A fost invierea lui Isus o farsa? Ce spun dovezile medicale?

Am vazut chiar ieri pe un post tv specializat pe documentare, o emisiune in care se sustinea ideea ca Isus nu a murit pe cruce, a fost doar intr-o stare comatoasa si invierea a fost un fals. Odata, am avut si eu indoieli legate de acest eveniment si m-am decis sa caut un raspuns. Acum vreau sa prezint argumentele care m-au convins, din punct de vedere medical. O argumentatie completa puteti gasi in cartea "Pledoarie pentru Cristos" de Lee Strobel.

Pe scurt, teoria lesinului se bazeaza pe urmatorul rationament: Isus a lesinat doar pe cruce din cauza epuizarii, sau i-a fost dat un drog care l-a facut sa para mort si ca mai tarziu a fost reanimant de aerul rece si umed din mormant. Adeptii teoriei conspiratiei au sprijinit aceasta ipoteza pe faptul ca, atunci cand se afla pe cruce, Isus a primit un lichid imbibat intr-un burete ( Marcu 15:36 ) si ca Pilat a parut surprins de cat de repede a murit Isus ( Marcu 15:44 ). In consecinta, au spus ei, reaparitia lui Isus nu a fost o inviere miraculoasa, ci doar o resuscitare accidentala, iar mormantul Lui a ramas gol pentru ca El a continuat sa traiasca.

Haideti sa privim doar faptele, evaluand fiecare eveniment din acea zi fatidica a rastignirii, prin prisma istoriei si stiintei medicale.

Tortura dinaintea crucii

Totul a inceput dupa Cina cea de Taina. Isus S-a dus cu ucenicii Sai pe Muntele Maslinilor, in Gradina Ghetsimani. Acolo S-a rugat toata noaptea. In tot acest timp, El anticipa evenimentele zilei urmatoare. El stia ce suferinta urma sa indure si era supus unei presiuni psihice enorme. Evangheliile ne spun ca in acel moment sudoarea I s-a preschimbat in picaturi de sange. Oare acesta nu este rezultatul unei imaginatii foarte active? Mai sunt demni de incredere autorii Evangheliilor?

DA!! Aceasta conditie medicala se numeste hematidroza. Nu este foarte comuna, dar este asociata cu o presiune psihica foarte mare. Cum apare? Nelinistea profunda cauzeaza eliberarea de substante chimice care rup capilarele din glandele sudoripare. In consecinta, se produce o usoara sangerare in aceste glande, iar sudoarea apare amescata cu sange. Nu e vorba de mult sange, doar de o cantitate mica.

Un alt efect este fragilitatea deosebita a pielii, asa ca atunci cand Isus a fost biciuit a doua zi de soldatul roman, pielea Lui era foarte sensibila.

Biciuirile romanilor erau cunoscute ca fiind extrem de brutale. De obicei constau in treizeci si noua de lovituri de bici, dar de multe ori erau mai numeroase, in functie de dispozitia in care se afla soldatul ce le aplica. Acesta folosea un bici din curele de piele impletite, intre care erau prinse bile metalice. Cand biciul lovea carnea, aceste bile cauzau vanatai sau contuzii profunde, care se rupeau la urmatoarele lovituri. Biciul mai avea totodata si bucati ascutite de os, care taiau adanc in carne. Spinarea era atat de sfasiata, incat uneori, din cauza taieturilor extrem de adanci, se putea vedea o portiune din coloana vertebrala. Biciuirea se facea de la umeri in jos, pe spinare, pe fese si pe partea din spate a picioarelor. Era absolut oribil.

Un medic care a studiat metoda romana de biciuire a spus: "Pe masura ce biciurea inainta, loviturile sfasiau muschii scheletici interni si lasau in urma fasii tremuratoare de carne sangeranda". Un istoric din secolul al III-lea, Eusebiu, a descris biciuirea dupa cum urmeaza:" Venele celui bicuit erau sfartecate, iar muschii, tendoanele si intestinele victimei erau expuse vederii." Stim ca multi oameni mureau in urma unor astfel de batai inca inainte de a fi crucificati.

In cel mai bun caz, victima suferea niste dureri ingrozitoare si intra in soc hipovolemic. Ce inseamna? Hypo inseamna "scazut", vol se refera la volum, iar emic inseamna "sange"; asadar socul hipovolemic inseamna ca persoana respectiva sufera efectele pierderii unei cantitati importante de sange. Aceasta are patru efecte. In primul rand, inima galopeaza in incercarea de a pompa sangele care nu mai este acolo; in al doilea rand, scade tensiunea arteriala, provocand lesin sau colaps; in al treilea rand, rinichii nu mai produc urina pentru a pastra volumul ramas; si in al patrulea rand, persoana respectiva are o senzatie foarte puternica de sete, deoarece corpul tanjeste dupa lichide, ca sa inlocuiasca volumul de sange pierdut.

