Cinci argumente pentru care evolutia este importanta?

de Tas Walker

Huffington Post a publicat un articol despre “Cinci argumente pentru care evolutia este importanta”, al carui autor este Steven Newton, Director de Proiect Informatii Publice pentru Centrul National de Educatie Stiintifica (NCSE). A fost publicat pe 12 februarie 2010 pentru a sarbatori ce-a de-a 201 aniversare a zilei de nastere a lui Charles Darwin.

Newton ofera cinci exemple medicale de selectie naturala si sustine ca acestea arata importanta “evolutiei”. Cu totii suntem de acord ca ingrijirea medicala si sanatatea sunt capitale si, de aceea, daca aratam ca evolutia ajuta cercetarile medicale atunci oamenii vor gandi ca evolutia este si ea vitala si adevarata.

Dar acest argument este inselator. De fapt, natura confuza a acestui argument a fost indicata de atatea ori incat sunt sigur ca Steven Newton si ceilalti de la NCSE au cunostinta despre asta. Probabil ca tulbura apa in aceasta zona in mod deliberat.

De ce este confuz? Intreaba-te: “La ce se refera Newton cand spune ?” El ne incurca pentru ca foloseste cuvantul in doua sensuri diferite. Este un “truc”. Newton ofera exemple de schimbare datorate “selectiei naturale”, ceea ce reprezinta unul dintre sensurile cuvantului. Apoi spune ca acele exemple explica “diversitatea vietii pe aceasta planeta”. Stati asa – nu chiar atat de repede!

Da, selectia naturala produce intr-adevar schimbare si este important ca cercetarile medicale sa inteleaga cum functioneaza acest lucru. Dar aceste schimbari sunt in alta directie decat aceea de a transforma bacteriile in blogg-eri (vezi Trenul evolutiei ). Haideti sa studiem cele 5 argumente ale sale.

Argumentul nr. 1: H1N1 si bolile emergente (in curs de aparitie). Newton spune ca aparitia “gripei porcine” in 2009 ne reaminteste ca “virusurile evolueaza”. Virusurile se schimba in mod cert dar este doar o re-aranjare a unei informatii genetice pre-existente. Dar evolutia de la molecula la om are nevoie de informatii noi pentru ca organisme noi sa ia fiinta (vezi „Gripa porcina nu este un argument pentru evolutie”).

Argumentul nr. 2: HIV-SIDA. Un alt virus care „evolueaza” atat de rapid incat nici un „vaccin” nu a a fost gasit. Este discutabil daca un virus poate fi considerat ca fiind ceva viu. Virusurile nici macar nu se pot reproduce fara masinaria unei celule vii complet functionale (vezi „A evoluat SIDA?”). Inca o data, aceste schimbari sunt doar un exemplu de selectie naturala si nu evolutie in sensul de la molecula la om.

Argumentul nr. 3: Vaccinurile. Steven Newton spune ca trebuie sa schimbam vaccinurile tocmai pentru ca virusurile precum cel al gripei evolueaza. Aceasta este doar o repetare a punctelor 1 si 2. El stie cu siguranta ca creationistii accepta selectia naturala pentru ca NCSE combate in mod continuu aceasta idee, in tribunale, pentru a reduce la tacere orice comentariu sau critica la adresa evolutiei de-la-molecula-la-om.

Argumentul 4. Rezistenta la antibiotic. Newton spune ca rezistenta la antibiotic este un „exemplu ca la carte de selectie naturala”, si acest lucru este adevarat. La final avem o celula vie, dar nimic nu a evoluat aici. Nu au luat fiinta nici un fel de noi tipuri de bacterii. Bacteriile care au supravietuit existau deja atunci cand antibioticul a fost aplicat si aveau deja rezistenta. Selectia naturala a redus de fapt diferitele varietati de bacterie, lasandu-le in viata numai pe cele mai rezistente. Toate celelalte au disparut. (Vedeti „Super virusuri nu chiar atat de super pana la urma”, si fiti atenti la data articolului. Aceste raspunsuri au fost lansate de mai mult de 10 ani si totusi Newton defileaza cu acelasi argument invechit. Cu siguranta stie despre acest lucru. Te face sa crezi ca mai e ceva in afara de stiinta in spatele acestor afirmatii.)

Argumentul 5: Dezvoltarea medicamentelor. Newton ia in discutie variatiile din cadrul speciei de conifere Pacific Yew (Taxus brevifolia) dar acesta nu este decat inca un exemplu de selectie naturala. Dar apoi el face un mic truc. Newton spune „noi stim pe baza evolutiei ca avem un stramos comun cu animalele”. Acesta este ceea ce se numeste „momeste si trage”. A folosit „evolutia” ca sa faca referire la selectia naturala, ceea ce este un aspect necontroversat si cu care creationistii sunt de acord. Acum el schimba intelesul pentru a face referire la animale care evolueaza in oameni. Apoi sustine ca motivul pentru care noi putem face teste pe animale pentru medicamente de uz uman este faptul ca animalele si oamenii au un stramos comun. Dar exista diferente importante intre animale si oameni pe care cercetatorii de medicamente trebuie sa le ia in considerare. Si exista alte explicatii pentru asemanari. Animalele si oamenii au o structura a celulelor si configuratie a corpului similare pentru ca au acelasi Proiectant – Dumnezeu (vezi Argumentul proiectului comun ).

Deci, este evolutia importanta? Daca prin evolutie intelegem selectie naturala atunci raspunsul este DA. Este important sa intelegem selectia naturala asa cum este important sa avem o intelegere asupra primei legi a termodinamicii, asupra legii miscarii al lui Newton si asupra legilor gazelor. Intelegerea noastra asupra acestor principii a transformat lumea. Dar nu vedem zilele de nastere ale lui Isaac Newton, Lord Kevlin sau Robert Boyle sarbatorite in fiecare an. De ce numai Darwin este sarbatorit?

Daca prin evolutie intelegem o bacterie care devine blogger peste milioane de ani, atunci raspunsul este NU. Aceasta idee nu este sustinuta de dovezile stiintifice si nu a produs nici o aprofundare stiintifica sau inventie. 

Exista un singur motiv pentru care acest gen de evolutie este important si Dawkins a explicat care. El a spus ca evolutia ii permite sa fie un ateu implinit din punct de vedere intelectual. Asadar, evolutia, in sensul de la molecula la om, este numai despre a ne dispensa de Dumnezeu. Si de aceea asistam la aceste adulatii fara sfarsit la adresa lui Darwin.

Nu va lasati pacaliti de articole ca acesta al lui Steven Newton si promovate de NCSE. Aceasta problema nu este despre stiinta, medicina sau progres, cu privire la care nu exista nici o controversa. Este parte din razboiul lor fara sfarsit impotriva lui Dumnezeu.

Articol tradus cu acordul autorului.

Apasati aici pentru a citi articolul original.

A fost cu adevarat viata creata intr-o eprubeta? Si contrazice asta creatia biblica?

Titlurile orei se invart in jurul stirii conform careia, Dr. Craig Venter, in mod senzational “ a creat in mod sintetic o forma de viata”. Natural, un vizitator al paginii de Facebook a CMI s-a bucurat:

“Acum poti crea viata din nimic in propriul tau laborator, nu este nevoie de Dumnezeu, doar de un Om. Asa ca presupun ca va veti schimba discursul din “nu poate fi realizat” intr-unul referitor la morala. Aceasta stire da viata unor adanci idei filozofice. Ma indoiesc ca multi creationisti care sustin ideea unui pamant tanar vor percepe semnificatia acestui fapt pentru ceva vreme.”

