teoria dinamului, si Pamantul este planeta pentru care acest model a fost inventat! (4)

Inapoi la Mercur. Pentru a fi veche de miliarde de ani si a avea inca un camp magnetic, ar trebui sa existe miscari fluide in miezul planetei. In consecinta, miezul ar trebui sa fie topit. Dar asa cum spune un evolutionist, “Mercur este atat de mica, incat opinia generala este ca planet (si miezul ei) ar fi trebuit sa fie inghetate bocna cu aeoni in urma”. (5) In concluzie, miezul nu poate fi topit, asta insemnand ca teoriile evolutioniste ar trebui sa stabileasca ca Mercur nu poate avea un camp magnetic. Si totusi are!

Unii evolutionisti speculeaza ca poate miezul lui Mercur nu este din fier (care ar fi trebuit sa fie “inghetat bocna cu aeoni in urma”), ci din fier sulfurat (care nu s-ar fi solidificat in tot acest timp). Dar aceasta rezolvare creeaza o problema si mai mare.

Un principiu fundamental al teoriei nebulei solare (care este folosita pentru a explica formarea sistemului solar) este ca nu pot exista elemente volatile, ca sulful, asa de aproape de soare, asa ca nu ar trebui sa existe fier sulfurat in Mercur. Asadar, incercand sa salveze un Mercur vechi de miliarde de ani, evolutionistii submineaza chiar teoria fundamentala despre formarea intregului sistem solar. (6)

Creationistii nu au nici o problema in a explica campul magnetic al lui Mercur, nici pe cel al oricarei alte planete. Sunt mai multe moduri prin care o planeta tanara (6000 de ani) ar putea avea camp magnetic. (7) Dar, din moment ce evolutionistii resping o creatie tanara, ei nu pot explica magnetismul planetar. Asa cum afirma un evolutionist, “Magnetismul este un mister la fel de mare acum, ca atunci cand William Gilbert (1544-1603) a scris cartea “In privinta magnetismului, corpurilor magnetice si marele magnet, Pamantul” in 1600”! (8)

Cand un crestin examineaza sistemul solar, este usor sa te intrebi daca Dumnezeul Creator nu cumva a proiectat planetele pentru a da peste cap explicatiile non-creationiste. In mod repetat, noile descoperiri contrazic ideile naturaliste. In mod ironic, in cazul lui Mercur, pana si evolutionistii admit, dupa o vreme. Ei admit ca orice incercare de a include Mercur in modelele lor evolutionare le va duce la esec – ei spun ca Mercur este o ‘capcana’ (9) care i-a ‘sedus’ (9) pe evolutionisti si care are ‘o atractie fatala pentru cei care incearca sa gaseasca un model al sistemului solar.’ (9)

Asadar, vedem cum aceasta planeta mica, insignifianta chiar, creeaza probleme enorme pentru cei care doresc sa nege existenta unui Creator. Cu adevarat, ‘Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.’ (1 Corinteni 1:27)

Puzzle planetar:

Daca ai sta pe Mercur, ai vedea Soarele rasarind, apoi apunand imediat, rasarind din nou si mergand spre vest. Similar, la apus, rasare pt o scurta perioada, inainte sa apuna din nou. Aceasta datorita modului in care se combina rotatia planetei cu orbita eliptica.

Referinte si note

1. Indiferent daca detaliile acestui model sunt corecte sau nu, densitatea foarte mare a lui Mercur este un fapt dovedit, prin masuratori si observatii. De exemplu, s-a studiat forta gravitationala asupra sondei Mariner 10.
2. ‘Forta motoare  din spatele incercarilor anterioare de a explica situatia lui Mercur a fost incadrarea densitatii mari a planetei intr-un model preferat.... A devenit evident ca nici unul din aceste sisteme nu functioneaza, si ca densitatea mare este, in mod convenient, explicata prin ipoteza unui impact major, ceea ce face Mercur unica.’ Taylor, S.R, Solar System Evolution: A New Perspective, Cambridge University Press, New York, p. 194, 1992.
3. Vezi Creation 24(3):38–40, 2002 pentru o discutie despre Uranus, Creation 25(1):22–24, 2002 pentru o discutie fata de Neptun.
4. Pentru mai multa documentatie, vezi Sarfati, J., The earth’s magnetic field, Creation 20(2):15–17, 1998. Pentru o explicatie in detaliu, incluzand documentatie de la diverse jurnale seculare, vezi Humphreys, R., The Earth’s magnetic field is still losing energy, , 30 July 2002.
5. Taylor, S.R., Destiny or Chance: our solar system and its place in the cosmos, Cambridge University Press, Cambridge, p. 163, 1998.
6. Unii evolutionisti admit asta ‘Un miez pur de fier ar fi inghetat de mult, asadar cea mai plauzibila varianta este un miez din FeS... Prezenta sulfului, element volatil, ca ingredient al celei mai apropiate planete de soare, are implicatii importante asupra modelului agregarii planetare. Daca Mercur contine o cantitate substantiala de sulf (2-3%), atunci asta contrazice ratiunea compozitiei unei zone nebulare heliocentrice. Modele care sustin o agregare a lui Mercur din componente incinse nu mai sunt viabile. Daca planeta cea mai apropiata de soare are o componenta substantiala volatila (desi FeS este cea mai probabila sursa de sulf), atunci condensarea modelelor de acumulare planetara bazate pe distanta heliocentrica nu mai are baza. Ref. 2, p. 191.
7. Vezi Humphreys, R., The creation of planetary magnetic fields, , pentru o posibilitate.
8. Ref. 5, pp. 163–164.
9. Ref. 5, p. 166.

