marți, 10 mai 2011

Un barbat si o femeie

Este monogamia intr-adevar invatatura biblica?

Originea casatoriei

[INSERT PICTURE OF “HANDS” HERE]

Cea mai clara dovada ca monogamia este idealul lui Dumnezeu o vedem in invatatura lui Hristos din Matei 19.3-6. In acest pasaj El citeaza relatarea biblica din Genesa, in special Genesa 1.27 si 2.24, spunand ca “cei doi vor deveni un singur trup”, nu mai mult de doi.

O alta invatatura biblica importanta este paralela care se face intre sot- sotie si Hristos- Biserica in Efeseni 5.22-33, paralela care are sens doar daca e vorba de monogamie – Isus nu va avea mai multe mirese.

Porunca a zecea “Sa nu poftesti nevasta aproapelui tau [la singular]…” (Exod 20.17) ne spune de asemenea ca idealul este sa existe o singura sotie. Poligamia este categoric interzisa pentru batranii bisericii (1 Timotei 3.2). Dar acest lucru nu este valabil doar pentru batrani, intrucat Pavel scrie: “fiecare barbat sa-si aibe nevasta lui si fiecare femeie sa-si aibe barbatul ei” (1 Corinteni 7.2). Pavel merge mai departe si explica responsabilitatile maritale in termeni care au sens doar in cazul in care exista un singur barbat si o singura femeie. 

Exemplul oamenilor evlaviosi este de asemenea foarte important. Isac si Rebeca au fost monogami – ei sunt foarte des folositi ca si model la nuntile evreiesti din ziua de azi. Alte exemple sunt Iosif si Asenet si Moise si Sefora. Singurii supravietuitori ai Potopului au fost patru cupluri monogame.

Originea poligamiei si consecintele ei

Este foarte important sa ne amintim ca nu tot ceea ce este scris in Biblie este si aprobat de Dumnezeu. Poligamia a aparut la descendentii ucigasului Cain si nu la descendentii lui Set. Primul poligam despre care se vorbeste in Biblie a fost ucigasul Lameh (Genesa 4.23-24). Apoi Esau, care si-a dispretuit dreptul de intai nascut si care a cauzat de asemenea multa suparare parintilor sai casatorindu-se cu doua sotii pagane (Genesa 26.34).

Scepticii incearca de multe ori sa discrediteze aceasta invatatura scotand in evidenta faptul ca barbati din Biblie au avut mai multe neveste. Dar ce ne invata de fapt Biblia?

Dumnezeu a interzis si imparatilor lui Israel sa aibe “mai multe neveste” (Deuteronom 17.17). S-au iscat mari probleme atunci cand imparatii lui Israel nu au ascultat aceasta porunca, inclusiv rivalitatea de moarte intre cei doi fii ai lui David de la sotii diferite (2 Samuel 13, 1 Imparati 2); iar cele peste 1000 de sotii ale lui Solomon l-au ajutat pe acesta sa ajunga la idolatrie (1 Imparati 11.1-3).

Cum ramane cu barbatii evlaviosi care au fost poligami?

Avraam si Sara au fost monogami cu exceptia unei vai adanci in credinta lor cand Agar a devenit a doua sotie a lui Avraam – observati ce conflicte a declansat acest lucru mai tarziu intre Ismael si Isaac, conflict care exista pana in ziua de azi intre descendentii lor (Genesa 16, 21). Iacov a vrut-o doar pe Rahela, dar a fost inselat si Lea, sora mai mare a Rahelei, i-a fost data de sotie, iar mai tarziu el le-a luat de sotii pe sclavele nevestelor la indemnul acestora, din cauza rivalitatii care exista intre surori. Iacov nu se gasea la inaltime in viata sa spirituala in acel moment si in aceeasi situatie se afla si David atunci cand le-a adaugat pe Abigail si pe Ahinoam ca sotii ale sale (1 Samuel 25.42-43). De asemenea, Ana, mama lui Samuel, era umilita de cealalta sotie a sotului ei, Penina, din cauza ca aceasta nu putea avea copii (1 Samuel 1.1-7).

De ce a ingaduit totusi Dumnezeu acest lucru?

Permisivitatea lui  Dumnezeu fata de poligamie se aseamana cu divortul, pe care Dumnezeu l-a tolerat pentru o vreme in anumite conditii din cauza impietririi inimii lor. Dar nu aceasta a fost intentia initiala (Matei 19.8). 

Atunci cand legea mozaica se refera la poligamie, o face intotdeauna intr-un mod conditionat: “Daca isi ia o alta nevasta…” (Exod 21.10), si niciodata nu o face incurajand acest lucru. Dumnezeu a stabilit un numar de responsabilitati pentru sotul care ar vrea sa isi ia mai multe sotii, fapt care are rolul de a descuraja poligamia. 

Tinand cont de problemele pe care le cauzeaza nu e de mirare ca poligamia a fost necunoscuta in randul evreilor dupa iesirea din robia babiloniana, si ca monogamia era o regula chiar si printre grecii si romanii din vremea Noului Testament.  