Dar ce s-a reusit de fapt si ce inseamna?

In 2002, am scris despre planurile Dr. Venter de a crea viata in laborator, in Vor crea oamenii de stiinta noi forme de viata – si ce va demonstra asta?, acoperind nu numai subiectul abordat mai sus ci si altele ca „joaca de-a Dumnezeu”, pericolele biologice si despre informatii. Cititorii ar putea sa citeasca acest articol inainte de a merge mai departe cu prezentul articol. Colegul meu, Dr. Carl Wieland a scris si el un articol pentru revista Creation 26(3):16-17 in 2004, Crearea vietii intr-o eprubeta?, care deasemenea merita studiat pentru suprapunerea realizata pe mai multe puncte.

Ce s-a reusit de fapt?

Ziarul britanic de stanga, The Guardian, a publicat un articol cu titlul “Craig Venter a creat o forma de viata sintetica”. Dar subtitlul afirma: “Craig Venter si echipa sa au construit de la zero genomul unei bacterii si l-au incorporat intr-o celula pentru a crea ceea ce ei numesc prima forma de viata sintetica din lume”. Acesta este punctul culminant a 15 ani de cercetare.

Este nevoie de un mecanism celular existent

Cititi cu mare atentie afirmatia din subtitlu: ADN-ul a fost compus de la zero, apoi pus intr-o celula deja existenta inainte de a putea functiona. Acest lucru arata ca nu este suficient sa poti sa faci ADN; ai nevoie de mecanismele celulare inainte de a putea functiona. Acesta este de multa vreme un cerc vicios pentru evolutia chimica, sau pentru originea vietii: ADN-ul nu are nici un folos fara mecanismul de decodare, dar acest mecanism este el insusi codat in ADN. Vezi Enzimele auto-replicante? O critica a modelelor actuale despre aparitia vietii.

Secventa ADN este software

Intr-un videoclip online, Dr Venter explica munca sa:

„Este uimitor ca atunci cand doar inlocuiesti software-ul ADN dintr-o celula, celula instantaneu incepe sa citeasca acest nou software, incepe sa produca un set complet diferit de proteine si in scurt timp, toate caracteristicile primei specii dispar si o noua specie apare, din acest software care controleaza celula in continuare.....

Viata, este in esenta, rezultatul unui proces informational, un proces software. Codul nostru genetic este software-ul nostru si celulele noastre, in mod dinamic, citest in permanenta codul genetic, producand noi proteine, care la randul lor produc alte componente celulare....

Este prima data cand am inceput cu informatia intr-un computer, am construit acea molecula informationala, peste un milion de litere de cod genetic, am plasat-o intr-o celula receptoare si am inceput acest proces din punctul in care informatia converteste celula intr-o alta specie.”

Aceasta sustine afirmatiile evolutionistului Paul Davies. El este anti-creationist si chiar anti-crestin, dar sustine ca o celula vie este asemenea unui super-computer, incredibil de puternic. Aceasta deoarece secretul vietii nu sta in ingredientele chimice ale ADN-ului, ci in aranjamentul lor organizational. Ele comanda producerea de proteine, prin intermediul mecanismului mentionat mai sus (1). Davies numeste celula vie „un sistem uimitor de complex de prelucrare si replicare a informatiei”(2). Davies continua: „ADN-ul nu este molecula speciala datatoare de viata, ci o baza de date genetica care transmite informatia folosind un cod matematic. Mare parte din functionarea unei celule se poate descrie nu in termeni materiali – hardware- ci in termeni informationali – software. A incerca sa faci viata in eprubeta, amestecand diverse chimicale este ca si cum ai lipi impreuna niste butoane si fire in incercarea de a produce Windows 98. Nu va functiona pentru ca abordeaza problema gresit, la nivel conceptual.”

Dar aceasta il pune pe Davies in fata altei probleme, sa explice cum viata ar fi putut aparea din substante chimice inerte:

„Cum a fabricat natura primul procesor de informatie digitala al lumii – celula vie primara- din haosul total de molecule? Cum partea hardware a moleculei a fost in stare sa isi scrie propriul software?”

Intr-adevar, interactiunile chimice intre literele ADN-ului nu pot explica ordinea lor. De fapt, literele nici macar nu sunt combinate chimic unele cu altele; mai degraba, ele formeaza treptele unei scari continand deoxiriboza si fosfati. Michael Polanyi (1891-1976), fost presedinte al catedrei de chimie fizica de la Universitatea din Manchester, devenit filozof, a declarat acum cateva decade:

„Asa cum aranjamentul unei pagini tiparite este total separat de chimia paginii, asa si secventa ADN de baza este total irelevanta fata de fortele chimice care actioneaza intr-o molecula ADN. Nedeterminarea fizica a secventei este cea care produce improbabilitatea oricarei secvente particulare si prin aceasta ii ofera posibilitatea de a avea un sens – inteles care are un continut informational determinat matematic.” (3)

In plus, Venter si-a modelat software-ul pe aranjamentul cunoscut al cele mai simple celule auto-replicante, o Mycoplasma. In partea teoretica a lucrarii sale „Crearea unei celule bacteriene controlata de un genom sintetizat chimic”, publicata in revista Science, el si colaboratorii sai afirma:

„Raportam design-ul, sinteza si asamblarea genomului 1.08-Mbp Mycoplasma mycoides JCVI-syn1.0 genome pornind de la o secventa informationala digitala a genomului si transplantarea sa intr-o celula receptoare, Mycoplasma capricolum, pentru a crea noua celula Mycoplasma mycoides, controlata doar de cromozomul sintetic. Singurul ADN continut in aceste celule este secventa ADN creata sintetic, incluzand secventele „distinctive” si alte stergeri si polimorfisme ale genelor, precum si mutatii acumulate in timpul procesului. Noile celule au proprietatile fenotipice asteptate si sunt capabile de auto-replicare continua.”

Adica, el a decodat secventa unui organism, apoi a folosit informatia pentru a sintetiza ADN in acea secventa. A facut cateva modificari: adaugand patru substante „distinctive” si cod suplimentar care se vor colora in albastru, in prezenta unei anumite substante contrastante. Apoi a fost implantata intr-o bacterie de acelasi fel.

ADN-ul este dificil de produs chimic

Lasand la o parte continutul informational, care reprezinta ordinea chimicalelor, si nevoia masinariei de decodare, exista o problema uriasa in obtinerea oricarei molecule mari de ADN. Venter a explicat ca sintetizatoarele chimice obisnuite pot asambla ADN de maxim 50-80 de litere, asa ca este un salt major sa faci ceva ce depaseste cateva milioane de litere. Mai mult, aceste sintetizatoare folosesc materiale foarte complicate, deoxiribonucleotide, care nu puteau fi produse in supa primordiala (vezi cateva din dificultatile imense implicate in producerea ribonucleotidelor, necesare pentru ideile Lumea RNA, si Originea vietii:instabilitatea pietrelor de fundatie). In plus, ele sunt activate chimic, asa ca au energia necesara pentru a se uni in molecule mari (vezi Originea vietii: problema polimerizarii), si toate sunt “de dreapta” asa cum este nevoie, pe cand in supa primordiala s-ar fi produs un amestec de 50/50 de molecule “de stanga” si “de dreapta” (vezi Originea vietii: problema chiralitatii).

De fapt, Venter a folosit proteine prezente in drojdie pentru a uni largi portiuni de ADN.