Plantele au evoluat?

de Alexander Williams

Ati vazut vreodata o serie de plante fosile expuse intr-un muzeu sau intr-un manual despre evolutie? Eu nu am vazut. Atunci cand am studiat botanica la universitate, in anii '60, ne predau evolutia si paleobotanica (studiul plantelor fosile) dar nici o serie de plante fosile nu ne-a fost prezentata, ca dovada a evolutiei plantelor. Asa ca, atunci cand am vazut o noua carte intitulata "Diversitatea si Evolutia Plantelor", datata 1995 si publicata de CRC Press, o editura respectabila care tipareste manuale stiintifice, am fost curios sa vad care sunt noile dovezi descoperite in cei 30 de ani de cercetare. Autorul, Dr Lorentz Pearson, parea a fi bine calificat, fiind profesor de botanica respectat.

In prefata, prof. Pearson afirma ca evolutia este un fapt atestat de dovezile fosile. Introducerea este in intregime dedicata unei descrieri narative a istoricul evolutiei.

Cartea cuprinde 18 capitole care trateaza intregul regn, la nivelul tuturor celor 29 de clase. Fiecare capitol contine o diagrama ale relatiilor stramos-descendent dintre fiecare clasa si vecinii ei; astfel de diagrame se numesc 'arbori filogenetici'. La prima citire a cartii, am combinat informatiile continute in arborii filogenetici pentru a alcatui un singur arbore, pentru a avea o viziune de ansamblu asupra teoriei prezentate de prof. Pearson (vezi figura). Am evitat, pe cat posibil, numele lungi si tehnice ale claselor si am identificat fiecare clasa cu numele popular al unui membru reprezentantiv.

Arborele filogenetic (istoricul evolutiei) al plantelor. Nici o veriga din acest lant nu este sustinuta de dovezi fosile. (S-au folosit numele populare ale celor 29 de clase)

Figura arata, conform cu Pearson, ca fiecare clasa a evoluat din alta, stramosul original al tuturor fiind bacteria. Era o singura conexiune discutabila; Pearson nu era sigur daca algele maro au evoluat direct din dinoflagelate, sau daca au aparut indirect din dinoflagelate via algele galben-verzi. Conform diagramei lui Pearson, istoria evolutiei plantelor este aproape completa.

Fiecare capitol este impartit in sectiuni consistente, una dintre ele fiind "Filogenia si clasificarea. Filogenia inseamna 'istoria evolutiva'. Asa ca atunci am inceput sa citesc ceea ce prof. Pearson avea de spus despre dovezile fosile, din care isi derivase istoricul evolutiv. In fata sigurantei afisata in prefata, introducere si diagramele filogenetice, ceea ce am descoperit a fost surprinzator.

In toate cele 18 capitole, nu a fost mentionata nici o serie fosila care sa sustina arborii filogenetici! Multe grupuri au dovezi fosile semnificative, dar nici unul nu arata fara echivoc o trecere de la unul al altul, asa cum cere evolutia.

Descrierile procesului de evolutie sunt realizate cu termeni nesiguri, folosind cuvinte ca "probabil", "este posibil", "aparent", "se presupune", etc. Singura afirmatie definitiva pe care am gasit-o este la pagina 503: "Evolutia coniferelor din cordaitale a fost documentata riguros de Rudolf Florin, (Banks 1970)'. Insa se pare ca prof Pearson nu a studiat munca lui Florin, deoarece face referinta nu la lucrarea originala a lui Florin ci la un alt autor (Banks), care la randul lui a facut referire la munca lui Florin. Toate acestea sugereaza ca prof Pearson nu a avut nici o dovada clara atunci cand a facut aceste afirmatii grandioase despre evolutia in regnul vegetal.