Isus era in soc hipovolemic pe cand urca impleticindu-Se pe drumul spre locul executiei Sale de la Calvar, purtand barna orizontala a crucii. Mai tarziu citim ca Isus a spus "Mi-e sete" moment in care I s-a oferit otet. Din cauza efectelor teribile ale biciuirii, este sigur ca Isus se afla deja intr-o stare grava, aproape critica, inainte chiar de a I se bate piroanele in maini si in picioare.

Agonia crucii

Cat de sigura este moartea prin aceasta metoda cruda, lenta si mai degraba inexacta de executie, numita crucificare? Adevarul este ca multi nu stiu sigur in ce fel isi omoara crucea victimele. Pentru a putea intelege ce s-a intamplat, trebuie sa analizam din punct de vedere medical ce s-a intamplat acolo.

Atunci cand a ajuns pe Golgota, Isus a fost culcat pe pamant si mainile I-au fost intinse lateral si pironite de barna orizontala. Aceasta barna transversala era numita "patibulum" si in aceasta faza a rastignirii era separata de barna verticala, care era infipta definitiv in pamant.

Cu ce era pironit? Romanii foloseau piroane cu o lungime cuprinsa intre 13cm si 18cm, ascutite la varf. Acestea erau batute prin incheietura, cam la 2,5cm sub palma. Contrar traditiei populare, piroanele erau batute in incheieturi si nu in palme. Aceasta era o pozitie sigura, care bloca mainile; daca piroanele ar fi fost batute prin palme, greutatea trupului ar fi provocat sfasierea pielii si Isus ar fi cazut de pe cruce. Este important sa intelegem ca pironul traversa locul prin care trece nervul median. Acesta este cel mai mare nerv ce porneste spre palma si el a fost zdrobit de pironul trecut prin el.

Va amintiti durerea pe care o simtiti cand va loviti la cot? Acela este de fapt un alt nerv, numit nervul cubital. Durerea provocata de lovirea lui accidentala este extrem de puternica. Imaginati-va cum ar fi sa va bata cineva un piron prin acel nerv. Durerea era absolut insuportabila!!!! De fapt, a trebuit sa fie inventat un nou cuvant: atroce. Acest cuvant inseamna literal "de pe cruce." In latina excruciatus, format din ex si cruciare.

Ganditi-va numai: a fost nevoie sa se creeze un cuvant nou, deoarece nici unul dintre cele existente in limba nu putea descrie chinurile intense provocate de crucificare. Apoi Isus a fost ridicat si barna orizontala a fost prinsa de stalpul vertical, apoi I s-au batut piroane in picioare. Din nou, nervii picioarelor au fost zdrobiti, provocand acelasi gen de durere.

Ce efect are aceasta pozitie asupra corpului? Bratele i-au fost intinse si alungite cu aproximativ 15cm, ceea ce a provocat dislocarea ambilor umeri. Astfel s-a implinit profetia din Psalmul 22, care a prevestit rastignirea cu sute de ani inainte de a avea loc: "Oasele mi se despart."

Cauza mortii

Pentru a vedea daca moartea poate fi simulata, trebuie sa vedem ce anume o cauzeaza. Crucificarea era in esenta o moarte lenta si agonizanta prin asfixiere.

Cum? Din cauza ca presiunile exercitate asupra muschilor si a diafragmei fortau pieptul in pozitie de inspiratie; pentru a putea expira, omul trebuia sa se impinga sus cu picioarele pentru ca tensiunea asupra muschilor sa fie usurata cateva clipe. Dar facand acest lucru, piroanele sfasiau mai adanc in carne, blocandu-se in ultima instanta la nivelul oaselor tarsiene. Dupa ce reusea sa expire omul putea sa se lase din nou in jos si sa inspire. Apoi trebuia sa se ridice din nou pentru a expira, frecandu-si spatele insangerat de lemnul aspru al crucii. Acest proces se repeta mereu si mereu, pana cand omul era biruit de epuizare si nu se mai putea ridica sa respire. Cand ritmul respiratiei incetineste, omul intra in asa-numita acidoza respiratorie - bioxidul de carbon din sange se dizolva sub forma de acid carbonic, provocand cresterea aciditatii sangelui. Aceasta duce in ultima instanta la batai neregulate ale inimii. De fapt, cu inima batand nebuneste, Isus a stiut ca se afla in pragul mortii si atunci a putut sa spuna "Tata, in mainile Tale Imi incredintez duhul!" Si apoi a murit in urma unui stop cardiac.