ADN-ul este cu siguranta cel mai compact sistem de stocare si recupare a informatiei, cunoscut la ora actuala ( vezi ADN: mesaje minunate sau dezordine?), dar este instabil chimic si chiar dificil de controlat fizic. Se stie ca virusii au un “mini-motoras” special care le permite sa ruleze acest fir molecular extrem de lung si subtire.

Sumar

Munca lui Venter este o realizare stiintifica extraordinara, rezultatul a ani de cercetare si multa ingeniozitate. Sunt cel putin trei probleme pe care el trebuia sa le rezolve pentru a obtine viata sintetica; aceste sunt prezentate mai jos, alaturi de solutiile sale:

1. Masina de decodare: a folosit o celula deja existenta
2. Software: a obtinut informatia dintr-o celula existenta, a modificat-o, si a sintetizat ADN-ul cu aceasta informatie.
3. Unirea acestei molecule in ciuda problemelor chimice si fizice. Venter a folosit proteine din drojdie.

A creat Venter viata cu adevarat?

Nu e de mirare ca afirmatia “viata sintetica” are criticii ei. Cand a prezentat articolul Genom dintr-o sticla, revista Science News a citat cativa:

Totusi, pentru unii, acest genom creat de om nu este din punct de vedere tehnic artificial. “Este o mare realizare, dar nu as numi-o organism artificial”, afirma Collins (bio-inginerul James Collins, un cercetator de la Howard Hughes Medical Institute al Boston University, neimplicat in acest studiu). Sintetic, argumenteaza el, implica pornirea de la zero, nu plagiatul unui genom natural. In plus, experimentul a avut nevoie de o celula receptor pentru a oferi citoplasma necesara genomului transplantat. “Este un amanunt mic, dar unul important”, afirma el.

Pentru a sustine crearea vietii sintetice, crede Glenn McGee de la Centrul pentru Bioetica Practica din Kansas City, Mo., intregul organism trebuie creat cu succes din materiale primare.

“Revelatia de senzatie nu a avut loc inca”, afirma McGee. “Ceea ce ei au reusit este sa transplanteze cu succes ADN de la o celula la alta, fara sa deterioreze notabil functionarea vechiului ADN, asa cum o inteleg ei, prin definitia lor functionala. Cand o vezi asa, este cu mult mai putin semnificativa.”

Geneticianul anti-creationist Steve Jones este un alt critic, citat de The Guardian in articolul despre Venter:

Jones este sceptic fata de hiperbola senzationalelor titluri. “Ideea ca aceasta reprezinta “joaca de-a Dumnezeu” este pur si simplu tampita. Ceea ce a realizat el, in termeni genetici, este similar transformarii unui program pentru Macintosh, intr-un unul care poate rula pe un PC Windows si apoi ai pretinde ca ai creat un computer. Nu este trivial, dar afirmatiile care se fac despre asta sunt pur si simplu absurde.”

Concluzie

In articolul din 2002 citat mai sus, am scris despre propunerea lui Venter urmatoarele:

Aproape imediat ce stirea a fost publicata, am primit un email in care ni se spunea ca ar trebui sa fim inspaimantati si ca CMI ar putea la fel de bine sa fie dizolvat:

“Noi forme de viata pot fi produse acum intr-o farfurie. Cam atat despre afirmatia ca omul nu poate produce viata. Continuati sa va aparati ideile invechite totusi, unii oameni depind de voi.”

CMI nu a sustinut niciodata ca omul nu poate crea viata. Mai degraba, noi sustinem ca este nevoie de inteligenta pentru a genera viata, mai specific cantitatea enciclopedica de informatie necesara vietii. Asa ca, dupa cum ilustreaza desenul din dreapta, daca Venter si Smith ar avea succes, nu ar face decat sa intareasca afirmatia noastra! Ei se bazeaza pe o planificare meticuloasa, nu doar arunca cateva “materii prime” in ceva asemanator unei ipotetice supe primordiale.

Intr-adevar, departe de a demonstra ca evolutia chimica e plauzibila, realizarea lui Venter arata multe motive pentru care nu este. Secventa de software ADN a fost planificata dupa analizarea unui microb deja existent, componentele au fost unite folosind procedee chimice complicate bazate in mare parte pe organisme vii si produsul a fost citit cu un mecanism celular deja existent. In concluzie, criticii de mai sus au un punct de vedere valid: aceasta nu este cu adevarat o forma de viata sintetica.

Dar daca ei ar fi reusit nu numai sa produca ADN-ul, dar sa faca si proteinele din componenta sa functioneze ca cele din drojdie, si ar fi reusit sa faca si mecanismul de decodificare si citoplasma? Venter afirma ca o asemenea realizare este posibila in urmatorii ani. Atunci ar putea pretinde ca au creat viata artificiala. Ar fi aceasta o dovada impotriva nevoii unui Creator al vietii? Nicidecum. Articolul nostru din 2004, citat mai sus scotea in evidenta:

“Daca s-ar intampla, intr-un fel, crestinii ar trebui sa se bucure, folosind asta ca dovada pentru creatie. ... Daca cineva ar pretinde ca sintetizarea vietii in eprubeta ar dizolva ideea unui Creator, ei de fapt ar spune. “Sintentizarea vietii in eprubeta dovedeste ca a evoluat”. Acum inlocuiti cuvintele scrise cu caractere italice din fraza, cu sinonimele lor si absurditatea ei devine clara: “Folosind inteligenta pentru a crea viata intr-o eprubeta dovedeste ca viata a aparut de la sine si nu prin inteligenta”....

Sa presupunem ca cineva, esuat pe o insula pustie, gaseste un televizor portabil, alimentat de baterii. Fara a fi vazut vreodata un televizor inainte, il porneste si constata cu uimire ce se intampla. Intrebandu-se de unde a aparut acest dispozitiv, descoperitorul se decide sa il demonteze. Petrece ani examinandu-l si invatand despre el. Dupa mii de ore de efort si gandire, persoana afla cum sa reproduca fiecare parte(4) si cum sa asambleze partile, exact ca originalul. In final, momentul a sosit – este pornit – functioneaza. Daca o astfel de realizare extraordinara are loc, ar fi in mod evident culmea prostiei ca aceasta persoana sa afirme “Wow, acum stiu cu siguranta ca dispozitivul gasit de mine, s-a creat singur!”.

Asa cum am spus cu ani in urma, astfel de vesti sunt departe de a fi o amenintare pentru creatia biblica, ba din contra, sunt o confirmare suplimentara.

Referinte:

1. In organismele eucariote (ale caror celule contin nuclei) se gasesc coduri suplimentare, suprapuse unele peste altele: acestea controleaza infasurarea ADN-ului pe proteine, deactivarea via metilatiune – un cod epigenetic care controleaza activarea genelor (vezi Papusarul Genetic). Si chiar luna aceasta, un alt cod ascuns in cod a fost descoperit, codul separarii, care controleaza felul in care diverse bucati de ADN sunt separate. Aceasta permite unei singure gene sa codifice mai multe proteine, si explica de ce oamenii sunt capabili sa aiba aproape 20.000 de gene si sa produca totusi peste 100.000 de proteine, fapt care i-a surprins pe cei care au incercat sa decodeze genomul uman (inclusiv pe Venter, The Sequence of the human genome, Science 291(550):1304-1351, 2001). Dar multumita informatiilor decodate de codul separarii, “trei gene neuerxine pot genera peste 3000 de mesaje genetice care controleaza legaturile neuronale:, potrivit co-descoperitorului Brendan Frey.