Nu numai ca lipsesc dovezi in favoarea evolutiei, dar exista si contradictii intre cele trei diagrame si descrierile scrise. La pagina 367, arborele sau filogenetic arata ca in clasa algelor verzi sunt doua sub-grupe, una evoluand din cealalta. Dar la pagian 386 el afirma ca aceasta clasa are un istoric fosil excelent care arata ca sub-grupele au evoluat independent de la inceput!. La pagina 407, arborele sau filogenetic afirma ca muschii au evoluat din hepaticofite (Marchantiophyta - nota trad. nu am gasit o traducere/clasificare in limba romana), dar la pagina 413, el enumera patru motive pentru istoricul fosil nu sustine acest aranjament. Iar la pagina 447, el admite ca exista "diferente considerabile de opinii" referitoare la partea superioara a arborelui filogenetic, cea care beneficiaza de  cel mai mare istoric fosil!

Asadar, a avansat in ultimii 30 de ani cunoasterea in domeniul evolutiei plantelor? Raspunsul pare a fi un rasunator 'nu'!

Asemeni multor altor oameni, prof Pearson pare sa fi acceptat evolutia ca un fapt, apoi a complet dovezile lipsa cu imaginatia sa. Iata un exemplu: la pagina 550 el afirma ca 'Herngreen (1974) a studiat staminele unor plante asemanatoare cu Cloranthus din Cretacic si a stabilit ca granulelee de polen fosilizate sunt identice cu cele existente astazi, aruncand astfel lumina asupra evolutiei Chlorantaceelor'. Observati ca dovezile prezentate nu arata nici o evolutie (polenul fosilizat este identic cu cel modern) si totusi prof Pearson afirma ca aceasta face lumina in evolutia acelei familii. Credinta sa in evolutie a tranformat dovezile inexistentei acesteia in dovezi in favoarea evolutiei!

Cred ca nu este nerezonabil sa concluzionam ca, potrivit dovezilor disponibile, evolutia plantelor nu a avut loc.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Crezi ca Richard Dawkins exista?

de Ellen Barrington

Crezi in Richard Dawkins? Daca raspunsul este da, de ce? Majoritatea dintre noi au presupus existenta lui Dawkins, bazandu-ne pe foarte putine dovezi. Eu nu l-am intalnit niciodata. Si desi am vazut cateva filme, cateva poze si numele sau ca autor al catorva carti, daca ne gandim un pic, nu este deloc substantial. Am vazut videoclipuri si poze si cu Mos Craciun. Autorii folosesc foarte des pseudonime, asa ca nu putem sa stim cu siguranta cine a scris cu adevarat "The God Delusion" si "The Greatest Show on Earth". Probabil ca ati citit pana aici si va ganditi "bineinteles ca exista; nu am vazut niciodata dovezi directe dar am motive serioase sa cred ca exista". Si desi convingerea dumneavoastra este bazata pe credinta, este una rezonabila. In esenta, nimic in aceasta lume nu poate fi dovedit stiintific 100%. Ca oameni ce poseda resurse limitate si o ratiune failibila, de multe ori ajungem la concluzii bazate pe credinta, date de greutatea dovezilor.

Folosim o astfel de ratiune, ce implica deductii logice si inferente, frecvent in viata de zi cu zi. De asta cred ca sunt inconjurat de aer, desi nu il vad. Si de asta cred ca exista o tara numita Uzbekistan, la mii de kilometri departare, desi nu am fost niciodata acolo.

In acelasi fel, sunt convis ca Dumnezeu a creat lumea si tot ce este in ea, mai exact Dumnezeul biblic. De fapt, as putea afirma ca am vazut mai multe dovezi ale existentei lui Dumnezeu, decat ale existentei lui Dawkins. Sceptic? Sa ne uitam la cateva dovezi in favoarea unui Dumnezeu creator.

Dumnezeu nu poate fi masurat sau detectat prin mijloace stiintifice, si o mare parte a comunitatii stiintifice sustine ca acesta este un motiv bun pentru a nega existenta Sa. Dr. Scott Todd, un imunolog de la Universitatea de Stat din Kansas, a afirmat odata "chiar daca toate datele ar indica spre un creator inteligent, o astfel de ipoteza este exclusa de stiinta deoarece nu este naturalista" (1). Cu alte cuvinte, creatia supranaturala si miracolele sunt excluse filozofic, chiar daca sunt adevarate sau nu.