Chiar inainte de a muri, socul hipovolemic a provocat un ritm cardiac rapid si sustinut, care a contribuit la insuficienta cardiaca, avand ca rezultat retinerea de lichid in membrana ce inconjoara inima - scurgerea pericardica - precum si in membrana ce inconjoara plamanii - scurgerea pleurala.

Astfel, atunci cand soldatul roman a venit si, convins fiind ca Isus este mort, I-a confirmat moartea infigand o sulita in coasta lui dreapta. Probabil ca in coasta dreapta; nu putem fi siguri de aceasta, dar din descrieri rezulta ca probabil a fost vorba de partea dreapta, intre coaste. Se pare ca sulita a patruns prin plamanul drept in inima, asa ca atunci cand a fost scoasa, a curs un lichid - scurgerea pericardica si pleurala. Acesta avea aspectul unui lichid limpede, ca apa, si a fost urmat de un volum mare de sange, conform descrierii martorului ocular Ioan in Evanghelia Sa.

Probabil ca Ioan nu a avut nici cea mai vaga idee de ce a vazut atat sange, cat si un lichid limpede - cu siguranta ca cineva fara pregatire medicala nu s-ar astepta la asa ceva. Cu toate acestea, descrierea lui Ioan este in deplina concordanta cu ceea ce spune medicina moderna ca ar fi trebuit sa se intample.

De ce au rupt picioarele talharilor crucificati? Romanii foloseau manerul de otel al lancii romane scurte pentru a zdrobi oasele inferioare de la picioarele victimelor. Astfel omul nu mai putea sa se inalte pentru a respira si moartea prin asfixiere intervenea in cateva minute. In Noul Testament ni se spune ca oasele lui Isus nu au fost zdrobite, deoarece soldatii romani stabilisera deja ca era mort si folosisera sulita pentru a-i confirma moartea. S-a implinit o alta profetie a Vechiului Testament cu privire la Mesia, si anume ca oasele Lui nu vor fi sfaramate.

Concluzie

Isus era in soc hipovolemic din cauza pierderii masive de sange inca dinainte de a incepe crucificarea in sine. Ar fi fost cu neputinta sa-Si simuleze moartea, deoarece nu poti sa simulezi prea mult incapacitatea de a respira. In plus, sulita infipta in inima Lui ar fi rezolvat problema o data pentru totdeauna. Iar soldatii romani nu si-ar fi riscat propria viata lasandu-L sa plece viu.

Sa presupunem totusi ca imposibilul s-a produs, Isus a reusit cumva sa supravietuiasca crucificarii. Adica a reusit sa scape din fasiile de panza, sa rostogoleasca stanca uriasa de la gura mormantului si sa treaca de soldatii romani ce stateau de paza. Intrebarea in acest caz este cum ar fi putut umbla dupa ce picioarele I-ar fi fost batute in piroane? Cum ar fi putut sa apara pe drumul spre Emaus la scurt timp dupa aceea, parcurgand pe jos distante atat de mari? Cum Si-ar fi putut folosi bratele dupa ce acestea ar fi fost intinse si dislocate din incheieturi? Nu uitati ca ar fi avut rani masive la spate si o rana de sulita in piept.

O persoana intr-o stare atat de jalnica nu i-ar fi inspirat niciodata pe ucenici sa mearga sa proclame ca El este Domnul vietii, care a biruit mormantul. Dupa acele abuzuri oribile, cu toata trauma su pierderea catastrofala de sange, ar fi aratat atat de vrednic de mila incat ucenicii nu L-ar fi aclamat niciodata ca invingator triumfator al mortii; L-ar fi compatimit si ar fi incercat sa Il ingrijeasca pentru a-Si recapata sanatatea. Este absurd sa credem ca daca li S-a aratat in acea stare mizerabila, adeptii Sai ar fi fost indemnati sa porneasca o miscare mondiala bazata pe speranta ca intr-o buna zi vor avea si ei parte de un trup inviat ca al Lui. E absolut imposibil.

Intrebare pentru inima

Isus a mers intentionat in bratele vanzatorului Sau, nu S-a opus arestarii, nu S-a aparat la proces, e clar ca S-a supus de buna voie la o forma umilitoare si agonizanta de tortura. Ce ar fi putut motiva pe cineva sa consimta sa sufere o astfel de pedeapsa?

Eu cred ca o persoana obisnuita nu ar fi facut acest lucru. El a stiut ce Il astepta si a fost gata sa treaca prin toate, deoarece numai asa putea sa ne rascumpere. A slujit ca inlocuitor al nostru si platind pedeapsa cu moartea ce ni se cuvine noua, din pricina rebeliunii noastre impotriva lui Dumnezeu. In aceasta a constat misiunea Lui pe pamant.

Acest raspuns ar putea fi concluzionat intr-un singur cuvant - dragostea.