2. Davies, P., How we could create lige – Cheia existentei nu va fi descoperita in supa primordiala, ci in nanotehnologia celulei vii, The Guardian, 11 Dec 2002, www.guardian.co.uk/education/2002/dec/11/highereducation.uk

3. Polanyi, M., Structura ireductibila a vietii, Science 160:1308, 1968.

4. Pentru a face o analogie mai stransa, aceasta ar putea include descoperirea procedeelor de minterit si extractie a cuprului, turnarea plasticelor, producerea tranzistoarelor, etc.

 Tradus cu acordul autorului. Originalul il gasiti aici.

Ajutor traduceri

Am inceput un proiect cu cativa prieteni. Sa ii ajutam pe cei de la Creation.com cu traducerea articolelor in limba romana. Deocamdata suntem 4, insa orice ajutor este binevenit. Daca stii foarte bine limba engleza, poti si vrei sa aloci o parte din timpul tau liber acestei lucrari, trimite-mi un mail pentru a lua legatura si a iti comunica tot ce este necesar sa stii. Articolele vor fi publicate pe acest blog si pe Creation.com.

Domnul sa va binecuvanteze

Stalin: de la baiat de cor la macelar comunist

*Acest articol se bazeaza pe noua biografie a tanarului Iosif Stalin.*

Seminarist, spargator de banci si revolutionar si dictator nemilos Iosif Stalin si-a inceput viata ca Iosif Visarionovici Djugashvilli. S-a nascut in Gori, actuala Georgie, in anul 1878 in Imperiul Rus. Mama sa il alinta cu numele "Soso", diminutivul lui Iosif. El insusi a adoptat multe nume de-a lungul vietii sale secrete, dar in 1913, el a adoptat numele Stalin, care insemna "omul de otel".
Introducerea in violenta

Tatal sau, Vissarion, sau "Beso" era un alcoolic violent care isi batea fiul pentru cea mai mica greseala. Odata, l-a trantit pe Soso atat de tare la podate, inca baiatul a urinat sange mai multe zile. Soso era ingrozit de betivul Beso. Un prieten al sau scria, "bataile nemeritate l-au transformat pe baiat, facandu-l la fel de dur si fara inima ca si tatal sau, si prin tatal sau a invatat sa "urasca oamenii"".

In 1888, la varsa de 10 ani, Soso era unii din cei 150 de baieti inrolati la excelenta scoala bisericeasca din Gori. Mama dorea ca el sa devina episcop, dar scoala accepta numai fii de preoti. Un preot a rezolvat aceasta problema spunand ca tatal lui Soso este diacon. Soso a excelat in cele trei distractii ale orasului: bataile generale, turneele de lupte si luptele intre gasti.

Baiatul de cor care citea Psalmii, Darwin si Marx

Tanarul Soso avea o voce de cantaret minunata, coroborata cu prezenta scenica. El canta in corul bisericii si era deseori angajat sa cante la nunti, ceea ce a si facut de la amvon, purtandu-si anteriul. In anii tineretii era asa de fervent incat nu rata nici o slujba. Un coleg de scoala, A Chelidze rememora: "Nu numai ca oficia ritualurile dar ne si reamintea intotdeauna de semnificatia lor". Era cel mai bun cititor de al Psalmilor din biserica. Scoala bisericeasca i-a facut cadou Cartea Psalmilor lui David, cu inscriptia "Pentru Iosif Stalin.... pentru progrese excelente, comportament si recitarea si cantarea excelenta a Psaltirii."

Un cititor pasionat, Soso a procurat o copie a "Originii Speciilor" de Darwin, in jurul varstei de 13 ani. Intr-o zi, el si cativa prieteni vorbeau despre nedreptatea existentei saraciei si bogatiei. Soso i-a uimit pe toti spunand: "Dumnezeu nu e nedrept, el de fapt nu exista. Am fost inselati. Daca Dumnezeu ar fi existat, el ar fi facut lumea mai dreapta. Va voi imprumuta o carte si veti vedea." El le-a dat o copie a cartii lui Darwin.

La varsta de 15 ani, Soso, un elev stralucitor, a castigat o bursa pentru a deveni seminarist la Seminarul Ortodox Georgian din Tbilisi, considerat cel mai bun locas de invatamant religios din sudul Imperiului Tarist. Totusi, potrivit colegului revolutionar ( mai tarziu dusman ) Trotki, seminariile Imperiului erau "notorii pentru salbaticia obiceiurilor, pedagogia medievala si legea pumnului." Cel din Tbilisi era supranumit "Sacul cu pietre". "Toate viciile condamnate de Sfanta Scriptura infloreau in acest centru al pietatii."

Soso a devenit insetat dupa scrierile revolutionarilor ca Victor Hugo, Emile Zola, Marx si Engels, toti autori ale caror scrieri erau interzise de Seminar. Se pare ca a petrecut foarte mult timp citind carti interzise si fiind pedepsit cu izolare intr-o celula, pentru aceasta. Aceasta se datora, in mare parte, vendettei unui profesor pe care Soso il poreclise "Pata Neagra", care il spiona pe Soso si care ii verifica bunurile cu regularitate. De la Pata Neagra a invatat tanarul Stalin tacticile represive "supravegherea, spionarea, invazia in viata privata, violarea sentimentelor" - in cuvintele lui Stalin, pe care mai tarziu el le va folosi in statul sovietic.

In al cincilea an, Soso nu s-a mai intors la seminar. Jurnalul seminarului nota ca el s-a declarat ateu si in May 1899 inregistreaza "exmatriculat.... pentru nesustinerea examenelor. "


Revolutionar, bolsevic si spargator de banci

Soso devine acum un interlop, conducator de banda si revolutionar de profesie. In 1903 el a intrat in Partidul Bolsevic si a devenit specializat in spargerea bancilor si extorcare pentru finantarea activitatilor bolsevice. In 1907, in piata orasului Tbilisi, el a pus la cale jefuirea trasurii Trezoreriei, care transporta rublele destinate Bancii Imperiale, operatiune care a adus echivalentul a 3,4mil USD pentru bolsevici. Zece bombe au fost folosite. Patruzeci de oameni au fost ucisi. Lenin a spus ca "este exact genul de om de care am nevoie".

In 1913, Soso si-a schimbat numele in Stalin. Desi arestat si intemnitat, el a evadat in numeroase randuri, pana cand a fost exilat in Siberia, unde a stat pana in 1917. Dupa revolutia impotriva Tarului Nicolae al II-lea, din acel an, el a avansat repede in randurile Partidului Comunist. Dupa moartea lui Lenin in 1924, el si-a depasit pas cu pas toti adversarii, devenind Conducator Suprem al Uniunii Sovietice.

Admiratorii il numeau "speranta si viitorul muncitorilor si taranilor lumii". Totusi, confiscarea granelor si alimentelor de catre autoritatile sovietice, la ordinele lui Stalin a dus la marea foamete din 1937 care a rezultat in moartea catorva milioane de tarani rusi.

Criminal in masa

La sfarsitul anilor '30, Stalin si-a consolidat puterea absoluta prin cateva campanii numite Marea Epurare si Marea Teroare, in care si-a eliminat toti oponentii politici si pe toti cei pe care ii suspecta ca i-ar putea ameninta pozitia. Intelesese "beneficiile mortii ca cea mai simpla si eficienta unealta politica".