Existenta tuturor lucrurilor din jurul nostru

Majoritatea evolutionistilor cred ca materia si energia din intregul univers, chiar si insasi legile fizicii, au aparut din nimic, din neant, fara motiv. Apoi tot universul astronomic - ordinea clara a stelelor, galaxiilor si planetelor - a aparut in existenta prin procese naturale, de la sine. Daca ar fi sa presupunem adevarata aceasta afirmatie, urmatoarea intrebare ar fi cum a aparut viata pe pamant. Evolutionistii pretind ca a aparut prin abiogeneza, viata a aparut din materie moarta, de una singura. Si totusi, dovezile stiintifice moderne sustin numai biogeneza, viata aparuta din materie vie. Biogeneza este una din legile de baza ale biologiei.. Oamenii de stiinta de astazi rad de ideea "generarii spontane" - o teorie populara in anii 1800 care afirma ca viata ar putea sa apara spontan din materie moarta (ca exemplu, viermii aparand spontan pe carne aflata in descompunere) - si totusi ideea abiogenezei este exact aceasta, aparitia spontana a vietii din materie moarta! Este mult mai logic sa atribui existenta materiei, vietii si universului unui Creator inteligent.

Complexitatea ireductibila si imposibilitatea evolutiei

Michael Behe, profesor asociat de biochimie la Universitatea Leigh, a studiat celula si multe sisteme biochimie in detaliu. El a concluzionat ca multe dintre aceste sisteme remarcabile afisau o complexitate ireductibila, nu puteau aparea prin mijloace naturale din cauza ca fiecare parte a unui sistem (exp. chimia vederii) este vitala pentru functionarea celorlalte parti ale celulei si astfel tot sistemul trebuie sa fi venit in existenta in acelasi timp, asa cum exista astazi. Nu pas cu pas, cu fiecare pas evoluand, asa cum cere teoria evolutiei.

In cartea sa, "Darwin's Black Book: The Biochemical Challenge to Evolution", Behe concluzioneaza ca "pentru o persoana care nu restrictioneaza cautarea la cauze neinteligente, concluzia evidenta este ca majoritatea sistemelor biochimice au fost proiectate" (2). Acelasi lucru este valabil nu numai pentru celule, dar si pentru organisme complexe si ecosisteme. Chiar si Darwin a realizat ce pagube ar aduce teoriei sale complexitatea ireductibila, afirmand ca "daca s-ar putea dovedi ca un organ comple a exista, neputand fi format de numeroase si succesive modificari minore, teoria mea s-ar dezintegra." (3)

Lasand la o parte complexitatea ireductibila, evolutia este o imposibilitate fizica. Desi exista variatia naturala a fondului genetic animal, raspunzatoare de multitudinea de specii pe care le vedem astazi, ideea ca ceea ce a pornit intr-o zeama primordiala a devenit om nu este asa usor de explicat. Evolutionistii pretind ca evolutia "gelatina - om" este posibila prin mutatii si selectie naturala, totusi, mutatiile sunt de cele mai multe ori daunatoare si chiar si cele care pot fi benefice implica aproape intotdeauna degenerarea - pierderea de informatie. (4) Selectia naturala este un proces care apare in natura, favorizand speciile care sunt mai bine adaptate la mediu, cu toate acestea, selectia naturala nu inseamna evolutie. Este un proces de selectie care mai degraba scade variatia genetica. (5). Fara teoria evolutiei care ar explica existenta organismelor complexe din zilele noastre, un Dumnezeu Creator este singura concluzie logica.

Fosilele tranzitionale (verigile lipsa ale evolutiei) sunt si ele relevante prin absenta lor. In Originea Speciilor, Darwin a afirmat ca masa de fosile ar trebui sa contina "nenumarate forme tranzitionale", si a pus lipsa acestora pe seama faptului ca in perioada sa nu existau foarte multe fosile descoperite. Astazi, cu milioane de tone de fosile, in cel mai bun caz evolutionistii pot indica spre un mic numar de candidati, si aceia discutabili, fiind frecvent infirmati pe masura ce cercetarile avanseaza. (6)

Inferenta Design-ului

Care ar fi reactia dumneavoastra daca v-as spune ca, computerul pe care il folositi acum, a aparut prin procese naturale si nu prin proiectarea inteligenta de catre un producator? Sau daca v-as spune ca va aflati acum intr-o cladire care a aparut prin mijloace naturale, ca urmare a eroziunii cauzate de vant si ploaie? Cu totii avem abilitatea de a recunoaste un lucru creat. William Dembski, matematician si filozof, a identificat factorii care ne permit sa recunoastem un lucru proiectat - probalitate redusa si specificitate. (7) Acolo unde vedem ceva care contine informatie specifica sau chiar un sablon si exista o probabilitate redusa ca aceasta ar fi aparut prin intamplare, putem recunoaste un proiect. Acesti factori au condus multe persoane la concluzia ca ordinea universului si viata insasi pot fi atribuite unui Creator divin.