Top of Form
Bottom of Form
Comentarii de la cititori:
Kevin May, Australia
Unele culturi (in afara de cea islamica) din ziua de azi inca accepta poligamia ca si modalitate de ajutorare a vaduvelor. Am intalnit astfel de cazuri in poporul nimboran din Irian Jaya, Indonezia, unde luarea de sotie a vaduvei fratelui este ceva normal. Atunci cand un barbat moare, o ruda de-a lui se casatoreste cu vaduva acestuia si isi ia responsabilitatea pentru ea si pentru copii. De cele mai multe ori ruda este un frate mai tanar sau un var apropiat care in aceasta cultura este vazut tot ca un “frate”. 

Multi dintre barbatii din satul in care am locuit aveau astfel o a doua sotie. Dar rezultatul era aparent inevitabil – conflictul intre sotii, intr-atat de aprig incat cea de-a doua sotie locuia de obicei la mare distanta de prima sotie, chiar in sate diferite. Barbatul care avea ambele sotii langa el, in case alaturate, suferea din cauza conflictelor constante intre rivale, care dadeau nastere la certuri pline de furie si distrugerea bunurilor personale ale fiecareia de catre cealalta.

Desi beneficiile sociale ale purtarii de grija pentru vaduve si orfani sunt clare, este de asemenea foarte clar ca poligamia nu este o situatie ideala. Natura umana nu are amabilitate pentru aceasta si e normal sa starneasca invidie si gelozie. Asadar exista dovezi practice foarte bune pentru a invata si  practica monogamia in afara dovezilor scripturale pe care le-a amintit dr. Sarfati. 


Tradus cu acordul autorului. Originalul aici.

2 comentarii:

  1. Eu tot nu pricep cum rezolva Dumnezeu situatia celor care au fost casatoriti de mai multe ori sau poate niciodata .. insa "cinci barbati ai avut si nici unul nu este al tau"-samariteanca. Cei mai multi conducatori de biserica spun: daca iti traieste sotul/sotia, atunci nu te mai recasatoresti, insa ... daca ai avut doua-trei casatorii, poate si copii, cui apartine persoana in cauza! Statisticile arata ca numarul de divorturi este in crestere, concubinaj.. nu mai vorbim. Au oamenii voie sa aiba viata de familie, dupa ce au primit o noua identitate sau raman vesnic singuri, suportand consecintele vietii anterioare?
    Si mai exista o dilema, daca te desparti din pricina de curvie, pacatuiesti daca te recasatoresti? sau doar cel care se casatoreste cu cel/cea lasat/a?
    Biblia spune ca Dumnezeu uraste despartirea in familie (pacatele pun zid de despartire intre om si Dumnezeu), deci pacatul in familie...
    nu stiu ce sa zic, eu totusi cred ca Dumnezeu ca Tata nu ar condamna o treime de glob la singuratate, doar pentru ca au ratacit departe de El pentrui o vreme ( bineeee, asta in cazul in care oamenii devin fii din Dumnezeu).
    Sabloane sau viata? ce primim?

    RăspundețiȘtergere
  2. Pe lumea cealaltă nu vom mai fi supuşi condiţiilor de acum ;) Mântuitorul spune că vom trăi ca îngerii! Deci, relaţiile pe care le avem aici: soţ-soţie, nu vor avea un corespondent în cer; acolo vom trăi doar pentru a fi părtaşi la fericire alături de Dumnezeu, sau în iad nefericiţi din lipsa prezenţei lui Dumnezeu!
    Apoi, iubirea în familia creştină se prefigurează după modelul iubirii lui Hristos faţă de Biserica sa: adică totală, fidelă, fără limite! Şi mai mult, după modelul iubirii dintre persoanele Sfintei Treimi, pentru că omul a fost chemat la iubire! Căsătoria este o vocaţie a omului, adică urmează această chemare la iubire pe această cale: dăruirea faţă de soţia/soţul său! Iubirea trebuie să fie perfectă! Şi fiind pecetluită sub sigiliul tainei sfinte a Căsătoriei nu putem vorbi de două căsătorii: Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu poate să mai despartă! Este preacurvie o a doua căsătorie! De aceea se face referinţa la iubirea lui Hristos faţă de Biserică, sau iubirea Tatălui faţă de Fiul, nu au cum să existe 'doi' Duh Sfinţi! Iubirea omului, dacă nu este după modelul iubirii divine nu e iubire! Animalele nu pot iubi! Ele se pot face plăcute, pot simţi dependenţa de cineva sau ceva, dar ceea ce însufşeţeşte întreg ansamblul sentimentelor unei iubiri autentice nu poate fi decât iubirea lui Dumnezeu! Iar Ioan Evanghelistul ne spune că Dumnezeu este iubire! Nu este un atribut al său, ci este însăşi existenţa sa, fiinţa sa este iubire, dăruire totală până pe lemnul Crucii!
    Cum ar putea deci soţii să zică că o a doua căsătorie e dictată de iubirea şi binecuvântarea lui Dumnezeu! Sfântul Paul permite despărţirea celor care nu se înţeleg, mai ales pe motive de credinţă. Deci, în caz de preacurvie, soţii se pot despărţi, dar dacă nu trăiesc în continenţă nu se mântuiesc! Viaţa lor trebuie să fie condusă de iubire, iar o iubire 'curvatică' nu are cum să fie numită iubire.
    Cam aşa cred eu ;) Toate cele bune şi să ai o iubire autentică!!!

    RăspundețiȘtergere

 

Dovezi in favoarea lui Dumnezeu

Grab this Headline Animator