Cei epurati erau membrii ai Partidului Comunist (atat oponenti cat si fosti camarazi), ai Armatei Rosii, si din orice segment al societatii, inclusiv peste 100.000 de preoti, calugari si maicute ale Bisericii Ortodoxe Ruse. Montefiore spunea "In perioada 1937-388 in jur de un milion si jumatate de oameni au fost impuscati. Stalin a semnat personal "listele mortii" pentru aproape 39.000 de oameni, multi dintre ei vechi cunostinte."

Dupa moartea lui Stalin, Nichita Hrusciov s-a ridicat la putere in Uniunea Sovietica. In 1956, el a denuntat crimele lui Stalin, intr-un discurs tinut in fata celui de al 20-lea Congres de Partid. El a spus ca epurarile au "rezultat intr-un rau enorm infaptuit tarii" si ca "multe dintre victime erau nevinovate si au fost condamnate pe baza marturiilor extrase in urma torturii.".

In 1991, arhivele sovietice au fost desecretizate. Aceste inregistreaza in jur de 800.000 de prizonieri (politici sau de drept comun) executati sub conducerea lui Stalin, in timp ce aproape 1,7 milioane au murit in Gulaguri ( lagare de munca fortata ) si circa 389.000 au pierit in timpul "epurarilor etnice" ale diverselor natiuni exilate in Asia Centrala si Siberia, inainte, in timpul si dupa Al Doilea Razboi Mondial. Majoritatea istoricilor considera aceste cifre ca fiind subapreciate. Montefiore spune "Probabil ca 20 de milioane de oameni au fost ucisi; 28 de milioane deportai, dintre care 18 milioane folositi ca sclavi in Gulaguri."

De ce?

Cum si de ce s-a transformat baiatul de la cor - seminarist intr-unul din cei mai mari criminali in masa din istorie, un om pentru care a ucide un milion de oameni era la fel da banal ca taierea ierbii?

Fara indoiala ca o mare parte din acest raspuns poate fi dat de citirea cartii lui Darwin la frageda varsta de 13 ani. Aceasta i-a oferit "justificarea" de care mintea sa avea nevoie pentru a respinge conceptul de Dumnezeu si astfel autoritatea Bibliei in viata sa.

Deasemenea a pavat drumul pentru acceptarea revolutinarismului ateu al lui Marx, si pentru a ii inlatura orice retinere in eliminarea oponentilor, de exp eliminarea fara mila a "celor slabi"; poate, in acest proces, aducand la suprafata razbunarea pentru suferintele indurate in copilarie.

Este evident ca seminarul pe care l-a urmat nu avea un raspuns adecvat pentru teoria ateista. Si orice adevar era predat, acesta nu era ajutat de comportarea necrestina a profesorilor. Apoi, dupa ce L-a respins de Dumnezeu si Cuvantul Sau, tanarul Stalin si-a umplut golul spiritual din mintea sa cu credintele si gandurile revolutionarilor. Restul este istorie.

Marx si Darwin

Karl Marx a citit Originea Speciilor imediat dupa publicare, in Anglia anului 1859. Aceasta i-a oferit lui Marx o explicatie pe care el o credea rationala stiintific pentru a nega creatia si, prin extensie, pentru a il nega pe Dumnezeu. El a crezut imediat ca aceasta sprijina viziunea sa asupra lumii, conform careia "lupta pentru existenta" dintre oameni are loc intre clasele sociale (clasele fiind asociate speciilor din regnul animal). In 1861, el i-a scris prietenului sau Ferdinand Lassalle "Opera lui Darwin este foarte importanta si imi sustine ideea in aceea ca ofera o baza in stiinta naturii pentru lupta istorica intre clasele sociale".

In 1873, Karl Marx i-a trimis lui Darwin o copie a cartii sale Das Kapital cu o dedicatie scrisa personala. Evolutionist de la Harvard si marxist, defunctul Stephen Jay Gould, confirma aceasta spunand ca a vazut personal volumul (in biblioteca lui Darwin din Down House), in care Marx se autocaracterizeaza ca un "admirator sincer" al lui Darwin. Darwin a raspuns cu o politicoasa scrisoare de multumire, dar aparent nu a citit niciodata cartea, fapt intarit de faptul ca majoritatea paginilor sunt netaiate.

Totusi, un mit urban spune ca Marx a dorit sa dedice aceasta carte lui Darwin. Mai degraba, cererea pentru aceasta a venit de la iubitul fiicei lui Marx, Edward Aveling.

Epilog

Ei bine, nu chiar totul este istorie. Mai este un capitol. Biblia spune: "Şi, după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata, " Evrei 9:27; "Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată. " Ioan 5:28-29.


Tradus cu acordul autorului.
Originalul il gasiti aici.

Ironia unicelulara

Multi oameni au o problema in a accepta miracolul conceptiei Domnului Isus. De multe ori este catalogat ca o imposibilitate biologica, un mit care apartine vremurilor pre-stiintifice. Totusi, ironic, multi oameni care isi bat joc de sarcina unei virgine nu au o problema in a accepta un "miracol" similar, care la fel ca aceasta, incepe cu o singura celula.

Viata incepe cu o singura celula

Noul Testament ne spune ca Domnul Isus a avut o perioada de gestatie normala (9 luni). In consecinta este rezonabil sa presupunem ca, la fel ca mine si ca tine, Domnul Isus si-a inceput dezvoltarea embrionara de la o singura celula. In mod normal, prima celula este formata atunci cand spermatozoidul intalneste ovulul. Aceasta prima celula contine intregul genom uman, un set de cromozomi de la fiecare parinte. Dar din moment ce Domnul Isus nu a avut un tata uman, interventia miraculoasa a fost necesara pentru aparitia acestei prime celule.

Oamenii care resping aceasta nastere au o problema cu aparitia primei celule. Restul acestui proces de noua luni este privit, in general, ca nefiind miraculos, deoarece are loc de milioane de ori in toata lumea, in fiecare an.

Evolutia incepe cu o singura celula

Originea primei celule este deasemenea critica si pentru biologie evolutionista. Imi aduc aminte de unul din profesorii mei din facultate, care ne spune ca celulele pot proveni numai din alte celule, apoi s-a corectat rapid: "bineinteles, cu exceptia primei celule". Potrivit argumentatiei evolutioniste, toata viata poate fi identificata ca provenind de la aceasta celula primordiala, care a aparut din chimicale fara viata. Dar din moment ce cea mai simpla celula cunoscuta omului este incredibil de complexa, aceasta lasa evolutionistilor uriasa sarcina de a explica cum o asemenea complexitate poate fi rezultatul hazardului.

Multi oameni de stiinta au subliniat magnitudinea acestei probleme. De exemplu, corespondentul stiintific al New York Times, Nicholas Wade a marturisit: "Explicarea chimiei aparitiei vietii este un cosmar". Dar poate cea mai frapanta caracterizare a problemei a fost facuta de Francis Crick, omul care a castigat Premiul Nobel pentru co-descoperirea structurii ADN. El a afirmat: "Un om sincer, inarmat cu toate cunostintele noastre, nu ar putea afirma decat ca originea vietii pare sa fie aproape un miracol, asa de multe sunt conditiile care ar fi trebuit satisfacute pentru a o porni". Asa ca, pana si auto-proclamatul ateu Francis Crick crede ca este potrivit sa foloseasca cuvantul "miracol" (desi cu retinere) pentru a descrie aparitia primei celule vii.

Poate ateii au mai multe in comun cu crestinii decat recunosc. In timp ce multi iau in batjocura ideea ca prima celula embrionica a trupului Domnului Isus a aparut in mod miraculos, nu au nici o problema in a accepta ca prima celula vie (care se presupune ca a dat nastere vietii pe pamant) a aparut "miraculos". Intr-adevar o ironie unicelulara.