Informatia pe care o gasim in organismele vii, ADN-ul,  este extrem de specifica si putin probabila. ADN-ul este cel mai bun mecanism de stocare al informatiei cunoscut de om. Un varf de ac de ADN contine la fel de multa informatie cat ar putea stoca 2 milioane de hard disk-uri de 2 terabytes.(8) Chiar si Dakwins admite ca "biologia este studiul lucrurilor complicate, care au aparenta de a fi fost proiectate pentru un scop". (9)  Dumnezeu ne-a oferit destule dovezi in lumea inconjuratoare, pentru a ne convinge de existenta unui Creator (Romani 1:20). Asa ca avem foarte multe dovezi in jurul nostru, insa cine ne-a creat? Dovezile stiintifice, geologice, arheologice si istorice indica spre Dumnezeul Bibliei ca fiind Dumnezeu creator.


Concluzie

Dovezile care sustin existenta lui Dumnezeu, sunt mult mai concludente decate cele pe care le-am vazut personal in favoarea existentei lui Richard Dawkins. Sincer, cred ca si Richard Dawkins exista. Dar sunt si mai sigur de existenta lui Dumnezeu.


Referinte si note:
1. Todd, S.C., correspondence to Nature 401(6752):423, 30 Sept. 1999 on creation.com/todd.
2.  Behe, M., Darwin’s Black Box: The Biochemical Challenge to Evolution, The Free Press, 1996, p. 193.
3.Darwin, C., On the Origin of Species by Means of Natural Selection, or the Preservation of Favoured Races in the Struggle for Life, Sterling Publishing and Capricorn Link, 1859, p.158
4. Sarfati, J., Refuting Evolution, Creation Book Publishers, Powder Springs, GA, 2010
5. Ibid.
6. Referinte articolul Russell Griggsin in Creation 33(3).
7.  Dembski, W., The Design Inference: Eliminating Chance through Small Probabilities, Cambridge University Press, 1998
8.  Sarfati, J., DNA: marvellous messages or mostly mess? Creation 25(2):26–31, 2003, creation.com/message.
9.  Dawkins, R., The Blind Watchmaker: Why the Evidence of Evolution Reveals a Universe Without Design, Norton & Company, 1996, p. 1.

Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

Cand a fost conceput Cain? Este CMI “dominata de barbati”?

Wikipedia.org

    C. Mac A. din Australia a scris ca raspuns la articolul dr.-ului Carl Wieland, “Adam si sistemul imunitar”. Ea a gasit cateva probleme in afirmatiile autorului si a criticat de asemenea faptul ca oamenii de stiinta de la CMI sunt in majoritate barbati si nu prea au de-a face cu problemele femeilor. 

Lita Cosner, autoarea mai multor articole care trateaza problemele femeilor (pe langa articole exegetice asupra Noului Testament in greaca, specialitatea ei) a fost rugata sa raspunda.

In articolul dumneavoastra “Adam si sistemul imunitar”, ca raspuns la scrisoarea lui Joshua C, ati spus:

Caderea a avut loc la cel mult o saptamana dupa Creatie, probabil chiar mai putin. Aceasta este o deductie din faptul ca Eva nu a ramas insarcinata decat dupa Cadere. Adam si Eva erau doi oameni casatoriti, sanatosi, carora li se poruncise cat inca erau in Eden sa creasca si sa se inmulteasca (Geneza 1.22)

De asemenea ati mai spus:

 “Atunci cand ne referim la conditiile dinainte de Cadere trebuie sa luam in considerare ca intotdeauna va exista elementul „poate”. Informatia pe care ne-o ofera Biblia este foarte compacta si de cele mai multe ori deducem unele lucruri indirect. De aceea nu putem face nici o observatie concreta.”

Sunt de acord cu cea de-a doua afirmatie pe care am citat-o, dar nu sunt de acord cu unele din “deductiile” dumneavoastra din primul paragraf citat.

Nu este neaparat adevarat faptul ca Eva nu a fost insarcinata decat dupa Cadere. Cain este primul copil mentionat in Geneza, apoi este mentionat Abel, deoarece acestia doi au fost relevanti pentru istoria copiilor lui Israel si istoria noastra, dar aceasta nu inseamna ca nu au mai fost alti copii nascuti inaintea lor.

Eu as spune ca se prea poate sa mai fi fost copii nascuti intre Cain si Abel, din moment ce Geneza ne spune ca Abel s-a nascut “mai tarziu” fara a se face referinte la cat de mult timp a trecut (Geneza 4.2), dar ar fi foarte neobisnuit sa nu fie numit primul nascut, din moment ce primul fiu nascut era asa de important in lumea antica. Daca Cain nu a fost primul fiu nascut atunci aceasta ar fi singura data din Vechiul Testament unde nu se mentioneaza numele primului fiu nascut. De asemenea, Eva pur si simplu remarca dupa nasterea lui Cain “Am căpătat un om: DOMNUL! (יהוה YHWH)” (4.1). Aceasta afirmatie sugereaza ca ea credea ca Cain este samanta promisa care va zdrobi capul sarpelui (3.15); teologia ei este corecta prin faptul ca “samanta” avea sa fie si om si Dumnezeu, dar aplicatia este gresita!