Tradus cu acordul autorului.
Originalul il puteti gasi aici.

Adam, Eva si Noe vs. genetica moderna

Harta evolutiva a migratiilor lumii este izbitor de apropiata de istorisirea Bibliei a unei singure dispersari a oamenilor de la Babel. Teoria evolutionista “in afara Africii” ne spune ca a existat o singura dispersare a oamenilor, avand centrul langa Estul Mijlociu si calatorind prin Estul Mijlociu cu trei linii mitocondriale diferite, cu oameni care calatoreau grupuri mici prin teritorii care inainte nu fusesera locuite, si toate acestea s-au intamplat in trecutul recent. Toate ideile din acea lista sunt lucruri prezise clar de istorisirea Turnului Babel din Biblie.



E o surpriza pentru majoritatea oamenilor sa auda ca exista dovezi multiple ca rasa umana s-a tras din doi oameni doar cu cateva mii de ani in urma (Adam si Eva), ca a fost o serioasa prabusire (ingustare) a populatiei in trecutul recent (in vremea Potopului), ca a existat o singura dispersare a oamenilor in lume dupa aceea (Turnul Babel)1. Ii surprinde si mai mult sa afle ca mare parte dintre aceste dovezi vin de la oamenii de stiinta evolutionisti. De fapt, o marturie a istoriei biblice a fost adusa de genetica moderna. Este evidenta pentru oricine daca stie unde sa caute!

Pentru scopurile noastre, cele mai importante locuri unde trebuie sa cautam sunt in cromozomul Y (care se gaseste la barbat si este transmis din tata in fiu) si in ADN-ul mitochondrial (un inel mic de ADN pe care il mostenim doar de la mamele noastre; barbatii nu il transmit copiilor lor). Aceste doua bucati de ADN inregistreaza niste lucruri uimitoare despre trecutul nostru.

In ultimele decenii, o cantitate uriasa de informatii s-a adunat, cantitate care ne permite sa raspundem la intrebari pe care nu am fi putut nici macar sa le luam in considerare inainte. Instrumentele geneticii moderne ne permit sa raspundem in mod précis la intrebari referitoare la istorie, deoarece genele nostre poarta o inregistrare care ne spune de unde am venit si cum am ajuns unde suntem. Instrumentele care sunt la dispozitia noastra sunt puternice.

Creatia si Genetica

Sunt doua pasaje concise in relatarea Creatiei pe care le putem folosi pentru a trage niste concluzii referitoare la istoria genetica a umanitatii. Va rugam sa retineti ca nu putem folosi aceste pasaje pentru animale (pentru ca nu stim cate din fiecare fel au fost create initial) sau pentru vreo specie de innotatoare. (“ de care misuna apele”- Gen 1:21) Acesete afirmatii se pot aplica doar oamenilor:

“Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata si omul s-a facut astfel un suflet viu” (Gen 2: 7)

“Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adanc peste om, si omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui si a inchis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut o femeie si a adus-o la om.” (Gen 2: 21-22)

Aceste afirmatii simple au implicatii profunde. Ele limiteaza cantitatea de diversitate pe care ar trebui sa o gasim la oamenii care traiesc astazi. Biblia spune clar ca rasa umana a pornit doar de la doi oameni. Dar cat de diferiti erau acesti doi oameni? Exista o posibilitate contrarianta ca Eva sa fi fost o clona a lui Adam. Stiinta clonarii inseamna prelevarea de ADN de la un organism si folosirea lui pentru a face o copie aproape perfecta a originalului. Aici, Dumnezeu ia o bucata de carne, cu cellule, organe si cel mai important ADN-ul lui Adam si o foloseste pentru crearea unei femei. Bineinteles, ea nu putea fi o clona perfecta pentru ca era femeie! Dar daca Dumnezeu a avut un genom si l-a folosit pentru a o crea pe Eva? Tot ce ar fi avut de facut era sa lase la o parte cromozomul Y al lui Adam, sa dubleze cromozomul lui X si iata femeia instant!

Nu stim daca Eva era din punct de vedere genetic identica cu Adam. Singurul motiv pentru care aduc asta in discutie este faptul ca noi avem doua posibilitati in modelul biblic de istorie genetica a umanitatii: un genom original sau doi. Fiecare dintre rezultate este totusi foarte diferit de majoritatea modelelor populare evolutioniste, dar noi trebuie sa discutam gama de posibilitati pe care ni le permite Biblia.

Genomul tau este ca o enciclopedie ( literal vorbind). Si, ca orice enciclopedie, genomul se imparte in volume, numite cromozomi, dar tu ai doua copii ale fiecarui volum ( cu exceptia cromozomilor X si Y, femeile au doi de X dar barbatii au un X si un Y). Imaginati-va ca faceti o comparatie intre doua copii ale aceluiasi volum puse una langa alta si gasiti un cuvant intr-o anumita propozitie ortografiat diferit in fiecare volum ( poate ‘’color’’ vs. ‘’colour’’). Se poate vedea ca daca Eva a fost o clona a lui Adam ar fi existat doua posibile variante in genom? Daca Eva nu a fost o clona, totusi ar fi fost patru posibilitati in genom (pentru ca fiecare din cromozomii originali vin in patru copii) Aceasta totusi permite destul de multa diversitate pana la urma dar restrictioneaza variatia la 2, 3 sau 4 citiri originale.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Majoritatea locurilor variabile in genom vin in doua versiuni si aceste doua versiuni sunt imprastiate in lume. Exista niste locuri cu un grad mare de variabilitate care par sa contrazica asta dar majoritatea sunt datorate mutatiilor care au aparut la diferite subpopulatii dupa Babel.

Exista totusi indicatii ca Eva nu poate sa fi fost o clona. Grupa de sange ABO este exemplul de manual al unei gene cu mai mult de doua versiuni. Exista trei versiuni principale ale genei grupei de sange ( A, B si O) Oricum, multi dar nu toti oamenii cu grupa O au ceva ce seamana foarte mult cu un mutant A ( mutatia impiedica producerea trasaturii A in celulele externe) deci iata o gena cu mai mult de doua versiuni, dar una dintre principalele versiuni este clar o mutatie. Aceasta este valabil pentru multe alte gene desi acestea sunt de obicei exceptii. Punctul important de retinut este ca in esenta toata variatia genetica la oamenii de astazi a putut incapea in doi oameni, daca nu luam in considerare mutatiile care au aparut dupa dispersarea noastra pe glob. Asta este o surpriza pentru multi.

Potopul si genetica

Ca si povestea Creatiei sunt doar cateva versete in Potop care ne ajuta cu modelul nostru. Dar cum am vazut mai devreme , aceste versete sunt profunde. La aproximativ 10 generatii dupa Creatie, o serioasa si scurta prabusire a populatiei a aparut. Dintr-un numar nestiut de oameni, intreaga populatie a lumii a fost redusa la doar opt suflete cu doar trei cupluri care se puteau inmulti.

Si Noe a intrat în corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.
Geneza 7.7

Fiii lui Noe, care au iesit din corabie, erau: Sem, Ham si Iafet...
Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul.
Geneza 9:18-19

Putem face multe deductii importante pornind de la aceste afirmatii. De exemplu, pe baza Genezei 7 si 9, cati cromozomi Y erau pe Arca? Raspunsul este: unul. Da, erau patru barbati, dar Noe a dat cromozomul lui Y fiecarui fiu al sau. Daca nu a existat o mutatie (ceea ce este foarte posibil), fiecare dintre fii a dus mai departe acelasi cromozom Y. Nu stim in ce masura mutatia a aparut inainte de potop. In timpul perioadelor lungi de viata ale patriarhilor antideluvieni, este rezonabil sa presupunem ca s-au produs mutatii intr-o mica masura. Dar toata Creatia, inclusiv genomul uman, fusese blestemat, astfel incat s-ar putea sa nu fie foarte intelept sa tragem concluzia ca nu a avut loc nici un fel de mutatie inainte de Potop. Masura in care s-a produs mutatia ar putea fi o chestiune in discutie, totusi, deoarece daca ea a aparut, Potopul ar fi trebuit sa stearga orice urma a ei (orice urma in cazul cromozomului Y)

Cate linii de ADN mitocondrial erau pe Arca? Raspunsul este: trei. Da, erau patru femei dar Biblia nu spune ca sotia lui Noah a avut copii dupa Potop ( in acest caz fete). Si retineti afirmatiile din Geneza 9: 19, “Acestia au fost cei trei fii ai lui Noe, si din ei s-au raspandit oameni peste tot pamantul”. Aceasta este o indicatie clara ca sotia lui Noe nu a mai contribuit cu altceva la populatia lumii. Cu nici o interdictie in ceea ce priveste casatoriile intre frati, totusi, una sau mai multe dintre nurori ar fi putut fi fiicele ei, dar asta nu schimba faptul ca , la o prima vedere, ne asteptam la un maxim de trei linii mitocondriale in populatia actuala a lumii. Exista o sansa ca acestea sa fie mai putine , daca a existat mutatie intr-o mica masura inainte de Potop sau daca cateva dintre nurori aveau legaturi de rudenie apropiate. Cel mult, nu asteptam mai mult de patru.

Cate linii de cromozomi X erau pe Arca? Asta depinde. Daca ii numeri pe toti obtii opt. Daca din intamplare sotia lui Noe a transmis mai departe acelasi cromozom X fiecaruia dintre cei trei fii ( probabilitate de 25%), atunci au fost sapte. Daca Noe a avut o fiica dupa Potop ( nu este de asteptat dar este posibil), ar putea fi noua linii de cromozomi X. In oricare dintre cazuri , este vorba despre o cantitate considerabila de material genetic. Si cum cromozomii X se recombina (la femei), ne uitam in mod potential la o cantitate uriasa de diversitate genetica in cromozomii X ai lumii.

Vine asta in intampinarea dovezilor? Absolut! Se dovedeste ca cromozomii Y sunt similari in intraga lume. Conform spuselor evolutionistilor, nici un cromozom Y “strabun” (ex. cu mutatii considerabile sau diferit in mare masura) nu a fost gasit. Acesta serveste ca un mic puzzle evolutionistilor, si ei trebuie sa recurga la cautarea unei “exceptii reproductive” intre barbati mai de graba decat femei, grade mari de “ conversie a genelor” in cromozomul Y , sau poate “maturare selectiva” care a sters toate celelalte linii masculine6. Pentru modelul biblic este o corelatie frumoasa si o putem lua asa cum este.

Dovezile din ADN-ul mitocondrial se potrivesc cu modelul nostru la fel de clar ca si datele cromozomului Y. Dupa cum reiese, sunt trei linii de ADN mitocondrial principale gasite in intreaga lume. Evolutionistii au numit aceste linii “M”, “N”, si “R”, asa ca ne vom referi la ei folosind aceleasi nume. Ei nu spun ca acestea provin de pe Arca. Ei pretind ca au derivat din linii mai vechi gasite in Africa, dar aceasta pe baza unei suite de presupuneri ( am discutat despre acestea in amanunt intr-un articol recent in “Jurnalul Creatiei 7”). Se dovedeste de asemenea ca M, N si R difera doar prin cateva mutatii. Asta ne da noua indicatii despre cantitatea de mutatii care s-a produs in generatii inaintea Potopului.

Sa presupunem ca au existat zece generatii de femei de la Eva la doamnele de pe Arca. M si N sunt separate de aproximativ opt mutatii (o mica fractiune a 16.500 de litere in genomul mitochondrial). R difera de N doar printr-o mutatie. Aceasta indica incarcatura de mutatie care a aparut inainte de Potop. Pornind de la presupunerea ca mutatiile apar in egala masura in toate liniile, aproximativ patru mutatii separa pe fiecare, pe M si N de Eva ( poate patru mutatii in fiecare linie in zece generatii). Dar ce putem spune despre R? Este foarte asemanator cu N. Au fost N si R surori, sau poate mult mai strans inrudite una cu alta decat erau cu M? Nu vom sti niciodata dar cu siguranta este fascinant sa ne gandim la asta.

Inca o dovada isi face aparitia in cantitatea de diversitate genetica care a fost gasita la oamenii din intreaga lume. In esenta s-a gasit mult mai putin decat majoritatea (evolutionisti!) a prezis. Lipsa generala de diversitate intre oameni este motivul pentru care modelul “In afara Africii” a facut ca umanitatea sa treaca printr-o micsorare dezastruoasa aproape de disparitie a populatiei cu doar aproximativ 10.000 (si poate doar 1000) de supravietuitori. Oricum motivul acestei lipse de diversitate este dublu. In primul rand, rasa umana a pornit de la doi oameni, In al doilea rand rasa umana nu este atat de batrana si nu a acumulat multe mutatii in ciuda ratei mari a mutatiei. In al treilea rand chiar a existat un eveniment de micsorare, Potopul lui Noe!

Turnul Babel si genetica

Turnul Babel a fost povestea de seara preferata a multorgeneratii. Dar este ea mai mult decat un basm? ste posibil sa existe dovezi care sa sustina aceasta poveste despre rebeliune si judecata? Ca si istorisirile despre Creatie si Potop sunt doar cateva versete care se aplica modelului nostrum de genetica. Dar ca si celelalte aceste versete sunt profunde in aceeasi masura in care sunt simple.

“Tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte” Geneza 11:1

“Si au mai zis:”Haidem! Sa ne zidim o cetate si un turn al carui varf sa atinga cerul, si sa ne facem un nume, ca sa nu fim imprastiati pe toata fata pamantului” Geneza 11:4

Se pare ca ei aveau o cultura omogena, dar ce fac oamenii in aceasta situatie? Te-ai astepta ca ei sa se amestece dupa bunul plac? Erau limba si barierele culturale cele care i-au fi putut impiedica pe fii lui Sem sa se casatoreasca cu fiicele lui Iafet? S-ar fi casatorit fiicele lui Ham de buna voie cu fii unuia dintre cei trei barbati? Observati in Gen. 11:4 ca ei stiau despre posibilitatea de a se imprastia si de a se separa unul de altul si in mod intentionat au actionat invers! Oricum, asta a fost impotriva comenzii exprese a lui Dumnezeu care, le ordonase sa se imprastie (sa populeze pamantul). Astfel, El a luat problema in Propriile maini.

"Haidem Sa ne pogoram si sa le incurcam acolo limba ca sa nu-si mai inteleaga vorba unii altora. Si Domnul i-a imprastiat de acolo pe toata suprafata pamantului: asa ca au incetat sa zideasca cetatea.” Geneza 11:7-8

Sunt implicatii insemnate care pornesc de la povestea Turnului Babel. In primul rand explica uimitoarea legatura culturala a oamenilor vechi – cum ar fi constructia piramidelor, legende comune despre potop si genealogii stabune, ne crestine care leaga oamenii de figurile biblice ( ex. multe dintre casele regale pagane ale Europei de Nord duc inapoi la Iafet, fiul lui Noe.)