Cred ca este mult mai probabil ca Eva sa fi facut greseala aceasta cu primul ei nascut; ea nu mai face aceeasi greseala cu Abel sau cu oricare din ceilalti copii ai ei pe care ii cunoastem, deci eu cred ca este rezonabil sa spunem ca Cain a fost primul ei nascut. Intr-adevar, numele Abel (ebraica הֶבֶל Hebel) inseamna “vanitate” (din הָבָל habal, a deveni in zadar), sugerand faptul ca Eva a disperat cand a realizat ca Cain nu era “samanta” promisa.

Set, de asemenea, nu a fost conceput decat atunci cand Adam avea 130 de ani.

Probabil ca au fost multi copii intre Abel si Set, fii si fiice. Set este mentionat in primul rand pentru ca el a fost vazut ca un inlocuitor al lui Abel, iar in al doilea rand pentru ca el este stramosul din care Noe, si de la el toti oamenii de azi, au descins. Si se mai ridica o problema majora care rezulta din ideea ca au existat copii nascuti intr-o lume perfecta inainte de Cain – de ce urmasii lor nu se gaseau in arca lui Noe?

Nu vad nici o problema in ideea ca au mai existat copii intre Cain si Abel, si intre Abel si Set, dar sunt multe dovezi teologice si literare care ne fac sa credem ca Cain a fost primul nascut al lui Adam si al Evei. Din moment ce Cain a dovedit atat de evident natura lui cazuta, el trebuie sa fi fost conceput dupa Cadere.  

Cred ca ar fi fost foarte nedrept din partea lui Dumnezeu sa reactioneze asa de dur dupa o perioada asa scurta de timp.

De ce? Adam si Eva erau oameni cu judecata matura (care probabil depasea cu mult judecata noastra) de la care se astepta sa inteleaga o porunca si consecintele neascultarii acelei porunci. Nu este nimic nedrept in faptul ca Dumnezeu a asteptat de la Adam si Eva sa asculte porunca Sa inca din primul ceas in care s-au gasit in gradina.

Din cate il cunosc eu pe Dumnezeu cred ca El a dat un timp cuplului nou creat pentru a se cunoaste pe sine si unul pe altul si, mult mai important, pentru a-L cunoaste  pe Dumnezeul lor prin partasia cu El in Gradina, pentru a aprecia tot ceea ce El le-a dat si a facut pentru ei.   

Din ce verset biblic deduci aceste principiu? Casatoriile aranjate in care relatiile sexuale aveau loc imediat ce era oficiata casatoria erau foarte des intalnite in cultura orientului apropiat antic; vezi Isaac si Rebeca ca si exemplu biblic (Geneza 24). “Timp pentru a se cunoaste unul pe celalalt” este o cerinta doar in cultura occidentala moderna si nu se gaseste in nici un text biblic care sa aiba legatura cu casatoria.  De fapt, casatoriile aranjate sunt inca intalnite in unele parti ale lumii ne-occidentale, iar mireasa nu isi intalneste sotul inainte de ziua nuntii lor.

Ei nu erau ca noi in toate privintele. Ei nu aveau parinti umani sau familie extinsa. Ei nu aveau amintiri frumoase din copilarie sau amintiri ale unor cazaturi urmand alergarea in bratele unui parinte iubitor pentru a primi mangaiere.

 Ei nu erau ca noi si prin faptul ca ei aveau o relatie directa cu Dumnezeu neintinata de pacat – adica fara durere, boala, necaz si jale. Eu cred ca aceste beneficii cantaresc mai greu decat acele lucruri despre care tu spui ca le-au “pierdut”. 

Ei erau in multe privinte ca si copiii nou-nascuti, iar eu cred ca Dumnezeu le-a dat timp sa se maturizeze pentru a fi capabili sa inteleaga si sa fie responsabili inainte ca Dumnezeu sa le permita sa fie expusi  la tipurile de ispite care aveau sa aiba consecinte atat de grave de atunci inainte. 

Ei nu erau ca si nou-nascutii in nici o privinta, cu exceptia varstei. In aceeasi zi in care Adam a fost creat el a avut capacitatea intelectuala de a numi animalele – inainte chiar ca Eva sa fie creata. Apoi el a fost capabil sa recunoasca ca sotia lui era o fiinta la fel ca el, in timp ce niciunul din animale nu semana cu el, si si-a exprimat indata bucuria. El a fost deci creat matur, atat din punct de vedere fizic cat si intelectual, asa ca nu mai era nevoie de timp pentru ei sa “se maturizeze pentru a fi capabili sa inteleaga si sa fie responsabili”; ei erau deja in acel punct. Bineinteles ca ar fi fost nedrept din partea lui Dumnezeu sa permita ispita intr-un moment in care ei nu intelegeau suficient interzicerea si consecintele ei, dar nu credem ca s-a intamplat acest lucru.