Cresterea dramatica a populatiei lumii in ultimele decenii este un fapt bine cunoscut. Din perspective biblica, populatia actuala se potriveste cu usurinta in modelul standard de crestere a populatiei folosind parametric foarte conservatori. De fapt incepand cu 6 oameni si dubland populatia la fiecare 150 de ani reiese mai mult decat populatia din acest moment ( o rata de crestere de mai putin de 0,5% pe an). Populatia ar fi crescut repede data fiind masura in care populatia de dupa Potop a restabilit agricultura, cresterea animalelor, industria si civilizatia. Deci trebuie sa ne punem intrebarea: “De ce sunt atat de putini oameni in lume azi?” Raspunsul este ca lumea este tanara si inca nu suntem aici de mii de ani.

Cand a parut dispersarea? Cel mai bun indiciu al nostru legat de eveniment vine din Gen 10:25. Referindu-se la un descendent de a cincea generatie a lui Shem, un barbat numit Peleg, citatul spune “ pe vremea lui s-a impartit pamantul”. La ce se refera asta? Multa lume crede ca asta se refera la o diviziune a suprafetei pamantului (placile tectonice). Asta ar putea fi adevarat dar ar presupune o cantitate mare de activitate geologica dupa Potop, si asta se presupune ca ar fi aparut intr-un timp istoric ale caror evenimente nu au fost inregistrate. Interpretarea pe care o sustin este ca acest pasaj se refera la diviziunea oamenilor la Babel. Doar cateva versete dupa referirea la Peleg, sectiunea este rezumata cu alta referinta la diviziunea de la Babel. Aceasta se potriveste atat cu contextul cat si cu stiinta. In context, Peleg a fost asociat cu Babel.
Cat de mare era populatia la momentul acela? Ne-am astepta la o crestere rapida a populatiei, dar nu putem sti sigur. Sunt 16 fii numiti care li s-au nascut celor trei frati Shem, Ham si Iafet. Daca presupunem ca tot atatea fete, Noe a avut 30 de copii. La rata de crestere ar fi fost aproximativ 150 de copii in generatia lui Salah, aproximativ 750 in a lui Eber si aproximativ 3750 in generatia lui Peleg. Bineinteles aceste generatii se suprapun in parte asa ca sa zicem ca erau intre 1000 si 10000 de oameni in viata in vremea lui Babel. Asta se potriveste foarte bine cu datele disponibile. Este o rata mare de crestere dar razboaiele si bolile au facut totusi victimele lor.

Mai este un verset in aceasta sectiune pe care trebuie sa il discutam :

“Acestea sunt familiile fiilor lui Noe, dupa spita neamului lor, dupa neamurile lor. Si din ei au iesit eamurile care s-au raspandit pe pamant dupa potop” Geneza 10:32

La Babel nu s-au separat generatiile dupa limba. Dumnezeul a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane.
Vedeti implicatiile acestui simplu verset? La Babel Dumnezeu nu a separate natiunile in functie de limba, El a folosit limba ca sa le separe in functie de genealogia paterna! Aceasta are o insemnatate monumentala si este cheia intelegerii istoriei geneticii umane. Sortarea dupa tata duce la linii cromozomiale specifice in diferite locatii geografice. Din moment ce barbati si femei din aceeasi familie s-au amestecat dupa bunul plac inainte de asta, aceasta a dus de asemenea la un amestec de linii mitocondriale. Este ca si cum Dumnezeu ar fi pus toti oamenii pe o foaie gigantica si ar fi apasat pe un buton “ Sorteaza dupa tata”. Si a apoi a luat acea lista si a folosit-o pentru a divide si separa natiunile.

Am vazut deja ca cromozomii Y au putina variatie intre ei. Acum adaugam faptul ca aceasta mica variatie este aproape intotdeauna specifica zonei geografice. Asta inseamna ca dupa ce au fost separate natiunile in functie de cromozomul Y, au aparut mutatii in diverse linii. Deoarece liniile au fost trimise in anumite zone geografice, mutatiile sunt specifice zonei geografice. Actuala distributie a liniilor cromozomilor Y este o confirmare uimitoare a modelului biblic.

ADN-ul mitochondrial (mtADN) aduce o alta confirmare. Am aflat deja ca sunt trei linii principale de mtADN. Adaugam acum faptul ca aceste trei linii sunt mai mult sau mai putin aleatoriu distribuite in lume. De asemenea, variatele mutatii in fiecare din cele trei familii principale de mtADN sunt si ele specifice zonei geografice. Cu alte cuvinte cum acestea trei amestecate cu linii mitocondriale au fost duse mai departe cu dispersarea cromozomului Y, fiecare linie din fiecare zona a inceput sa adune noi mutatii, exact cum am prezis.

Dupa Potop

Ultima referinta semnificativa ramasa din Biblie care ne va ajuta sa ne construim modelul nostru de istorie genetica a umanitatii se numeste Tabla Natiunilor. Se gaseste in Geneza capitolele 9 si 10. Tabla Natiunilor este o inregistrare a triburilor post Babel, din cine au descins ele si unde s-au dus. Daca Biblia este o sursa istorica exacta unii s-ar putea astepta sa poata gasi o cantitate semnificativa de dovezi pentru Tabla Natiunilor in datele genetice. Adevarul nu este atat de simplu, oricum si este important sa retinem cateva lucruri. In primul rand, povestirea a fost scrisa de cineva din Estul Mijlociu si dintr-o perspectiva a Estului Mijlociu. Este incompleta deoarece sunt sectiuni uriase ale lumii despre care nu se discuta (Africa sub Sahariana, Europa de Nord, majoritatea Asiei, Australia, Americile si Oceania). Reflecta de asemenea un instantaneu in timp. A fost scrisa dupa ce dispersarea a inceput, dar nu neaparat inainte ca aceasta sa se termine. Intr-adevar multe s-au schimbat in anii care au urmat. Grupuri de oameni au migrat, culturi au disparut, limbi s-au schimbat, culturi separate s-au unit etc. Istoria umanitatii e plina de reflux si flux in functie de cum s-au amestecat sau s-au luptat oamenii, cum au rezistat invaziilor sau au fost cuceriti. Istoria omenirii de la Babel este foarte complicata. Genetica moderna poate raspunde unor intrebari importante dar raspunsurile referitoare la mici detalii s-ar putea sa ne evite pentru totdeauna.

Acesta este un subiect important pentru modelul creatiei. Lumea nu priveste Biblia intr-o lumina favorabila. De fapt o discrediteaza, deseori cu o ostilitate evidenta. Atacurile sunt de multe ori bazate pe pretentia ca Biblia nu este credibila pe baze istorice, si daca istoria Bibliei nu este exacta ce sa mai spunem despre teologie? Ganditi-va la ce i-a spus Isus lui Nicodim in Ioan 3:12 “Daca v-am vorbit despre lucruri pamantesti si nu credeti, cum veti crede cand va voi vorbi despre lucrurile ceresti?” Multi oameni de azi nu vad istoria in Biblie: prin urmare implicatiile spirituale sunt nesemnificative pentru ei. Ce s-ar intampla cu evanghelismul daca istoria Bibliei se dovedeste a fi adevarata pana la urma?

Tradus cu acordul autorului.
Articolul original il gasiti aici.