De asemenea, ei trebuie sa fi fost mult mai capabili decat noi sa se impotriveasca ispitei inainte de Cadere, deoarece ei nu fusesera inca atinsi de pacat. Toti oamenii de atunci incoace (cu exceptia lui Isus, bineinteles) au o “inclinatie” spre pacat, astfel incat noi nu mai suntem capabili sa alegem in mod consecvent sa facem ce este bine; noi toti vom pacatui pentru ca suntem pacatosi prin natura noastra. Adam si Eva nu erau pacatosi inainte de Cadere.  

            Caderea, dupa parerea mea, a avut loc la cativa ani dupa Creatie.

Este oare realist sa credem ca lui Adam si Evei le-au trebuit ani de zile sa ajunga sa se cunoasca inainte sa inceapa sa asculte porunca lui Dumnezeu data in a sasea zi a Creatiei: “cresteti si inmultiti-va”? 

Eu cred de asemenea ca Eva trebuie sa fi avut o perioada mai mare intre ciclurile menstruale decat au femeile din ziua de azi. Cred ca ar fi fost foarte nedrept ca ea sa fie impovarata cu, in cel mai bun caz, aceasta aparitie inconfortabila si restrictionala cu care femeile si fetele din ziua de azi au de-a face…

Eu cred ca este o greseala sa egalam experientele de dupa Cadere cu cele dinainte de Cadere. Chiar si in ziua de azi, multe femei nu experimenteaza nici o durere la menstruatie; dar deoarece unele femei au dureri, putem atribui acest lucru degenerarii organismului uman dupa Blestem. Pentru majoritatea femeilor din ziua de azi, orice durere asociata cu ciclul menstrual dureaza doar cateva zile, iar de obicei nu sunt atat de mari incat sa impiedice desfasurarea activitatilor zilnice normale. Durerile severe sau indelungate nu fac parte din ciclul menstrual, iar de obicei  aceasta durere severa este asociata cu probleme de sanatate care pot fi de asemenea atribuite degenerarii de dupa Blestem.

Este foarte putin probabil ca Eva sa fi avut mai putine cicluri menstruale, din moment ce noi suntem descendentele biologice directe ale ei. Pe de alta parte nu avem nici o dovada ca ciclurile menstruale au fost mai putin frecvente la femeile din istoria antica. Mai degraba, ca parte a creatiei initiale bune, ciclurile menstruale puteau sa nu presupuna disconfort pentru Eva, la fel cum ar fi fost si  nasterea de copii, daca ar fi trait destul de mult in starea neintinata incat sa aduca pe lume un copil [1].

… si s-o impovareze si mai mult cu o sarcina cand ea de abia a avut timp sa se cunoasca pe sine ca si femeie si ca fecioara, sau sa-l cunoasca pe Adam ca si un frate drag, prieten si suflet pereche.

Inca o data, ideea ca Eva trebuia “sa se cunoasca pe sine”, mai ales “ca si femeie si ca fecioara”, este in intregime un punct de vedere preluat din occidentul modern si impus textului. Din moment ce toti oamenii din lumea antica erau “orientati pe grup” ei nu se gandeau la ei insisi independent de familia lor si de grupurile culturale. O femeie nemaritata se “stia pe sine” ca parte din casa tatalui sau. O femeie maritata se gandea la ea ca si parte a casei sotului ei.

Deduc din Biblie ca frecventa ciclurilor menstruale la femei a fost un rezultat al Caderii atunci cand Dumnezeu “a marit” insarcinarea Evei. Faptul ca avea copii mult mai des trebuia sa o tina ocupata in treburile pe care le facea cel mai bine, adica sa fie sotie, mama si gospodina.

Nu cunosc nici un erudit in ale Bibliei care sa adopte aceasta interpretare, si ca sa fiu sincera, nu vad de ce ar face-o. Un principiu fundamental in hermeneutica este acela ca trebuie adoptata o interpretare clara, iar Legea economiei sustine de asemenea ca cea mai simpla solutie este si cea mai buna. Cea mai simpla interpretare este aceea ca Blestemul a facut nasterea de copii dureroasa pentru Eva, ceea ce nu s-ar fi intamplat daca ea ar fi ramas in starea necazuta. Disconfortul experimentat de unele femei la menstruatie ar putea fi parte din acest blestem specific, dar inclin mai mult sa cred ca acest disconfort este parte din deteriorarea conditiei umane de dupa Cadere, din moment ce multe femei din ziua de azi nu au aceste durerei in timpul menstruatiei, deci nu este ceva universal valabil. Pe scurt, durerea de la menstruatie este cel mai sgur un efect al Blestemului, dar probabil nu o cauza directa a acelui blestem specific directionat spre Eva. 

Mai sunt si alte lucruri despre care as vrea sa vorbesc, dar voi trece la comentariul urmator. As vrea sa recomand ca din cand in cand sa fie consultate si sotiile oamenilor de stiinta de la CMI in legatura cu lucrurile care le privesc pe femei. Echipa de la CMI este in intregime dominata de barbati. 

Desi echipa care lucreaza cu norma intreaga la CMI este alcatuita din barbati, li se cere si femeilor sa scrie o multime de articole legate de “subiecte care privesc femeile”. De exemplu, eu insami am scris cateva articole despre avort (vezi de exemplu: “Avortul: un drept indispensabil sau violenta impotriva femeilor?”; “Acordul bioeticienilor si al lui Obama: infanticidul trebuie legalizat”; si “Darul mortii?”), despre faptul ca nu trebuie folosite pronume feminine pentru Dumnezeu si orientarea pro-feminista a Bibliei.

Mai mult, oamenii de stiinta de la CMI isi consulta cateodata sotiile. De exemplu, dr. Jonathan Sarfati, in feedbak-ul pe care l-a primit la articolul cu privire la durerea la nastere, si-a consultat sotia si a citat teologi de renume care sunt femei si mame.

Membrii echipei dau buzna in unele subiecte fara a intelege sau intelegand putin perspectiva unei femei si avand putina sensibilitate sau compasiune.

Va pot asigura ca oricare ar fi lucru care va da aceasta impresie, nu exista lipsa de sensibilitate sau compasiune printre barbatii din aceasta echipa. Niciodata nu mi s-a parut ca asta ar fi o problema – intr-adevar acest site a fost, omeneste vorbind, esential in convertirea mea care a avut loc in timpul liceului.

De asemenea, asa cum am aratat si mai sus, parerea unei femei este deseori cautata atunci cand vine vorba de subiecte in care este de folos, dar nu exista in niciunul din articolele mele nici macar un cuvant care sa apartina unui barbat si care sa fie mai putin adevarat sau irelevant. In schimb, multe dintre articolele care vorbesc despre avort de pe acest site, scrise de barbati, sunt la fel de bune ca acelea scrise de femei. La urma urmei, argumentele logice nu au cromozomi.

Dar de cele mai multe ori, “perspectivele femeilor” care sunt ignorate pe site sunt acelea care pur si simplu nu sunt biblice sau nu sunt credibile. Si barbatii si femeile ar trebui sa se bucure ca aceste perspective sunt excluse.

Acestea fiind spuse, as vrea sa va multumesc pentru toate lucrurile bune pe care le faceti la CMI, la urma urmei noi femeile stim ca nu sunteti perfecti. Ne vom ruga pentru voi pana ce Hristos va lua chip deplin in voi.

Sunt sigura ca nu ati intentionat ca acest comentariu sa sune asa de superior pe cat pare; la urma urmei, noi toti avem nevoie ca Hristos sa ia chip in noi (conform Galateni 3.28). 

Referinte

1. Exista posibilitatea ca inainte de Cadere, corpul femeilor sa fi fost in stare sa absoarba complet mucoasa endometrica asa cum se intampla la majoritatea mamiferelor; de aceea nu se observa la pisici, caini, oi, vaci menstruatie exterioara. Chiar si in ziua de azi, organismul femeii absoarbe doua treimi din aceasta mucoasa. Dar ceea ce este sigur e ca nu exista disconfort inainte de cadere, in timpul menstruatiei sau oricand altcandva. Nu avem nici o justificare sa numim menstruatia “blestem”.
2. Exista plusuri si minusuri in ambele culturi. Cu toate acestea, tarile cele mai influentate de Reforma sunt cele mai individualiste, cu toata prosperitatea pe care drepturile omului si drepturile la proprietate o pot aduce. Acest lucru se datoreaza redescoperirii doctrinei biblice a justificarii prin credinta, care a ridicat independenta individului. Acelasi lucru l-a facut si Isus cand a condamnat pacatele din inima pe care ceilalti oameni nu le pot vedea, cum sunt mania si pofta rea (Matei 5.22, 28). Asadar in timp ce cultura biblica era colectivista, si trebuie inteleasa in acest context, multe din invataturile sale se adreseaza subtil dezavantajelor acestui tip de cultura si pune fundatia pentru aspectele pozitive ale unei culturi individualiste. Vezi John Robbins, Hristos si civilizatia, Trinity Foundation, POB 68, Unicoi, TN 37692, 2003.

 Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.